290 matches
-
își construiește reprezentarea cauzală a fiecărui eveniment pe care-l evocă în discursul său (teoria atribuirii). De adăugat că subiectul enunțării poate fi detectat în discurs prin presupozițiile ce le creează, cât și prin deictice, modalizatori (modalitățile discursului) și formele aspectuale. Semnificația actului de comunicare se poate realiza în mod eficient și corect doar dacă la semnificația enunțului se adaugă semnificațiile actului enunțării care specifică maniera în care trebuie înțeles ceea ce s-a spus, intențiile locutorului la producerea enunțului. Comunicatarul este
Ștefan Vlăduțescu: Elementele Human Communication System. Studiu asupra Comunicării by http://revistaderecenzii.ro/stefan-vladutescu-elementele-human-communication-system-studiu-asupra-comunicarii/ [Corola-blog/BlogPost/339559_a_340888]
-
genul referențial (folosirea anaforică a pronumelor personale). ● Categoriile gramaticale ale verbului: timp: forme (verbe regulate și neregulate, alomorfele morfemului de trecut, alomorfele morfemului de persoana a III-a singular indicativ prezent), valori și utilizare; aspect: opoziția perfectiv-imperfectiv (progresiv) și clasele aspectuale de verbe; mod: distincția mod personal - mod impersonal; modul indicativ, modul subjonctiv și modul imperativ (formă, valori, utilizare); diateză: diateza pasivă (pasivul cu be și structuri pasive cu get: valori, utilizare). ● Categoriile gramaticale ale adjectivului: gradele de comparație: comparația de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/235361_a_236690]
-
Numeralul. Definiție. Clasificarea numeralului. Clasificarea numeralelor după structură. Categoriile gramaticale. Declinarea numeralului. Formarea numeralului; ● Pronumele. Definiție. Particularitățile categoriilor gramaticale ale pronumelui. Clasificarea pronumelor. Declinarea pronumelor. Particularitățile morfo-sintactice. Accentul; ● Verbul. Definiție. Conjugare. Funcțiile sintactice. Categoriile lexico-gramaticale. Categoria aspectului. Formarea aspectului. Perechile aspectuale. Categoria tranzitiv/intranzitiv. Categoria persoanei. Verbe impersonale. Categoria modului. Categoria timpului. Categoria numărului și genului. Conjugarea verbelor; ● Participiul. Caracterizare generală. Clasificare; ● Gerunziul. Formarea gerunziilor; ● Adverbul. Definiție. Particularități morfologice și funcții sintactice. Clasificare; ● Prepoziția. Definiție. Structura morfologica a prepozițiilor; ● Conjuncția. Definiție
EUR-Lex () [Corola-website/Law/235361_a_236690]
-
de fixare a garniturilor), suprafața interioară a garniturii ce vine în contact cu tija se unge cu vaselină pe bază de litiu. Se recomandă să se facă înlocuirea elementelor de cauciuc al căror termen de garanție a fost depășit, chiar dacă aspectual acestea sunt corespunzătoare. De asemenea, se recomandă montarea garniturilor de cauciuc provenite din același lot de fabricație. 5.3. Prescripții privind repararea supapelor La piesele componente ale supapelor trebuie controlată starea suprafețelor de sprijin ale rondelelor sau plunjerelor, respectiv starea
EUR-Lex () [Corola-website/Law/210292_a_211621]
-
genul referențial (folosirea anaforică a pronumelor personale). ● Categoriile gramaticale ale verbului: timp: forme (verbe regulate și neregulate, alomorfele morfemului de trecut, alomorfele morfemului de persoana a III-a singular indicativ prezent), valori și utilizare; aspect: opoziția perfectiv-imperfectiv (progresiv) și clasele aspectuale de verbe; mod: distincția mod personal - mod impersonal; modul indicativ, modul subjonctiv și modul imperativ (formă, valori, utilizare); diateză: diateza pasivă (pasivul cu be și structuri pasive cu get: valori, utilizare). ● Categoriile gramaticale ale adjectivului: gradele de comparație: comparația de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
Numeralul. Definiție. Clasificarea numeralului. Clasificarea numeralelor după structură. Categoriile gramaticale. Declinarea numeralului. Formarea numeralului; ● Pronumele. Definiție. Particularitățile categoriilor gramaticale ale pronumelui. Clasificarea pronumelor. Declinarea pronumelor. Particularitățile morfo-sintactice. Accentul; ● Verbul. Definiție. Conjugare. Funcțiile sintactice. Categoriile lexico-gramaticale. Categoria aspectului. Formarea aspectului. Perechile aspectuale. Categoria tranzitiv/intranzitiv. Categoria persoanei. Verbe impersonale. Categoria modului. Categoria timpului. Categoria numărului și genului. Conjugarea verbelor; ● Participiul. Caracterizare generală. Clasificare; ● Gerunziul. Formarea gerunziilor; ● Adverbul. Definiție. Particularități morfologice și funcții sintactice. Clasificare; ● Prepoziția. Definiție. Structura morfologica a prepozițiilor; ● Conjuncția. Definiție
