122 matches
-
lucirile cele mai tari au quelque chose du vague. Un aer de Halimă, de Bosfor, sau măcar de "Dunăre turcească" trece o unduire de mătăsuri peste contururi, diminuîndu-le. O frumoasă alegorie a ispitei îi reușește lui Foarță în Vasiliscul și aspida, un fel de "piară-mi ochii tulburători din cale", la adăpostul fabulosului popular: "... Nici ai tu, aspidă:/ scut oglinditor, -/ creasta tricuspidă,/ ochiul pînditor,/ priveliștea proprie/ ca să i-o întoarne,/ să i-o tot apropie,/ pînă-i învenină/ creastă,/ ochi/ și carne
Legende despre șerpi și pîsîri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10109_a_11434]
-
de "Dunăre turcească" trece o unduire de mătăsuri peste contururi, diminuîndu-le. O frumoasă alegorie a ispitei îi reușește lui Foarță în Vasiliscul și aspida, un fel de "piară-mi ochii tulburători din cale", la adăpostul fabulosului popular: "... Nici ai tu, aspidă:/ scut oglinditor, -/ creasta tricuspidă,/ ochiul pînditor,/ priveliștea proprie/ ca să i-o întoarne,/ să i-o tot apropie,/ pînă-i învenină/ creastă,/ ochi/ și carne,/ carnea-i prea cupidă,/ prea de tot velină,/ dintre sîni și coapse (că,/ altfel, nu-i cu
Legende despre șerpi și pîsîri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10109_a_11434]
-
căutarea Graalului ne trimite cu gîndul la regele Arthur, la Merlin și la legendele cavalerilor Mesei Rotunde. Povestea lui Baudolino abundă, de asemenea, în descrieri de ființe fabuloase, coborîte parcă din bestiariile medievale (vasiliscul, cinocefalii, păsările roq, Fenixul, blemii, ypatiile, aspidele ș.a.m.d.) și de locuri ciudate (pădurile Abhaziei, Sambatyonul, regatul Pndapetzim, insula lui Aloadin), evenimentele sînt și ele ieșite din comun (evadarea cu ajutorul uriașelor păsări roq, "vehicule" ce rezolvă problema distanțelor colosale, coborîri în subterane misterioase, ritualuri de magie
Baudolino, păsările roq si pădurea narativă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15899_a_17224]
-
sigur nici de sine, nici de celălalt. Închei cu o tușă pasageră legată de cea de-a doua jumătate a cărții, Zoosophia, a cărei poveste e în sine un eseu. Inventarul ființelor magice de aici (de felul vasiliscului sau al aspidei, al salamandrei sau al inorogului) are ca punct de plecare comentariul radiofonic pe care, în anii șaptezeci, Andrei Oișteanu l-a dedicat albumului trupei Phoenix, Cantafabule (ale cărui versuri se datorează colaborării dintre Șerban Foarță și Andrei Ujică). În numai
Doi eseiști, la începuturile lor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4303_a_5628]
-
adjudecat autoritatea originarului măsluit: "Din răsputeri străduindu-te să înțelegi esența Răului; Cu respirația oprită să te apropii de matca obscură a semințelor sale cît niște grăunțe de mac; Să deslușești izvodirea întîiului strop de venin în gușa puiandrului de aspidă; / Cum își sporește tăria apoi, cum se gătește pentru ieșirea în lume. / O, steaua celui prin naștere menit să slujească înfricoșătorului; / Via tenebrosa așternîndu-se celor mai tineri pași ai săi; / O, vîrsta fărădelegii cînd nimic nu-l mai poate opri
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
Roxana Pavnotescu Sub semnul Aspidei Ilustrația copertei și desenele aparțin autoarei (c) ROXANA PAVNOTESCU (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA Roxana Pavnotescu Sub semnul Aspidei EDITURA JUNIMEA IAȘI 2009 Prefață Roxana Pavnotescu, domiciliată în New York, din 1990, scrie în limba maternă, ca pe vremea când era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Roxana Pavnotescu Sub semnul Aspidei Ilustrația copertei și desenele aparțin autoarei (c) ROXANA PAVNOTESCU (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA Roxana Pavnotescu Sub semnul Aspidei EDITURA JUNIMEA IAȘI 2009 Prefață Roxana Pavnotescu, domiciliată în New York, din 1990, scrie în limba maternă, ca pe vremea când era studentă și elevă. Iau apărut versuri și povestiri, cronici de teatru și de film în Steaua, Tribuna, România Literară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
