290 matches
-
distincții de tipul colocvial/cult, arhaizant/modern. Nu e indiferent nici factorul eufonic: unele secvențe sînt evitate, în genere sau în anumite contexte, din cauza formei lor sonore. Dincolo de toate acestea, e probabil să intre în discuție, în cazul adverbelor, nuanțe aspectuale: accentuînd caracterul repetitiv sau durativ al unei acțiuni (în cazul mereu / totdeauna această ipoteză mi se pare demnă de luat în considerație). De obicei dicționarele noastre nu indică asemenea deosebiri, iar proba contextului, verificarea compatibilității, e de multe ori neconvingătoare
Adesea, adeseori, deseori... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14523_a_15848]
-
e mai lung; între adesea și deseori, primul mi se pare mai eufonic, dar această judecată e determinată subiectiv; oricum, selecția ar putea fi determinată uneori de structura ritmică diferită (amfibrah vs. troheu). Mai interesantă ar putea fi ipoteza diferențelor aspectuale: ambele adverbe sînt fundamental repetitive, iterative, dar această valoare mi se pare mai clar marcată (chiar în structura lexicală a cuvîntului, conținînd un plural) la deseori, și mai atenuată la adesea, care tinde mai curînd spre semnificația "în genere": Nativul
Adesea, adeseori, deseori... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14523_a_15848]
-
devenit deja o referință teoretică implicită. Inventarul acestor termeni, care fie încearcă să-l circumscrie, fie denumesc sau se includ în sfere adiacente fantasticului, ar fi suficient pentru a demonstra că în toate demersurile parcursul a fost dinspre fragmentar și aspectual spre general și unitar, dinspre cum este fantasticul spre ce este el. Din pluralitatea abordărilor, tendința - evident, irealizabila - de constituire a discursului despre fantastic într-o definiție și o teoretizare pertinente s-a conturat destul de limpede. Paradoxul e că această
În căutarea unitătii by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17967_a_19292]
-
ca act unic sau repetat, cu focalizare pe începutul evenimentului, pe continuarea sau pe încheierea sa. De fapt, interesul mai general pentru aceste fenomene a fost creat de studierea limbilor slave, care au un sistem gramaticalizat de exprimare a diferențelor aspectuale. S-a repetat multă vreme că limbile romanice nu au în această zonă semantică instrumente gramaticale similare celor slave, ele exprimînd aspectul mai ales prin mijloace lexicale (cuvinte, sensuri, perifraze). La noi, în mod previzibil, s-a scris destul de mult
"Dă-i și luptă..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15873_a_17198]
-
articole de specialitate) să fie absența categoriei aspectului din sistemul gramatical românesc. între timp, în cercetarea altor limbi romanice categoria aspectului a apărut ca o zonă insuficient explorată și prin urmare demnă de interes: multe studii au demonstrat importanța opozițiilor aspectuale, indisociabil legate de cele temporale, în italiană, franceză, spaniolă etc. Schimbarea de perspectivă a fost posibilă o dată cu modificarea tipului de gramatici-model - de la cele centrate pe forme și reguli morfosintactice la cele mai deschise către semantică și pragmatică. în română, ca
"Dă-i și luptă..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15873_a_17198]
-
perspectivă a fost posibilă o dată cu modificarea tipului de gramatici-model - de la cele centrate pe forme și reguli morfosintactice la cele mai deschise către semantică și pragmatică. în română, ca și în celelalte limbi romanice, există în primul rînd o puternică opoziție aspectuală, mascată prin tradiție sub categoria de timp: cea dintre perfect și imperfect - durativ / punctual (trecea / a trecut), repetitiv / unic (sărea / a sărit). Există apoi numeroase perifraze cu verbe ca a începe, a porni, a se pune pe..., a termina, a
"Dă-i și luptă..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15873_a_17198]
-
construcții cu adverb în locul celor cu verb de aspect: "vorbește mai departe", "vorbește înainte" = "continuă să vorbească". Una dintre construcțiile cele mai interesante prin care româna populară și familiară exprimă aceste valori este cea formată dintr-un verb cu sens aspectual - a sta, a da (cu sens durativ, continuativ), a lua, a se apuca (cu sens incoativ, de început al acțiunii) - coordonat cu verbul principal: "stă și așteaptă", "se apucă și cîntă"; a lua și a da apar mai ales la