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
Verbul se mai caracterizează și prin categoriile de diateză (activă, reflexivă și pasivă), aspect (imperfectiv și perfectiv), mod (indicativ, imperativ, condițional, participiu și gerunziu), și timp (prezent, trecut și viitor). Dacă se iau în considerare formele temporale combinate cu cele aspectuale, numărul timpurilor se ridică la cinci. În trecut au existat încă trei forme de trecut: aoristul, imperfectul și mai-mult-ca-perfectul, dar astăzi se folosește numai așa-numitul „"perfect slav"”. Aproape toate verbele poloneze au două forme aspectuale: cea de perfectiv și
Limba poloneză () [Corola-website/Science/296627_a_297956]
-
temporale combinate cu cele aspectuale, numărul timpurilor se ridică la cinci. În trecut au existat încă trei forme de trecut: aoristul, imperfectul și mai-mult-ca-perfectul, dar astăzi se folosește numai așa-numitul „"perfect slav"”. Aproape toate verbele poloneze au două forme aspectuale: cea de perfectiv și cea de imperfectiv. Forma de perfectiv se formează: Există și subcategorii ale aspectului imperfectiv. De exemplu, verbul „a scrie” are o formă actuală ("pisać" - acțiunea tocmai are, avea sau va avea loc) și una iterativă ("pisywać
Limba poloneză () [Corola-website/Science/296627_a_297956]
-
doctorat. În urma analizei asupra modalității de a exprima viitorul în cazul verbelor perfective, Gr. Nandriș concluzionează că limbile slave apusene și răsăritene se deosebesc net de cele sudice. Dacă în polonă, de exemplu, viitorul săvârșit admite doar verbul cu prefix aspectual, bulgara folosește viitorul perifrastic atât în exprimarea aspectului nesăvârșit, cât și săvârșit (cu auxiliarul буду). Scopul cercetătorului este să stabilească de când a început această generalizare a viitorului perifrastic și la aspectul săvârșit. Contribuția sa la cunoașterea vechii slave bisericești este
Grigore Nandriș () [Corola-website/Science/318633_a_319962]
-
în maghiară există numai pronume posesive, nu și adjective pronominale posesive. Funcția acestora este îndeplinită de sufixe care se adaugă la obiectul posedat. Verbe auxiliare sunt considerate a fi nu numai cele care formează timpuri verbale compuse, ci și cele aspectuale, modale și pragmatice. Tot în această categorie sunt incluse și verbele copulative. Mai există și verbe numite „cvasiauxiliare”, la care predomină sensul gramatical, dar au mai mult sau mai puțin și conținut noțional. Acestea pot fi, pe de o parte
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
ul românesc are două forme, numite în lucrările mai vechi „timpuri”. Una este forma propriu-zisă de infinitiv (de exemplu "a veni"), care poate fi numită „infinitiv nontemporal”, caracterizată prin lipsa valorilor temporale proprii și de asemenea prin lipsa de valori aspectuale; valorile de timp și de aspect sunt preluate din context. Cealaltă formă este infinitivul perfect (de exemplu "a fi venit"), caracterizat prin trăsătura timpului trecut și a anteriorității față de un reper; infinitivul perfect este rar și aparține registrului livresc. În
Infinitiv () [Corola-website/Science/316318_a_317647]
-
Grevisse și Goosse 2007 consideră că în franceză există două verbe și o expresie verbală auxiliare de aspect propriu-zise, gramaticalizate, ale căror construcții nu se analizează sintactic: Grevisse și Goosse 2007 ia în seamă și adverbe pe care le numește aspectuale, care întăresc aspectul/modul de acțiune exprimat de verbul lor regent: "Le train a surgi soudain „Trenul a apărut brusc”, " Il a dormi longtemps „(El) a dormit mult timp”. Aceeași gramatică menționează și afixe care marchează aspecte/moduri de acțiune
Aspect și mod de acțiune () [Corola-website/Science/305683_a_307012]
-
dormit mult timp”. Aceeași gramatică menționează și afixe care marchează aspecte/moduri de acțiune. Există sufixe frecventative, de exemplu "-ot-" ("boir" „a bea” → "buvoter" „a bea câte puțin, cu pauze”) și factitive: "neutraliser" „a neutraliza”, "vitrifier" „a vitrifica”. Un afix aspectual este considerat și prefixul "re-", care exprimă repetarea sau reluarea acțiunii: "retravailler" „a lucra din nou”.
