257 matches
-
Van Dam caută în lied valori pe care estetica simplificatoare a scenei lirice nu i le oferă. Vocea gravă, nobil timbrată are, la cei 65 de ani ai săi, o sănătate și o netezime perfecte, doar acutul s-a mai asprit. Artistul o conduce cu grijă în scopul de a pune în evidență, dincolo de plăcerea efemeră a sonorității prețioase, sensurile muzicii în toate detaliile lor. O citire foarte elaborată în care culoarea și accentele reliefează înțelesul fiecărei silabe cântate: dicția este
Momente de vârf by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11307_a_12632]
-
zeci de variante de romanță, cu duioșii și nostalgii care nu mai mișcă jucăreaua minții și nu mai au asupra auditoriului efectul pe care-l avea în interbelic, și poate că nici atunci în proporție de masă... Generațiile s-au asprit între timp, poezia sentimentală cere aproape geniu de la autorii care se încumetă s-o întrețină gard în gard cu cinismele și luarea în tărbacă a liricoizilor fără leac. Universul dvs. poetic (revin de unde am plecat), se risipește în derizoriu. Chiar
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13830_a_15155]
-
fereastră, în rotire mărind-o, deschizându-i lăcașul cel sfânt. 5. Sărutul celor de-acasă, rămași mai bătrâni între ziduri. Urma, în care-ți strecori piciorul și-l retragi zimțuit de ispite. Noaptea ca o limbă uscată trecând peste suflet, asprindu-l. Simplu, gestul acesta fugind în neant, linia de tren, în iarba înaltă. Albul din zare, într-un iris închis. 6. Depărtarea dă sens precum o cupă cu vișine negustată, pe care o vezi etern în tablou. Fotografii, scrisori - retrăiești
Poezie by Corina Anghel () [Corola-journal/Imaginative/7729_a_9054]
-
Bineînțeles, îngerul apare și dînsul un pic, îți muștruluiește viața, îți înnoadă ața din ac, te bagă-n strădanii de păpădie suflată rapid: uite-o, nu e! Ehehei, bătrîne cantalup de untură de balenă oceanică, zvelt hipocamp, chițibuș de pluș asprit în valuri... ehehei, nu-i de joacă, ai treburi cu ghiotura, nu se glumește cu mărgărităroasele astea. Soarbe-ți lacom butoiașul cu propriu-ți destin, pus la murat de grijuliile ursitoare muieratice, hieratice... Nu strecura întrebări inutile: cînd?... cum?... unde
Fi-vei primul cetățean de dezonoare al urbei (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14516_a_15841]
-
din 1923, pluripartitismul, creînd o nouă Constituție, un unic partid, condus de suveran, și un parlament de fațadă. Trei ani a durat regimul dictaturii personale a regelui. Din păcate pentru el, a venit, cu formula sa, prea tîrziu. Vremurile se aspriseră mult și perioada interbelică se apropia de sfîrșit. Germania și Italia se pregăteau de război, garanțiile politice pentru noi ale Angliei și Franței nu mai însemnau nimic, Franța e, practic, ocupată de naziști, Liga Națiunilor dispăruse și, în 1940, din
Un rege aventurier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15815_a_17140]
-
nici domeniul relațiilor publice dezvăluite ca raporturi de putere ("Vous vouliez lui parler!?"). O convorbire telefonică banală cu secretara unui personaj important conține în filigran raporturile de putere ce se delimitează între cei aflați la capătul firului. Vocea suavă se asprește ("Domnul... este într-o ședință"), după ce cîntărise atent numele solicitantului. În pauzele scurtei conversații dorința de a-i vorbi Domnului... se transformă într-o îndrăzneală ce frizează tupeul. "Doreați să-i vorbiți?" se miră cea care devine purtătoarea capitalului simbolic
Clipa cea repede și alte plăceri minuscule by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15973_a_17298]
-
apologet al nazismului. Dar el a fost totuși un apologet al nazismului, iar dacă, de pildă, cancelarul Schroeder i-ar înălța ode, pentru ca apoi să ne explice că trebuie să ținem seama de întreaga lui operă și să nu fim aspri cu el pentru câteva comentarii idioate din 1933, am spune că Schroeder se comportă cam ciudat... însă comparația cea mai nimerită ar fi aceea cu Robert Brasillach ș9ț sau Drieu la Rochelle ș10ț în Franța: scriitori și critici care s-
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
întîmplă prin faptul că "regele e gol!" nu s-a strigat la timp, prin faptul că privim teatrul strîmt și provincial, nu-l raportăm la respirația și anvergura mondiale, ne pamăm prea tare cînd nu e cazul și devenim prea aspri cu spectacole care, chiar împerfecte, înseamnă evoluție, ieșirea din impas, din teatrul mort în accepția lui Brook, prin faptul că acceptăm diletantismul, prin faptul că sîntem intransigenți cu ceilalți și mult prea îngăduitori cu noi înșine, prin faptul că ne
