12 matches
-
artistic gratuit. Pe acest palier, poetul anulează gazetarul, iar produsul său finit este destinat unui lector rafinat, capabil să dezambiguizeze discursul metaforic. Dimpotrivă, când rămâne conectat la realitate, polemistul adoptă o strategie retorică în care ironia (mai ales în varianta asteismului și a diasirmului) este figura predilectă. Adversitatea sa, deși precis direcționată, e (mai ales în anii din urmă) camuflată strategic printr-un discurs obiectivat, a cărui tripartiție actanțială presupune: un autor care se vrea obiectiv, o țintă aparent învestită cu
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
topica (în sensul simplificării și al formulării directe), adoptă un ton echilibrat și dezvoltă un discurs cantonat în sfera referențialității 152. Cu toate acestea, scriitura păstrează marca stilului arghezian prin câteva elemente definitorii, dintre care ironia (mai ales în formula asteismului sau/și diasirmului) ocupă, de departe, primul loc. Intrat pe un teren al confruntării directe, polemistul conștientizează faptul că o argumentare punctuală și coerentă orientează factual lectorul, iar recuzita retorică va fi responsabilă de captația afective. Efortul conjugat al amândurora
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
la rigorile publicistice) și ale evenimențialului (un discurs marcat conjunctural, dependent de un pretext real), elemente care fac posibilă situarea acestui discurs, cu un statut incert de altfel, în atemporalitate. Revenind la textul propus aici spre analiză, Arghezi recurge la asteism 154, ca dublă strategie: principială, pentru că îi permite să rămână în zona etic-urbană a polemicii literare, și estetică, prin dimensiunea ludică a afectării disimulate. Dar vedeți, bătrânețea care vă face pe dumneavoastră întreprinzător, limbut și glorios, pe mine mă-ntârzie
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
dimensiunea ludică a afectării disimulate. Dar vedeți, bătrânețea care vă face pe dumneavoastră întreprinzător, limbut și glorios, pe mine mă-ntârzie.[...] A trebuit să aștept și v-am făcut să așteptați și dumneavoastră. Ce rău îmi pare!" Distanța sensibilă dintre asteism și diasirm (aflate într-o relație de sinonimie parțială) este traductibilă în termenii strategiei polemice prin nuanța de atac perfid atribuită ultimului termen. Diasirmul (formulă des întâlnită în pamfletul ironic arghezian) semnifică un plus de subtilitate și de flexibilitate intelectuală
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
la nobila profesiune de gânditor se numește un intelectual". E, prin urmare, inferența unui întreg raționament prin apolog (Marc Angenot), destinat să deschidă lectorului apetența de a se aventura în căutarea sensului real. "Nebunul regelui"254 prefigurează disimularea argheziană prin asteism și diasirm, figurile de bază ale polemicii literare urbane. E un model de pamflet politic care combină ironia prin antifrază și zeflemeaua neagresivă, "glacială și nepăsătoare fața de obiect"255, și care simulează, cu o naivitate perfidă, acceptul ironistului față de
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
la antonomază și traduce dubla intenție a polemistului de a atrage lectorul în jocul deconspirării și de a-l incita să formuleze el însuși acuzațiile. Evident, formula predilectă a atacului disimulat este ironia, dublu ipostaziată în text: sintagmatică (litota, antifraza, asteismul, diasirmul, charientismul), mizând pe figuri ale economiei lingvistice și pe forța lor de sugestie, și paradigmatică (alegoria, parabola, hiperbola, enigma)305, relevând abilitatea polemistului de a selecta, din tropologia polemică, figurile cel mai adecvate pentru a stimula latura imaginativă a
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
amendabil prin tentativa de mistificare a realității. Intenția vexatorie e deturnată însă de aluzia anecdotică: "Să nu zică evreii că ar fi un om eventual urât și să poată spune Rașela: Așa un bărbat am visat"". Aici, uzul exclusiv al asteismului și diasirmului întreține o bună-dispoziție relaxată, păstrând intenția polemică, dar atenuându-i manifestarea. Dacă enunțarea se menține, de la prima până la ultima frază, în registrul comicului subversiv, înscriind textul în categoria largă a pamfletului ironic, în alte cazuri, cum e, spre
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
deschisă domnului N. Iorga", (pp.103-105), "Scrisoare deschisă domnului A.C. Cuza" (pp. 115-119) sau "Scrisoare deschisă domnului C. Banu, directorul revistei Flacăra" (pp. 154-156). 153 V. Jankélévitch, op. cit., p. 25. 154 Din grecescul asteimos (urbanitate, în definiția lui P. Fontanier), "asteismul este o glumă delicată și ingenioasă prin care o laudă sau o măgulire are caracterul unei dezaprobări sau al unui reproș", cf. Figurile limbajului, Editura Univers, București, 1977, p. 130. 155 Cf. Émile Benveniste, Probleme de lingvistică generală, vol. I
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
erau dorite chiar în acea clipă, pentru a sublinia anume acea idee - că „morți sunt cei muriți”. Să ne amintim, deci, ca explicația să fie completă, de tenacitatea cu care dictatorul promova un ateism primitiv, câtuși de puțin „științific”, un asteism de 4 clase primare, incapabil să distingă, după cum am văzut, între bigot și mistic, noțiuni azvârlite de-a valma alături de altele, mai sus amintite (rasism, șovinism etc.), în oala „influențelor retrograde”. Chiar dacă Poetul ar avea dreptate (dar poate că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cel din poveste a fost un personaj pozitiv sau, chiar dimpotrivă, negativ. A fost el un tîlhar, un haiduc, un filantrop sau un capitalist veros?") și apelul la o foarte variată listă de procedee retorice (ironia și autoironia, preteriția, contrafacerea, asteismul) fac din "vocalizele" lui Gheorghe Schwartz o lectură dintre cele mai agreabile; aceasta e coaja noului său roman. Miezul se află într-o altă gamă, între temele mari ale teoriei romanului: cît/ cum se construiește acesta pe "scenariul imaginativ real
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
tipologice esențiale în cadrul ironiei retorice. În acest sens, Heinrich F. Plett extinde evantaiul de variante ale ironiei, precizând simultan și suprapunerile acesteia peste alte moduri ale comicului. Sunt enumerate astfel: parodia ("ironia livrescă"), carientismul (ironia "ușoară", atașată de d'accueil), asteismul (ironia "urbană"), diasirmul (ironia sinuos arogantă), micterismul (ironia disprețuitoare, "de excludere"), sarcasmul (ironia acerbă, ireconciliabilă), cinismul (ironia înrăită, "canină") etc.137 O altă distincție se poate face ținând cont de faptul că ironia, ca posibilitate literară, presupune inserarea în text
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cal de călărie arab, alb"161, "o tabacheră de tutun, de argint rusesc, masiv, à surprise"162 maschează o situație complet diferită, de tristă strâmtorare financiară. Dintre tipurile de ironie precizate de Heinrich F. Plett, cel preferat de Caragiale este asteismul. Un exemplu elocvent și edificator și în privința superiorității ironiei caragialiene în ceea ce privește mânuirea în proporție ideală a semnalelor sintactice și stilistice pentru menținerea echivocului, îl oferă schița Savantul din ciclul Moftangii. În combinație cu paramologia, diasirmul atrage cititorul pe drumul sinuos
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]