100 matches
-
în Jurnalul lui Theodor Pallady: ,- Enfin seul". în sfârșit singur. Singuri, față în față cu autoportretele lor, cu toate picturile lor care sunt de fapt tot atâtea autoportrete, acești oameni, cu rare excepții, ca Rafael sau Rubens, nu-și găsesc astâmpărul, nimic din ce au făcut nu-i mulțumește. în 1906, cu puțin înainte de a se stinge, Paul Cézanne scrie: ,Je crois avoir accompli quelques petits progrčs. Pourquoi si tard et si péniblement?" Cred că am făcut unele mici progrese. De ce
O imensă tandrețe by Radu Varia () [Corola-journal/Journalistic/11319_a_12644]
-
ca să facă un gard. I s-a răspuns: de cuie, de lemne, de scânduri. Dar Badea Cârțan i a oprit pe toți cu răspunsul cel drept: „De pământ are nevoie, ca să aibă unde-și pune gardul”. Era un Înțelept fără astâmpăr, voia să știe, să cunoască. Îl interesa mai ales Începutul neamului și al tuturor lucrurilor, obârșia lor, rădăcina istorică dătătoare de noblețe și demnitate. Istoricului Vasile A. Urechia, protectorul său, Îi scria la 24 martie 1896: . Am ținut mult să
Badea Cârţan. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1445]
-
Autorii au schimbat pe alocuri ordinea cronologică a episoadelor A, astfel încât episoadele B care le corespund și decurg totodată din ele să poată fi înseriate după o logică științifică acceptabilă. Acesta este și punctul nevralgic căruia îi dau târcoale fără astâmpăr studenții și doctoranzii care au parcurs deja cartea din scoarță în scoarță. Este oare posibilă traficarea sintaxei realului - se întreabă ei -, chiar în condițiile în care această traficare este minimală, explicată și asumată? Nu va fi producând ea deformări (mai
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
-mi țină de cald,/ Tristețea mea veche, roasă la mîneci,/ Pe care-a purtat-o o vreme și mama,/ Ca pe-o hăinuță de cîine pitic/ Din care atîrnă rînd pe rînd/ Ori toate deodată,/ Piciorușele negre, subțiri și fără astîmpăr./ Și număr conștiincios în gînd,/ Ca să adorm,/ Sute, mii, milioane de pliculețe vanilate." (Tristesse oblige). Simona Tache, împărțit la doi, Editura Crater, 2000, 88 pag, f.p.
Duduci literare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15623_a_16948]
-
și în împletirea lor. Grație creației ne situăm în mediul axiologic, "Ťnenaturalť, cum spune exegetul, dar necesar întrucît asigură socializarea și stimulează activitatea creatoare". Dar valorile funcționează în cadrul unei schimbări permanente a lumii, care se distruge și se recrează fără astîmpăr. Un individ supus fluxului devenirii, afirmă Nietzsche, "nu va mai avea încredere în propria ființă și va vedea cum se destramă, unul cîte unul, toate punctele sale de sprijin și se va pierde în acest fum al devenirii; la sfîrșit
Profil Nietzsche by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9542_a_10867]
-
Da’ care-i prostul?” Se vedea cât de acolo că în toată treaba asta îi mâna lor... Încet-încet, rana lui Costăchel se vindeca. „Îi bun la carne” - spunea maică-sa către moașă. Mai rău era faptul că nu-și găsea astâmpărul. În atâția ani cât fusese primar se învățase să plece la treabă cu noaptea-n cap și să se întoarcă noaptea... Domnule primare, ți s-o cam scurtat drumurile. Mai stai și tu lângă fusta nevestei. Fă te gospodar, că
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mai vie decât niciodată în minte. O bună vreme rămase cu conștiința curată, deoarece credea hotărât că nu avusese deloc o alternativă mai bună de ales. Curând, însă, mustrările de conștiință și vedeniile cu ea începură să-l necăjească fără astâmpăr. Conștiința sa, demult adormită într-un colțișor ascuns și întunecat, i se deșteptă acum dintr-odată, înălțându i-se vertiginos în zbuciumări și în transformări tot mai sălbatice și mai necontrolate. Începu a se purta foarte bizar, își pierdea deseori
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mă aflu? De ce sunt așezată pe pat? Ia așteaptă o clipă, eu doar eram în cealaltă cameră, nu aici. Aveam o scrisoare în mâini..., drogurile..., tu... Ce fac eu pe patul ăsta, Șerban?!, se răsti ea deodată, puternic și fără astâmpăr. - Te rog, liniștește-te. Am să-ți explic totul, promit, dar numai te rog să nu te mai miști atât, nu te simți bine. - Poftim?! Dar eu... - Nu mai vorbi, ești încă slăbită. Acum, tu nu te simți bine deloc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Costache cu murăturile. Chipul Măriuței nu mai împrăștia în jur lumină și voie bună ca altădată... Toate gesturile și mișcările ei în jurul mesei cărăușilor păreau stângace. Privirile lui Hliboceanu nu-și găseau nici un sprijin parcă. Rătăceau din loc în loc, fără astâmpăr. Când Măriuța a terminat de pus cârnații în blidul fiecărui cărăuș, i s-a auzit glasul: Poftă bună, gospodarilor! Mulțămim de urare! - a răspuns Cotman cel tăcut. Cu mare încetineală, cărăușii au gustat în tăcere din rachiu. Apoi au început