Caragiale și teatrul contemporan (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15698_a_17023]
-
miroase atât de impunător - și deloc im previzibil - a brânză și a oaie. Prin ninsoare se apropie discret Vasile, un coleg de școală pe care îl știu de mult timp, dar numai prin intermediul câtorva plictisitoare saluturi. Îmi întinde mâna, prea asprită de muncă, și mă trage încet într-o parte, câțiva pași mai încolo. În acest timp, oaia blondă grăiește că ar pofti înăuntru, ceea ce și face în scurt timp, 111 iar Vasile rămâne locului și își freacă mâinile de frig
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
perfectă! Idealul se conturează doar în imaginația noastră, în realitate puține șanse ai să întâlnești așa ceva. Uneori trăiești senzația că ai găsit-o, că e a ta, completă și indestructibilă. Ascultă-mă bine, Ana, așa ceva nu există. Glasul i se asprise dintr-o dată și ochii i se umplură de lacrimi. Mă trezisem cu ea în biroul meu de la redacție, după o scurtă discuție telefonică, din care nu înțelesesem mare lucru. - Maria, ce e cu tine? Liniștește-te, ia loc. Poți să
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
FLASH 10 (Despre oameni și câini) unei prietene cu suflet de copil: actrița Petronela Chiribuță - Mai bine ai crește un copil, nu să-ți pierzi vremea cu astfel de lucruri. Ești femeie, ce Dumnezeu! O priveau revoltate și în vocile lor, asprite de trecerea timpului, se simțea disprețul mai ceva ca lama unui cuțit. Scena ce mi se desfășura în fața ochilor părea desprinsă dintr-o sală de tribunal. „Completul”: câteva femei trecute de 60 de ani ce-și petreceau după amiezile în
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
G. Topîrceanu e profund uman. El nu scrie ca să sconteze un succes ușor, nici ca să fie pe placul unui anumit public șovin. Nu exagerează ca să sporească tirajul cărții, dar nici nu cruță pe nimeni. Oamenii lui sunt umani, deși-s aspri și nefericiți. Mizeriile pe care ni le înfățișează ei sunt mizerii omenești: ignoranța, sărăcia, războiul care ruinează averi, distruge familii, frânge inimi și face pe oameni mai răi decât sunt într-adevăr, în adâncul sufletelor lor". G. Topîrceanu îi va
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
lui este să ajungă cât mai repede la un spital, dar, în toaleta gării, găsește un afiș cu fotografia lui Schreiber însoțită de o descriere în spaniolă și engleză publicată de poliție. Poate că întâmplările din ultimele zile i-au asprit trăsăturile, căci acum vede și el asemănarea. E convins că și-a aflat numele. O expresie nouă se așterne acum pe chipul lui: cea a omului urmărit. Nu știe ce să facă, încotro s-o apuce: se teme de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
treacă peste ghips, stă în fotoliu și citește. Despre Liliane Liliane e o fată bună. Are ceva din Doamna cu cățelul, dar dintr-o traducere foarte proastă a lui Cehov, făcută prin intermediul unei traduceri din engleză: trăsăturile i s-au asprit, e ceva mai slăbuță și poartă ochelari de vedere cu ramă metalică. Și e lipsită complet de nuanțe. Judecând după tunsoarea ei băiețească, ar putea fi asemănată și cu Amélie Poulain, după douăzeci de ani. Liliane a fost o elevă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
le străbătuse cândva în viteza trenului. Când Simona coborî din vagon, el se afla chiar lângă scara acestuia. Bine ai venit acasă, fata tatei! Simona nu mai găsi cuvintele trebuitoare în astfel de ocazii. Îl îmbrățisă, îl sărută pe obrazul asprit de o barbă nerasă, îi sărută mâna și se topi toată de drag în el. Simțea din plin dragostea părintelui său. Deseori rememora clipele copilăriei, toți anii petrecuți sub acoperișul casei părintești, când tatăl ei îi spunea cu orice prilej
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
pârg, apetisante, cu fustele viu colorate, peste care-și puseseră bluze strânse pe bust, de diferite culori, mulate peste sânii lor bogați, ispititori. În preajma lor, se aflau mulți bărbați îmbrăcați de sărbătoare, șătrari voinici cu fețele arse de soare și asprite de vitrege vânturi, unii purtând bărbi și mustăți bogate, robuști, fiind parcă gata de a intra într-o arenă să se lupte chiar cu taurii, dacă li se cerea. Toți se vădeau a fi interesați, în cel mai înalt grad
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