film în Steaua, Tribuna, România Literară, Conexiuni, Cultura și Nordul Literar. În 2005 a debutat editorial cu un volum de poeme: "Despre ningiri și ningele". Iatăi acum debutul editorial în proză! În ce fel de proză? Convențional vorbind, Sub semnul Aspidei conține proză narativă, scenete și poeme. Prozele, însă, sunt narative doar parțial, ele devin secvențe ale unui ansamblu narativ. Scenetele intră compozițional în genul dramatic, însă, prin sens, dramatismul lor intrinsec disimulat converge cu cel din "povestiri". "Povestirile" narează, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a visătorului visat, sunt de-a dreptul eseuri. Un eseu camuflat este Small Talk cu îngerul meu. Povestirea Îngerul exterminator e saturată de eseism. Nu mai puțin El-ul. Consubstanțial imaginarului, eseismul e o invariantă a prozelor din Sub semnul Aspidei, ce conferă acestora o unitate de ton, de atmosferă interioară, de sens, atât de pronunțată, încât la o lectură continuă, ele nu sunt percepute ca "bucăți", ci în totalitate. Găsindu-se în raport osmotic și cu poemele, prozele compun un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
efigie sculptată în nisip, și ai unui elev dintr-a șasea care o privea într-un anume fel, insistent, fără a-i adresa un cuvânt. O altă caracteristică a cărții se relevă prin două povestiri, Împărătița Furnică și Sub semnul Aspidei, care plonjează în plin basm. În prima, naratorul, văzând, la o poală de deal, o caravană de furnici, urcă, din curiozitate, alături de acestea povârnișul și, după cale lungă, intră, urmând-o, într-o deschizătură ce duce într-un palat subteran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Gnomul, Trolul cel Uriaș și urât, Scorpia, Vasiliscul verde, cele mai hidoase și mai rele dintre babe: Dochia, Pâca, cea mereu cu luleaua între dinți, Muma-Pădurii, Joimărița; ascultă poveștile, spuse de ei înșiși, vârcolacului și Licornului, ca și povestea perversei Aspide; zboară spre soare, vertical, călare pe Hipogrif; se întreține cu Iormorogul, cea mai veche creatură din rezervație, ființă cu două fețe, patru mâini, patru picioare, bisexuală asemenea androginului platonian care a supraviețuit potopului, fără a fi urcat în corabia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
prispă, alături de iubită, cu mâna în mâna ei sau odihnită pe genunchiul ei delicat și ascuțit de copil. Încercarea amorezilor de a transfera acel farmec într-o cameră de hotel eșuează. Stricătoarea iubirii, își spune povestitorul, nu poate fi decât Aspida, piaza rea, ce nu are voie să se îndrăgostească, ci numai puterea, pe care și-o exercită malițios, de a nenoroci îndrăgostiții. Sensul filigranat nu doar în filele acestei povestiri, ci în cuprinsul întregii proze a autoarei, precum și în expresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
destul de încăpătoare și inepuizabilă cum îți părea odinioară, îmi explică el. Atunci pornești la drum și drumul se bifurcă în lumi paralele. Atunci, da, lucrurile par să se schimbe, chiar dacă ele sunt mereu aceleași, manifestarea lor e alta. Cine e Aspida, am întrebat, și cum poți întâlni privirea ei de smarald? După ce am auzit sfârșitul poveștii, însoțitorul meu trist și singuratic a vrut să fie lăsat singur. Ne-am despărțit cu promisiunea de-a ne revedea la capătul acestui periplu. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
trist și singuratic a vrut să fie lăsat singur. Ne-am despărțit cu promisiunea de-a ne revedea la capătul acestui periplu. După ce m-am îndepărtat, am început să intuiesc în presiunile mele din ceafă deochiul amețitor și verde al Aspidei... Era un soare izbitor, nicio umbră de nor pe cer, și am întâlnit o "doamnă-domnișoară" stranie, îmbrăcată estival și desuet, ce purta o umbrelă bărbătească ca un clopot în culori psihedelice. Vestimentația ei vaporoasă și dantelată era în consens cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
gândeam cu uimire la noii mei prieteni de călătorie, la visele învălmășite ce vor urma și mă vor ajuta să-i cunosc mai bine și mai ales să-i recunosc pe ei și, deopotrivă, pe mine... Ciclul Animus Sub semnul Aspidei Descântec 1 Pleacă! Pleacă! Aspidă Cu mișcări lâncezi De omidă. Întoarce-ți de la mine ochiul de pește Ce mă privește Șopârlește Și mă incită La iubire perfidă. Ia-ți gheara năpârcească Din sufletul meu de iască. Lasă-ți trupul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mei prieteni de călătorie, la visele învălmășite ce vor urma și mă vor ajuta să-i cunosc mai bine și mai ales să-i recunosc pe ei și, deopotrivă, pe mine... Ciclul Animus Sub semnul Aspidei Descântec 1 Pleacă! Pleacă! Aspidă Cu mișcări lâncezi De omidă. Întoarce-ți de la mine ochiul de pește Ce mă privește Șopârlește Și mă incită La iubire perfidă. Ia-ți gheara năpârcească Din sufletul meu de iască. Lasă-ți trupul de nimfă Să se usuce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Să urle și să sune, Ca dorul meu pervertit Să nu mai poată fi auzit. Sau, dacă nu, Cu limba ta șerpească, Ascuțită Și ipocrită, Aplică-mi sărutul