17 matches
-
falia Sân Andreas este cea mai mare structura geologică de pe glob, ea devenind cel mai înspăimântător simbol al Californiei. Este de fapt un sistem uriaș de fălii care închide, delimitează și glisează întinderea pământului de deasupra pe peliculă mâzgoasa a astenosferei, un fel de strat subțire “lubrefiant” pe care alunecă, se încalecă, se întrepătrund plăcile și subplăcile tectonice, este zona de contact, de acumulare și de eliberatre a unor uriașe energii planetare, unde se încarcă și se detensionează mișcări telurice de
PĂLITURA COSMICĂ DIN 1906 DIN SAN FRANCISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 by http://confluente.ro/_palitura_cosmica_din_1906_din_san_francisco.html [Corola-blog/BlogPost/367246_a_368575]
-
Termenii izostazie și izostatic sunt utilizați în domeniul Științelor Pământului (în special în Geologie, Geofizică și Geodinamică) în legătură cu sistemul format din cele două straturi superioare ale Pământului, litosferă și astenosfera terestră, pentru a desemna: În lb. română cuvintele "izostazie/izostatic" au ajuns prin intermediul lb. fr. [ "isostasie/isostatique" ], care le-a preluat din lb. engl. [ "isostasy/isostatic" ] unde "isostasy" s-a format prin concatenarea cuvintelor grecești "isos" [egal, identic] + "stasis" [așezare
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
superioară a mantalei terestre - mantaua litosferică" -, cu un "comportament de solid elastic" ce manifestă o anumită "rezistență" la eforturile aplicate în intervale de timp geologice și unde "deformațiile sunt întotdeauna reversibile") cuplată mecanic cu partea mai profundă a mantalei terestre, astenosfera (substrat ductil/maleabil cu o rigiditate mult mai mică, având "comportamentul unui solid deformabil" care, pentru a menține compensarea izostatică, poate „"curge"” foarte încet, în perioade de timp geologice) : Diferența dintre litosferă și astenosferă constă doar într-un comportament mecanic
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
partea mai profundă a mantalei terestre, astenosfera (substrat ductil/maleabil cu o rigiditate mult mai mică, având "comportamentul unui solid deformabil" care, pentru a menține compensarea izostatică, poate „"curge"” foarte încet, în perioade de timp geologice) : Diferența dintre litosferă și astenosferă constă doar într-un comportament mecanic diferit (elastic, respectiv plastic) cauzat de creșterea temperaturii cu adâncimea. Barrel fixează granița dintre cele două straturi la o adâncime de cca. 100 km (azi aceasta nu apare ca o "suprafață de separație" ci
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
Modelul propus de Barrell este similar cu modelul Airy în care compensarea izostatică se realizează prin "modificarea grosimii scoarței terestre", dar, diferă prin faptul că ține cont și de "rezistența la forfecare a litosferei", iar compensarea izostatică se produce în astenosferă. Meinesz face distincție între scoarța „"chimică"” care este subiectul izostaziei lui Airy și scoarța „"elastică"” definită reologic, și propune ( 1939 , "Vening-Meinesz, F. A., „Tables fondamentales pour la reduction isostatique regionale. Bull.Geod., 63, 711-776"„) un model pentru sistemul litosferă/astenosferă, în
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
în astenosferă. Meinesz face distincție între scoarța „"chimică"” care este subiectul izostaziei lui Airy și scoarța „"elastică"” definită reologic, și propune ( 1939 , "Vening-Meinesz, F. A., „Tables fondamentales pour la reduction isostatique regionale. Bull.Geod., 63, 711-776"„) un model pentru sistemul litosferă/astenosferă, în care litosfera, având densitatea ρ plutește pe astenosfera (stratul subiacent) ce are densitatea ρ > ρ . Litosfera este modelată printr-o "placă elastică subțire infinită" (nedivizată în blocuri) iar astenosfera este privită ca un "fluid perfect, incompresibil și fără viscozitate
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
este subiectul izostaziei lui Airy și scoarța „"elastică"” definită reologic, și propune ( 1939 , "Vening-Meinesz, F. A., „Tables fondamentales pour la reduction isostatique regionale. Bull.Geod., 63, 711-776"„) un model pentru sistemul litosferă/astenosferă, în care litosfera, având densitatea ρ plutește pe astenosfera (stratul subiacent) ce are densitatea ρ > ρ . Litosfera este modelată printr-o "placă elastică subțire infinită" (nedivizată în blocuri) iar astenosfera este privită ca un "fluid perfect, incompresibil și fără viscozitate". Topografia este privită ca o "sarcină verticală", având o
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
regionale. Bull.Geod., 63, 711-776"„) un model pentru sistemul litosferă/astenosferă, în care litosfera, având densitatea ρ plutește pe astenosfera (stratul subiacent) ce are densitatea ρ > ρ . Litosfera este modelată printr-o "placă elastică subțire infinită" (nedivizată în blocuri) iar astenosfera este privită ca un "fluid perfect, incompresibil și fără viscozitate". Topografia este privită ca o "sarcină verticală", având o anumită "geometrie" și o anumită "distribuție". Sub efectul acestei sarcini apar: Litosfera va răspunde analog cu o placa elastică subțire: se
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
aproximativ ca o placă subțire în răspunsul la încărcări a fost larg acceptat. Izostazia regională presupune că încărcările sunt suportate parțial de "tensiunile din litosfera elastică" și parțial de "anomaliile în flotabilitat"e generate de deformarea litosferei ce acoperă o astenosferă fluidă ( Gunn, Ross , 1943 „"A quantitative evaluation of the inuence of the lithosphere on the anomalies of gravity. J. Franklin. Inst., 236, 47/65"”). O grosime elastică [ T ] "mare" corespunde la o litosferă "tare" în care eforturile elastice susțin o