Aspect și mod de acțiune () [Corola-website/Science/305683_a_307012]
-
are composed of an abstract stem to which inflectional and/or derivațional prefixes are added. Every verb must have at least one prefix. The prefixes are affixed to the verb în a specified order. Navajo hâș a large number of aspectual, modal, and tense distinctions that are indicated by verb stem alternations (involving vowel and tonal ablaut and suffixation) often în combination with a range of prefixes. These are divided into seven "modes" and approximately twelve aspects and ten subaspects. (Although
Limba navajo () [Corola-website/Science/321509_a_322838]
-
suffixation) often în combination with a range of prefixes. These are divided into seven "modes" and approximately twelve aspects and ten subaspects. (Although the term "mode" is traditionally used, most of the distinctions provided by the modes are în fact aspectual.) Each Navajo verb generally can occur în a number of mode and aspect category combinations. Navajo prezintă următoarele moduri ale verbelor: Posesiunea este exprimată în limba navajo cu prefixe desemnând pronume personale: Navajo uses a decimal (base-10) numeral system. There
Limba navajo () [Corola-website/Science/321509_a_322838]
-
zero" (aserțiune) Imperfectul este comun ambelor sisteme care, prin urmare, se intersectează. Relația dintre perfectul compus și imperfect este comparabilă cu cea care există între perfectul simplu și imperfect, având în vedere că sunt forme complementare din punct de vedere aspectual: pe de o parte imperfectivitatea, pe de altă parte per-fectivitatea. Dat fiind că "povestirea" nu presupune ambreiere temporală, ea nu cunoaște prezent, trecut și viitor. Există totuși forme verbale menite să anticipeze continuarea evenimentelor: avea sau urma urmate de un
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
foile albe. ...A doua zi dimineață m-a trezit [mă trezi] abatele, care mă bătea pe umăr. Uitasem tot în timp ce dormeam... Salvatorul meu râse atunci cu poftă 118. Capitolul 3 "SCOATEREA ÎN RELIEF" ȘI DESCRIEREA După cum s-a văzut, complementaritatea aspectuală care există între imperfect și palierele perfective, perfectul simplu și perfectul compus explică prezența imperfectului atât în "discursul direct", cât și în "povestire". Imperfectul nu poate situa un proces din punct de vedere cronologic și nu poate realiza povestirea de
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
vedere semantic: vom regăsi atât indicații referitoare la decor, cât și comentarii ale naratorului, percepțiile unui personaj etc. Această complementaritate este absolut explicabilă: dacă formele la perfectul simplu implică o succesiune de procese "insecabile", imperfectul, dintr-un punct de vedere aspectual, ca și prezentul, cu care este corelat pentru un reper trecut, marchează faptul că procesul este "deschis". Astfel, în Ploua când el ajunse, procesul "a ploua" nu este limitat pe axa sa temporală. În următorul fragment din Michel Tournier se
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
tema lexicală. În limba română clasa prefixelor cu sens gramatical este puțin numeroasă; se întâlnesc în flexiunea adjectivului, în exprimarea categoriei gramaticale a intensității; prefixele arhi-, stră-, supraetc. exprimă superlativul: străveche, supraaglomerat, arhicunoscut. În flexiunea verbală prefixul aexprimă un sens aspectual, dar caracterizează numai două verbe: a adormi și a amuți. Observații: Întrebuințarea ca morfeme gramaticale a prefixelor este accidentală; ele nu ating, nici generalitatea sufixelor (se, de exemplu este morfem de m.m.c.p. pentru toate verbele), nici caracterul lor