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
prima curbă la dreapta, cea care ducea către Drayton Park. Ca un sicriu de sticlă ridicat pe verticală, blocul cu apartamente se înălță spre cer deasupra mea când am intrat înapoi în garajul subteran. În apartament, m-am plimbat fără astâmpăr, căutând carnețelul pe care-și înregistrase Catherine telefoanele. Dorința mea de a-i intercepta mesajele de la amanți era dictată nu de gelozia sexuală, ci de conștientizarea faptului că relațiile sale amoroase aveau să intervină în chip irelevant în proiectele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
la părinții noștri acasă noaptea, proiectând filme făcute de ei pe peretele casei lor albe. Geamurile de acum douăzeci de ani suprapuse perfect cu geamurile de acum. Iarba suprapusă cu iarba. Fantoma lui Shane și-a mea, țânci alergând fără astâmpăr, fericiți unul cu celălalt. Sari la surorile Rhea strânse grămadă în jurul patului de spital. Cu plase de păr trase peste peruci. Cu măști chirurgicale trase pe față. Poartă costumele alea verde șters de infirmiere, surorile Rhea au broșele alea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
schimba ceva. Mi-am lăsat sentimentele să intre în joc și, prin urmare, n-am făcut tot ce-aș fi putut ca să salvez situația. O recunosc acum în fața ta; am regretat-o încă de-atunci. Mă simțeam dintr-odată fără astâmpăr. — Scout m-a mințit, am spus. Părea ceva meschin când am spus-o și m-am luptat cu sentimentul, stânjeneala înfuriindu-mă. — Toate n-au fost decât minciuni. Cum să am acum încredere în ea, chiar dacă aș vrea? — De ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mai vie decât niciodată în minte. O bună vreme rămase cu conștiința curată, deoarece credea hotărât că nu avusese deloc o alternativă mai bună de ales. Curând, însă, mustrările de conștiință și vedeniile cu ea începură să-l necăjească fără astâmpăr. Conștiința sa, demult adormită într-un colțișor ascuns și întunecat, i se deșteptă acum dintr-odată, înălțându i-se vertiginos în zbuciumări și în transformări tot mai sălbatice și mai necontrolate. Începu a se purta foarte bizar, își pierdea deseori
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mă aflu? De ce sunt așezată pe pat? Ia așteaptă o clipă, eu doar eram în cealaltă cameră, nu aici. Aveam o scrisoare în mâini..., drogurile..., tu... Ce fac eu pe patul ăsta, Șerban?!, se răsti ea deodată, puternic și fără astâmpăr. - Te rog, liniștește-te. Am să-ți explic totul, promit, dar numai te rog să nu te mai miști atât, nu te simți bine. - Poftim?! Dar eu... - Nu mai vorbi, ești încă slăbită. Acum, tu nu te simți bine deloc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
oară adie a sănătate. Nicicând nu se va termina A numelor negre duhoare. Stele, loc cu tichet, poduri arcate, - Hai la culcare! 1917 Pe șapte coline este așezată Moscova. Iubito - e groaznic! Când iubește poetul, Se îndrăgostește un zeu fără astâmpăr. Și spre lume din nou se târăște haosul, Precum în vremi de arheologic protoadevăr. Vederile lui de tone de ceață-s înlăcrimate. El e ca și orb. Ba mai mult: mamut pare a fi. A și ieșit din modă. El
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
Simona Vasilache Destule poezii din Uvedenrode sunt despre pripă, sau despre fă- cutul nechibzuit. Oul dogmatic, datat neobiș nuit (Paștele nu are, ca sărbătorile fixe, ajun), este, din contră, lauda astâmpărului. Situația la care trimite e una de-nceput de leat, cum ar traduce- o Arghezi, când lumea e doar proiectul unui duh care nu se gră- bește. După acest haos adormit, vine oul, organizat, dar nu încă hotărât pentru moarte
Despre astâmpăr by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5618_a_6943]
-
energii decât în cele ce sunt. Cu cât se diminuează această rezervă, a celor ce sunt în afara cunoașterii utile, cu atât crește vina. Nu pe altă logică se sprijină predicile cumpătării. Ai tot ce-ți trebuie este o formă de astâmpăr. Dincolo de eclectismul simbolurilor, bătând în multe zări, e felul cel mai esențial în care Oul dogmatic recuperează mesajul creștin. Folosul lucrurilor nu se confundă cu folosința, iar rostul pentru care sunt făcute nu-i același cu îndreptarea pe care le-