mortal, Cu ochiul tău de smereală Dă-mi uitătura letală. Pleacă! Pleacă! Aspidă, Din sufletul meu ucis, Din trupul meu proscris, Năpârcește, Șopârlește, Șerpește, Întoarce-te-n Poveste. Netrăirea timpului. O zi din cele fără noimă! De vină e numai Aspida. Orele patru după-amiaza. Prin fereastra larg deschisă pătrunde o lumină lăptoasă; niciun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mortal, Cu ochiul tău de smereală Dă-mi uitătura letală. Pleacă! Pleacă! Aspidă, Din sufletul meu ucis, Din trupul meu proscris, Năpârcește, Șopârlește, Șerpește, Întoarce-te-n Poveste. Netrăirea timpului. O zi din cele fără noimă! De vină e numai Aspida. Orele patru după-amiaza. Prin fereastra larg deschisă pătrunde o lumină lăptoasă; niciun nor pe cer, nicio adiere de vânt, soarele ferm pe boltă este așezat într-o poziție greșită în raport cu momentul zilei. Mă uit în direcția ceasului, apoi iar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lumină lăptoasă; niciun nor pe cer, nicio adiere de vânt, soarele ferm pe boltă este așezat într-o poziție greșită în raport cu momentul zilei. Mă uit în direcția ceasului, apoi iar la soare, apoi din nou la ceas... Încerc să telefonez Aspidei, trebuie să-i vorbesc, să mă lămuresc. Am o senzație uscată, de sufocare. Un gol imens prinde tot mai mult formă în mine. Cu fiecare zi searbădă care se scurge, se conturează tot mai tare și pare să mă sfâșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mișcă buzele în toate direcțiile și grimasează periodic. Bizară această reprezentare a vocii, pe care urechile mele au defulat-o în imagine. Intuiesc, de altfel, o față cunoscută. După privirea scrutătoare și ochii supărător de verzi, nu poate fi decât Aspida. Aspida are ceva să-mi spună de își agită buzele la modul acesta. Ea, care de obicei privește și tace, acum latră la mine din camera alăturată, și eu nu pot să înțeleg nimic din ce spune. În general, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
buzele în toate direcțiile și grimasează periodic. Bizară această reprezentare a vocii, pe care urechile mele au defulat-o în imagine. Intuiesc, de altfel, o față cunoscută. După privirea scrutătoare și ochii supărător de verzi, nu poate fi decât Aspida. Aspida are ceva să-mi spună de își agită buzele la modul acesta. Ea, care de obicei privește și tace, acum latră la mine din camera alăturată, și eu nu pot să înțeleg nimic din ce spune. În general, toate știrile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
-l trăiesc. Netrăirea timpului este totuna cu uciderea lui. Lâncezirea timpului înseamnă îmbătrânirea firii sau dilatarea sentimentului morții. Cu cât murim mai lent, cu atât regretul netrăirii timpului devine mai apăsător. Deodată, lătratul se oprește brusc și, odată cu el, imaginea Aspidei se estompează. Îi ia locul "While my guitar gently weeps" a Beatles-ilor. Privesc dincolo, prin ușa întredeschisă și încerc să rețin timpul "întors" pentru o clipă printre vaierele ghitarei. Dulce și iluzorie melancolie! Un imbold nestăvilit mă îndeamnă să plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
se ascunde în spatele unui chip necunoscut. Astfel, desprinderea din vis era anevoioasă ca o întoarcere din moarte; era perioada când am cunoscut-o pe ea.... Cu doi ani în urmă. Prima zi în rezervație. Întâlnirea Am întâlnit-o în dreptul casei Aspidei. Eram cu prietena mea, cea care m-a adus aici. Era prima mea zi în rezervație și-mi înfăptuia un tur de recunoaștere. Mi-a prezentat-o. Am dat mâna îndelung, mâna ei a întârziat prea mult în palma mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu prietena mea, cea care m-a adus aici. Era prima mea zi în rezervație și-mi înfăptuia un tur de recunoaștere. Mi-a prezentat-o. Am dat mâna îndelung, mâna ei a întârziat prea mult în palma mea... în timp ce Aspida ne privea de la geam cu ochii ei de smarald. Apoi am urmărit-o o vreme cum se îndrepta cu pași hotărâți spre ieșire. În acest timp, vechea mea prietenă vorbea întruna fără ca să aud nimic din ce spune. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a fixat prima vizită în rezervație, apoi și-a văzut de drum. Eram în faza în care îmi doream să se întâmple ceva nou în viața mea; am acceptat mai mult din acest motiv, dar și din curiozitate. Cum spuneam, Aspida ne privea de la geam, ea a bălmăjit ceva... mi-a întins mâna ce a zăbovit o vreme în palma mea nesigură, tremurătoare. Nu mi-amintesc altceva decât că circulam absent pe aleile parcului, fără să-mi pot aminti cum arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]