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
și ( Bowin 1976, ( Banks 1977, ( Forsyth 1985, sau prin ( Gunn 1943, Walcott 1970 și 1976, ( Watts și ( Cochran 1974, ( Watts 1978 și 1980). Stare ideală de echilibru spre care tinde sistemul format din straturile superioare ale suprafeței terestre, litosfera și astenosfera . Se consideră că: O consecință a acestor ipoteze este că are loc o "ajustarea a altitudinii litosferei" prin "deplasări pe verticală" ("suprafața pământului se mișcă în sus și în jos "). Echilibrarea celor două forțe conduce la "dispariția" acestor "deplasări" și
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
cele mai înalte vârfuri ale lor și locația, sunt: Emisfera nordică: Emisfera sudică: Dorsala se află deasupra unei caracteristici geologice cunoscută ca "Mid-Atlantic Rise", care este o umflătură progresivă. Această umflătură, este considerată a fi cauzată de forțele convective din astenosferă care împing în sus scoarța oceanică și litosfera. Această limită divergentă s-a format prima dată în perioada Triasicului. Dovezi ale dorsalei atlantice ancestrale sunt văile fluviilor mari din Americi și Africa (inclusiv Fluviul Mississippi, fluviul Amazon și Niger). Dorsala
Dorsala Atlantică () [Corola-website/Science/321068_a_322397]
-
vedere fizico-chimi , solidă ( uneori lichidă), cristalizată și cu structură omogenă. Astfel , astăzi se cunosc peste 2500 de minerale , dintre care 100 apar cel mai frecvent , ele constituind litosfera 1 . În concepția actuală structura internă a Pământului cuprinde (fig.6): - litosfera ;astenosfera;mantaua; - nucleul extern ; - nucleul intern. 1 Litosfera (din grecescul lithos=piatră și sferă) este partea solidă de la exteriorul unei planete. În cazul Terrei, litosfera include scoarța și partea superioară a mantalei (mantaua superioară, sau litosfera inferioară).Litosfera se află în
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93218]
-
vedere fizico-chimi , solidă ( uneori lichidă), cristalizată și cu structură omogenă. Astfel , astăzi se cunosc peste 2500 de minerale , dintre care 100 apar cel mai frecvent , ele constituind litosfera 1 . În concepția actuală structura internă a Pământului cuprinde (fig.6): - litosfera ;astenosfera;mantaua; - nucleul extern ; - nucleul intern. 1 Litosfera (din grecescul lithos=piatră și sferă) este partea solidă de la exteriorul unei planete. În cazul Terrei, litosfera include scoarța și partea superioară a mantalei (mantaua superioară, sau litosfera inferioară).Litosfera se află în
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93217]
-
altele; cel mai mare arhipelag din lume este Arhipelagul Indonezian (peste 13.000 de insule). ARIDITATE însușire a climei care constă în insuficiența precipitațiilor pentru dezvoltarea și menținerea vegetației. ASANARE transformarea unei mlaștini într-un loc uscat, prin îndepărtarea apei. ASTENOSFERĂ partea superioară a mantalei, alcătuită din magmă; pe ea plutesc, practic, plăcile tectonice ce intră în alcătuirea continentelor și a oceanelor. ASTRAHAN pielicică de miel din rasa karakul, cu lână mătăsoasă și buclată. ASTRONOMIE știința care studiază corpurile cerești din
GEOGRAFIA … PE ÎNŢELESUL TUTUROR (minidicţionar de termeni geografici uzuali) by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Science/1180_a_1955]
-
deviază orice corp în mișcare, spre dreapta în emisfera nordică și spre stânga în cea sudică. FOSĂ depresiune adâncă și alungită, delimitată de falii; locul pe unde placa oceanică (mai grea) coboară sub cea continentală (mai ușoară), până ajunge în astenosferă, unde se topește. FUNCȚIE ECONOMICĂ rolul unei așezări, (sat sau oraș) în diviziunea teritorială a producției; acest rol (sau funcție) economic permite precizarea caracteristicilor economice specifice față de alte așezări. GROENLANDA cea mai mare insulă a Terrei: 2.175.600 km2
GEOGRAFIA … PE ÎNŢELESUL TUTUROR (minidicţionar de termeni geografici uzuali) by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Science/1180_a_1955]
-
grade. LUNCĂ vezi ALBIE MAJORĂ. MAMMOTH CAVE cea mai lungă peșteră din lume: 560 km (situată în S.U.A. - America de Nord); MACAC specie de maimuță cu coadă scurtă, ce trăiește în Asia de Sud-Est. MAGMĂ masă de roci topită, fluidă sau vâscoasă, formată în astenosferă (partea superioară a mantalei). MAGNITUDINE expresie numerică a energiei degajate de un cutremur (seism), măsurată după scara Richter (9 grade) sau scara Mercalli (12 grade). MAGOT singura specie de maimuțe din Europa, ce poate fi întâlnită în zona Madagascarului, dar
GEOGRAFIA … PE ÎNŢELESUL TUTUROR (minidicţionar de termeni geografici uzuali) by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Science/1180_a_1955]
-
sunt de origine tectonică. Distribuția focarelor vrâncene se află într-o zonă strat de tip Benioff și în cadrul derulării unui amplu fenomen de subducție în regiunea de curbură a Carpaților Orientali - subducție realizată de micro-placa Mării Negre care se afundă în astenosferă sub placa interalpină - și care condiționează întreținerea neîntreruptă a procesului de producere a energiei seismice, odată cu dezvoltarea în adâncime a frunții microplăcii subduse. Propagarea și intensitatea mișcărilor seismice depinde de poziția și distanța la care se află regiunea respectivă față de
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]