"Dă-i și luptă..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15873_a_17198]
-
ședzut și au scris niște cărți viclene" (Neculce). Cu a da construcția e și mai specifică. Evident, a da este unul dintre verbele cele mai prezente în expresii și locuțiuni, care ajunge să însemne lucruri foarte diferite în funcție de context. Sensul aspectual este cel din expresia a-i da înainte (cu...) "a continua". în dicționarul academic (Dicționarul limbii române, Tomul I, partea III, fasc. 1, D-De, 1949) sunt înregistrate mai multe exemple, în primul rînd din texte populare, în care verbul
"Dă-i și luptă..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15873_a_17198]
-
asemenea idei care mi-au rămas în amintire. Nu pot trece însă peste un moment amuzant. Profesorul credea că ceea ce voi spune eu în comunicarea mea era prea „tehnic", prea „lingvistic". (Urma să vorbesc despre elipsa predicatului cu funcție narativă aspectuală, în limbile în care nu există aspectul verbal.) Pe cine ar putea interesa? îmi spunea Profesorul. Am înregistrat cu plăcere surpriza lui cînd Roman Jakobson însuși a lăudat comunicarea mea în plen și a dat-o drept exemplu pentru modul
Vianu și Vianu (II) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/6047_a_7372]
-
prețioasă, mai căutată. Există, în schimb, o variantă extremă, în care redundanța ideii de începere se exprimă prin repetarea în construcție a verbului specific: începe să înceapă. Pentru lingviști, e un semnal (timid) al gramaticalizării verbului a începe ca operator aspectual; pentru vorbitori, este, cel mai probabil, un joc de limbaj, o folosire umoristică a structurii pleonastice, împinse până la limitele ei lexicale. Formula poate fi folosită cu intenție, pentru a parodia excesul de atenuare, formulările extrem de precaute: „începe să înceapă să
Începe să pornească... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5418_a_6743]
-
sunt vechi și populare: mereu, întruna, fără încetare, fără întrerupere, fără oprire, neîncetat; câteva au ieșit din uzul curent, căpătând o notă arhaică și de prețiozitate: necontenit, necurmat. Mai noi, standard, sunt permanent, în permanență și încontinuu. Desigur, în funcție de sensul aspectual al verbului, ideea de „continuitate" poate avea actualizări diferite: descriind starea egală cu sine (deschis permanent) sau actul care se repetă într-un anume interval (clipește întruna). De altminteri, nu toate cvasi-sinonimele de mai sus se pot substitui în orice
„Încontinuu“ și „non-stop“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6436_a_7761]
-
își construiește reprezentarea cauzală a fiecărui eveniment pe care-l evocă în discursul său (teoria atribuirii). De adăugat că subiectul enunțării poate fi detectat în discurs prin presupozițiile ce le creează, cât și prin deictice, modalizatori (modalitățile discursului) și formele aspectuale. Semnificația actului de comunicare se poate realiza în mod eficient și corect doar dacă la semnificația enunțului se adaugă semnificațiile actului enunțării care specifică maniera în care trebuie înțeles ceea ce s-a spus, intențiile locutorului la producerea enunțului. Comunicatarul este
Ștefan Vlăduțescu: Elementele Human Communication System. Studiu asupra Comunicării () [Corola-blog/BlogPost/339559_a_340888]
-
printr-un calcul cognitiv bazat pe rezultatele unui proces, îl vom identifica și numi drept rol patemic. Dacă, în schimb, vom căuta să surprindem aceleași proprietăți drept o manieră de a simți, drept o programare ce decurge dintr-o formă aspectuală, suntem îndemnați să le aplicăm o logică a motivațiilor și le vom trata atunci că o dispoziție". Greimas și Fontanille ([1991] 1997 op.cit., p. 71) 50 Greimas and Courtés, apud Makaryk, Irene R. (ed) (1993), Encyclopedia of Contemporary Literary Theory
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
din narațiune: "sosește", "cade", "dorește" se raportează unele la altele, fără trimitere la situația de enunțare. Înlănțuirea anaforică a verbelor la prezent este confirmată prin ȘI care leagă întreaga creație. (b) Secvențial, șirul astfel construit și confirmat prin ultimul auxiliar aspectual al prezentului "nu întîrzie să" subliniază începutul unei continuări narative în care descrierea actorilor joacă un rol esențial. (c) Referențial, textul narativ construiește o lume pe care o populează cu obiecte și cu actori bine definiți. După cum scria U. Eco