nefaste. Se gândi un timp, apoi dădu câteva telefoane. La unul din telefoane, primi o promisiune solemnă: să fie fără grijă, totul se aranjează! Satisfăcut de reușită, ieși din birou, îndreptându-se către hala unde fierarii betoniști, cu fețele negre asprite de vânturi, torsionau bare grele de oțel pentru stâlpii de rezistență ai noului corp al clădirii în lucru. Vorbi cu ei prietenește, îi încurajă în munca lor anevoioasă și trecu în alte sectoare ale șantierului. Nici nu-și dădu seama
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
revii și ne vedem noi", făcu vecinul îndreptându-se către ușă. "Bine, mă, ne vedem, ne vedem. Și dacă mai apare vreo lucrare, vreo combinație, ceva, te anunț io. Te-am pupat." "Sănătate!" După vreun ceas și jumătate durerea se aspri. Pe deasupra simțea că toată fața începuse să-i dogorească. Acum și partea superioară a orbitelor îl durea, iar hemoragia parcă se intensificase. Dădu drumul la televizor să vadă un meci, sfârși și a doua bere, dar tot degeaba. Durerea nu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nou prietenul fetei este arestat ca suspect. O altă autopsie care relevă indicii de raport sexual post-mortem. Pagerul îmi sună din nou. Numărul de pe ecran este noul meu mântuitor. Cu mâna încleiată de obloane și uși, ridic receptorul. Cu degetele asprite de țevi și burlane, formez un număr pe care nu am cum să-l uit. Răspunde un bărbat. Și zic tată. Tată, zic, eu sunt. Îi spun unde stau. Îi spun numele pe care-l folosesc acum. Îi spun unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Ajunge doar să semnezi și să ai încredere, să te rogi pentru cei ce vor face ce este de făcut!" Devenind brusc sibilinic, maiorul Artur Stavri se înroși mai tare decît era de obicei și trăsăturile feței sale bucălate se aspriră puțintel, atît cît să devină îngrijorătoare. Radul Popianu își arătă sincer nedumerirea. "Domnilor ofițeri, după cîte înțeleg eu, acțiunea dumneavoastră are un caracter, ca să spun așa, destul de deschis, v-ați adresat la un număr de oameni importanți care și-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mă ajutau să le rezolv mai mult sau mai puțin bine. În fine, începuse iarna când cei doi militari gradați ne-au vizitat din nou, de data asta însoțiți de un civil, un bărbat blond, înalt, cu un chip sever asprit de o scrutătoare privire albastră. Comandantul mi l-a recomandat ca fiind Gerhard Bosch, medic german care se ocupa de crearea unui nou spital pentru femeile din lagărele din zonă. Din acea clipă am știut că viața mea va avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
primitiv) pe care înflorește deslușit mușchiul ni se deschide, luminoasă și austeră deopotrivă. Ea începe să fotografieze, iar eu, desigur, nu vreau să intru în cadru. Neglijent, mă îndrept spre fereastra generoasă din față, când o femeie simplă, cu trăsături asprite de muncă fizică prelungită, ne face semn să intrăm. Pătrundem în camera de zi, în mijlocul căreia tronează, cu autoritate blândă, o kotatsu (masă joasă, sub care îți vâri picioarele pentru a le încălzi; unica formă de chauffage permisă de sobra
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
-i plăcu defel. Din reflex Își răsuci mustața cu mâna dreaptă, În timp ce stânga i se odihni pe mânerul spadei. Gestul nu trecu neobservat de nimeni. În momentul acela, călugărul veni drept În fața lui Alatriste. Chipul lui de ascet fanatic se asprise și mai mult, iar ochii-i adânciți În orbite Își săgetau interlocutorul, aroganți. Sunt, zise cu o voce neplăcută, părintele Emilio Bocanegra, președintele Sfântului Tribunal al Inchiziției. La cuvintele acelea, un vânt Înghețat păru să străbată toată Încăperea. Și imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
nu mă urnească de acolo brânciurile și toată foiala. Dar la un moment dat am simțit cum mâna aceea devenea rigidă, apoi se retrăgea ușor ca să se sprijine de mânerul spadei. I-am urmărit direcția ochilor, a căror expresie se asprise dintr-o dată, și prin mulțime am izbutit să-i zăresc pe cei doi bărbați care cu o zi Înainte ne dăduseră târcoale pe treptele de la San Felipe. Se strecuraseră printre muschetari și mi s-a părut că schimbă o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de duminică, dar nu-i plăcea să stea prea mult îmbrăcat în costum. Gulerul cămășii îi dădea mîncărimi și cînd dădea mîna cu unul și cu altul se scuza că nu-și scoate mînușile fine de glanț fiindcă avea palmele asprite de bătături. Cînd a apărut în oraș, cu trei căruțe brașovenești din care s-au mai dat jos două calfe, nevasta lui, mare cît el, blondă, și doi copii care de-abia învățaseră să umble s-a zvonit că era
Potcovarul Bazil by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7418_a_8743]