Despre astâmpăr by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5618_a_6943]
-
de seamă, pășind veșnic ca un echilibrist nevoit să treacă peste o prăpastie pe sârmă, dar purtând o greutate oribilă și urât mirositoare, ca niște saci uriași de gunoaie și excremente, și niște maimuțe urlătoare, mici paiațe vociferând și fără astâmpăr care, pe când el se concentra să poată treacă fără să cadă în prăpastie, prăpastia neagră a existenței lui, îi strigau cuvinte jignitoare, bătându-și joc de el, dezlănțuind, cocoțate pe sacii de gunoaie și excremente, un potop infernal de ocări
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
hotărât să nu mă alătur teribilului asalt, cel mai bun mod de a-i mulțumi fiind acela de a-l lăsa în pace ca să aibă timpul și liniștea de a ne desfăta mai departe cu literatura lui. Dar biograful fără astâmpăr din mine mă tot îmboldea. García Márquez este un amfitrion atent și încântător, cu o atenție dezinvoltă și totodată intensă, și atât de exclusivă încât interlocutorul are senzația că i-o acordă numai și numai lui. Știe la fel de bine să
Interviu cu Dasso Saldívar „Am devenit un cititor fervent al Veacului de singurătate“ by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3059_a_4384]
-
e englez, psihanalist. Are un cabinet în Manchester. S-a întâmplat cu opt ani în urmă. Pacientul lui, un evreu între două vârste, născut în București, suferea de o boala foarte interesantă. Omul acesta era, cum să îți spun, fără astâmpăr. Însă nu ca tine, Ratvich, sau ca alții. Nu era un insomniac care nu e în stare să stea liniștit într-o sală de așteptare. Omul acesta era literalmente fără astâmpăr. Hai să-i spunem un neastâmpar geografic. Ravitch nu
Yosef Hayim Yerushalmi G I L G U L – fragment – by Adriana Gurău () [Corola-journal/Journalistic/3971_a_5296]
-
interesantă. Omul acesta era, cum să îți spun, fără astâmpăr. Însă nu ca tine, Ratvich, sau ca alții. Nu era un insomniac care nu e în stare să stea liniștit într-o sală de așteptare. Omul acesta era literalmente fără astâmpăr. Hai să-i spunem un neastâmpar geografic. Ravitch nu menționase nimic despre insomnia lui. Cum de știa? se întrebă. Oare se vedea pe chipul lui? Tăcu însă din gură. - Da, un neastâmpăr geografic, foarte rar sau chiar unic. Omul ăsta
Yosef Hayim Yerushalmi G I L G U L – fragment – by Adriana Gurău () [Corola-journal/Journalistic/3971_a_5296]
-
fim mereu atenți, să-i parăm glumele parșive, că altfel nici nu-ți dai seama cum ai ajuns, că ceilalți se strică de râs pe seama ta, când el te prinde pe picior greșit. Inventează mereu ceva, e o fire fără astâmpăr și e greu de ghicit ce-i mai trece prin minte. Acum da! Mă simt într-adevăr acasă, după convorbirea cu Haralamb. El a reușit să-mi schimbe dispoziția sufletească. Mai dau vreo două telefoane la rudele mele din Pitești
INGRID (3)FRAGMENT de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385254_a_386583]
-
sosit la Vedea, acolo, mă aștepta, fratele meu. Haralamb m-a întâmpinat zâmbindu-mi cu gura până la urechi, mi-a dat amândoi obrajii să-i pup, aplecându-se ușor, el fiind destul de înalt. În același timp își plimba ochii fără astâmpăr după amicii săi ce-l priveau de la barul de alături, făcându-le cu ochiul și zicându-le: -Asta e soru-mea Ingrid! Trebuie s-o înțelegeți, căci ea mă iubește la nebunie și i-am lipsit! Mi se adresează apoi direct
INGRID (3)FRAGMENT de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385254_a_386583]
-
poartă Pașii dorului din mine Unde crezi că voi găsi Un alt dor să mă aline! Du-mă, dor, prin lacrimi verzi, Printre frunzele în jale, Prin păduri fără de urmă, Doar sub pași a mea cărare! Dor nebun, făr' de astâmpăr, Poartă-mă pe unde crezi Că mi-oi stinge focul greu Sorbind roua din livezi! Du-mă și pe lacu-ncins Când îmi arde doru-n noapte Să-l înec și-apoi să-l plâng Printre hohotul din șoapte! Și cu lacrime
DORU-I DOR ATUNCI CÂND DOARE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384923_a_386252]
-
destul de târziu în acea noapte, însă ea a continuat să se legene pe vise înaripate fără să se trezească până la ziuă. Dimineața devreme, o rază temerară a reușit să se strecoare prin deschizătura îngustă a cortului și îi gâdila fără astâmpăr genele lungi negre, catifelate făcând-o să clipească alene și să se întindă asemeni unei feline adormită încă pe jumătate. După ce se destinde în semiobscuritatea cortului, se scutură de toropeala somnului, ieși afară făcând câteva mișcări de înviorare, lăsându-se
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]