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
A5 ("tinerele portugheze") este caracterizat negativ după o logică implicită peiorativă. Cadrul geografic, alături de personajele descrise, este și el important pentru începutul povestirii. (c) O succesiune temporală minimală: tn și tn+1, marcată prin conectorul "de la început" și prin nuanța aspectuală incoativă "nu întîrzie să". (d) O transformare a predicatelor X și X' prin și de-a lungul procesului. Predicatele calificative prezente în paragraful al doilea anunță evoluția cronologică și cauzală. (e) O logică unică în care tot ce urmează are
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
manifestări ale toposului retoric și să ne punem întrebarea dacă nu cumva există aici o influență din Odiseea. Acest exemplu, rar menționat, arată că mai ales poetica, deși dominată ca teorie a povestirii de axa chrono-diegetică, admite o altă axă, "aspectuală, durativă, formată dintr-o serie schimbătoare de staze: descrierile" (R. Barthes, 1970, p. 216). Mult timp acestea își păstrează totuși un statut de eterogenitate textuală care se traduce printr-o tematică a straniului ce poate fi găsită, de exemplu, în
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
suportul, rolul de modificatori. Au sens de intensificare sau de precizare: chiar, și, nici, încă, tocmai, tot [...], de restrângere a extensiunii predicatului: numai, doar, decât, măcar (...), de aproximare: cam, mai [...], de negare: nu [...], de redare a unor semnificații temporale sau aspectuale: tot, mai (...)." GALR I: 586-587. 16 Vezi GALR II: 241-247. 17 Raport contrazis, de fapt, în primul component al structurii (vezi supra 2.1). 18 Cercetarea textelor a evidențiat și un alt tip de construcție, în care nu apare al
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
cu apă. Grădina pare să intre literalmente în casă și să genereze un înăuntru metaforic în care conversația este oprită de năvălirea exteriorului, blocând relația de comunicare a personajelor. Fereastra face posibilă, în accepția autoarei, un dinamism punctual, un efect aspectual al intruziunii exteriorului în interior, o logică a lui dintr-o dată care face ca o scenă narativă survenită să atace spațiul dialogic, anulându-l. Cu pasajul analitic intitulat Rapprocher le lointain, Beyaert pune în relație fereastra cu dispozitivul proxemic al
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
căruia i se atribuie o dublă competență: una de corp cognitiv / corps cognitifreconstituind scena narativă, alta de corp carnal / corps-chair susceptibil de a avea experiența senzației. Resimțirea, în sensul trăirii senzoriale, este înțeleasă ca percepție polisenzorială a enunțurilor cromatice și aspectuale, constituite în fapte tensive ce scapă descrierii narative. Autoarea propune o experiență de receptare care constă în diminuarea intenționată a competențelor cognitive dublată de o accentuare a celor sensibile. Efectul este, în accepția ei, de devalorizare a dimensiunii iconice a
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
erori” și că soliditatea cercetării vine din mediul complex al picturii narative, nu de: „sub clopotele fără aer ale metodologiilor”. A trebuit, de asemenea, să se considere faptul că lumea picturii narative, ca fenomen complex, ca obiect de cercetare multi aspectual nu are legi clare și: „ne înfruntă de cele mai multe ori într-o deghizare variată”, că orice regulă poate avea un succes limitat și că aplicarea ei forțată, dincolo de această limită, poate bloca cercetarea. A trebuit să fie acceptat faptul că
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