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mai puțin, foarte puțin (morfeme constituite din două sau mai multe elemente lingvistice, aflate eventual într-un raport categorial; mai puțin, de exemplu, poate fi considerat gradul intensității superioare a adverbului puțin), morfemul locuțional destul de, exprimând intensitatea relativă și morfemele aspectuale: mai, tot: „A mai venit de-atuncea să v-asculte,/ Voi plopi adânci, cu voci și șoapte multe?” (T.Arghezi, p. 68), „Iar colo bătrânul dascăl cu-a lui haină roasă-n coate/ Într-un calcul fără capăt tot socoate
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
timp, mod, număr, persoană - sunt exprimate de verb: „Fiecine cum i-a vrerea despre fete samă deie-și.”, „Gândea lucruri de cari nu-și da seama.” (M. Eminescu) etc. Spre deosebire de verb, locuțiunile verbale pot reprezenta, în structura lor semantică, valori aspectuale, indiferent de forma temporală sub care se prezintă. Locuțiunea a da în clocot, de exemplu, exprimă aspectul incoativ în raport cu a clocoti, verb durativ. B. CLASE SEMANTICETC "B. CLASE SEMANTICE" Component al vocabularului, condiționat - în diferite grade - în funcționarea sa în
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a simula, a se face, a se preface, a minți, a se mândri etc. • verbe modale: a vrea, a putea, a trebui, a-i veni etc.; • verbe volitive: a solicita, a comanda, a ordona, a interzice, a permite etc.; • verbe aspectuale: a începe, a termina, a continua, a dura, a se întrerupe, a repeta, a se porni, a se apuca etc.; • verbe meteorologice: a ploua, a tuna, a fulgera, a se însenina etc. La cel de-al doilea nivel, verbele se
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
discutate ca mijloace de exprimare a categoriei Aspectului în cele trei ipostaze: Incoativ/Continuativ/Terminativ. (vol.I, pp.457-467). Cu acest statut, verbele de aspect "la nivel semantic realizează oredicația enunțiativă", Idem, p.457 în structura predicatului complex cu „ operator aspectual ( Ion începe să învețe.) ” (vol.II, p.255 ș.u.) Verbele de mod (modale) sunt integrate în vol.I în interpretarea diferitelor variante de exprimare a conținutului semantic al unor moduri verbale (p.361) și în vol.II în interpretarea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbelor modale, nu se face distincție explicită între verbe semiauxiliare (cu flexiune redusă la maximum în ceeea ce privește categoriile predicativității) și verbe predicative.Exemplele cu care se ilistrează cele două clase de verbe relevă aceeași nediferențiere: structuri cu operator aspectual: Ion în cepe să învețe., Casa stă să cadă. (vol.II, p.255), structuri cu operator modal: Ion trebuie/ poate să plece., Era să se întâmple. (Ibidem). În același timp, se recunoaște pentru unele structuri - structuri în care sunt incluse
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sintagme al căror raport temporal este de simultaneitate; semiauxiliarul se află, în acest caz, la perfectul simplu: Când fu să ies pe ușă, sună telefonul. Raportul de simultaneitate este, în astfel de sintagme, de cele mai multe ori însoțit de o nuanță aspectuală; acțiunea este imperfectivă. Verbe personale - verbe impersonaletc "Verbe personale - verbe impersonale" Din cea de-a doua perspectivă, a relației sintactice fundamentale, relația de interdependență predicat subiect, prin care verbul guvernează câmpul semantico-sintactic central, care reprezintă (sau poate reprezenta) nucleul predicațional
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]