23 CAPITOLUL 2 SEMANTICA INTERNĂ A VERBELOR DE PERCEPȚIE 24 1. Introducere............................................................................................................ 24 2. Schema cazuală a verbelor de percepție............................................................. 24 3. Proprietăți temporal-aspectuale ale verbelor de percepție............................... 26 3.1. Clasificarea verbelor de percepție........................................................... 26 3.2. Relevanța abordării aspectuale în analiza structurii semantice........... 30 3.3. Direcții de analiză în identificarea trăsăturilor aspectuale................... 32 3.3.1. Parametrul [±Durativ]............................................................... 33 3.3.2. Parametrul [±Telic].................................................................... 34 3.3.3. Parametrul [±Omogen].............................................................. 35 3.3.4. Parametrul [±Dinamic].............................................................. 35 3
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
Schema cazuală a verbelor de percepție............................................................. 24 3. Proprietăți temporal-aspectuale ale verbelor de percepție............................... 26 3.1. Clasificarea verbelor de percepție........................................................... 26 3.2. Relevanța abordării aspectuale în analiza structurii semantice........... 30 3.3. Direcții de analiză în identificarea trăsăturilor aspectuale................... 32 3.3.1. Parametrul [±Durativ]............................................................... 33 3.3.2. Parametrul [±Telic].................................................................... 34 3.3.3. Parametrul [±Omogen].............................................................. 35 3.3.4. Parametrul [±Dinamic].............................................................. 35 3.4. Semnificații aspectuale ale verbelor de percepție din limba română... 36 3.4.1
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
structurii semantice........... 30 3.3. Direcții de analiză în identificarea trăsăturilor aspectuale................... 32 3.3.1. Parametrul [±Durativ]............................................................... 33 3.3.2. Parametrul [±Telic].................................................................... 34 3.3.3. Parametrul [±Omogen].............................................................. 35 3.3.4. Parametrul [±Dinamic].............................................................. 35 3.4. Semnificații aspectuale ale verbelor de percepție din limba română... 36 3.4.1. Tipologia aspectuală a verbelor de percepție.......................... 36 3.4.2. Trăsături semantice ale grupului verbal................................. 37 3.4.2.1. Verbele de percepție nonintențională și verbele de percepție intențională
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
3.3.1. Parametrul [±Durativ]............................................................... 33 3.3.2. Parametrul [±Telic].................................................................... 34 3.3.3. Parametrul [±Omogen].............................................................. 35 3.3.4. Parametrul [±Dinamic].............................................................. 35 3.4. Semnificații aspectuale ale verbelor de percepție din limba română... 36 3.4.1. Tipologia aspectuală a verbelor de percepție.......................... 36 3.4.2. Trăsături semantice ale grupului verbal................................. 37 3.4.2.1. Verbele de percepție nonintențională și verbele de percepție intențională................................................. 37 3.4.2.2. Verbele de percepție evidențială............................... 41 4. Concluzii................................................................................................................ 44
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
compoziționale prin care sunt acoperite golurile lexicale în limba română. În al doilea capitol, Semantica internă a verbelor de percepție, semnalăm, pe baza unor distincții din bibliografie, importanța trăsăturilor temporal-aspectuale în descrierea structurii interne a verbelor de percepție. Folosind tipologia aspectuală stabilită de Vendler [1967] 1974 și alte distincții aspectuale relevante în analiza gradului de complexitate a predicației, prezentăm trăsăturile semantice interne pe care le au verbele de percepție din limba română. Arătăm că unitățile verbale încadrate în cele trei clase
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]