30 matches
-
Struthionum, ceea ce înseamnă "al treilea struț". Această stea, împreună cu η Cet (Deneb Algenubi), θ Cet (Thanih Al Naamat), ζ Cet (Baten Kaitos), si υ Cet, sunt Al Naʽămăt (ألنعامة), Găină Struț. În Chineză, the "Ambarul Cerestru Pătrat" () se referă la asterism din care face parte τ Ceti, ι Ceti, η Ceti, ζ Ceti, θ Ceti și 57 Ceti. Consequently, τ Ceti itself is known aș the "Fifth Star of Square Celestial Granary" (). Principalii factori care stau la baza observărilor duse asupra
Tau Ceti () [Corola-website/Science/328249_a_329578]
-
masa altor minerale ca de exemplu corindon sau cuarț. Variantele aciculare din cuarțului se numesc "părul lui Venus".Rutilul în formă aciculară dă naștere la așa numitele "safire stelare" sau "rubine stelare" acest fenomen de refracție a luminii fiind numit "asterism".Rutilul ca parte componentă a rocilor magmatice are un rol important ca mineral accesoriu, el putând fi întâlnit și în masa rocilor metamorfice sau sedimentare.Rutilul este singurul dintre oxizii de titan care este stabil la temperaturi înalte. Mineralul are
Rutil () [Corola-website/Science/305961_a_307290]
-
este un asterism din constelația Orion. Ea constă în trei stele foarte luminoase, aproape perfect aliniate, ușor de recunoscut cu ochiul liber pe cerul înstelat: Alnitak (Zeta Orionis), Alnilam (Epsilon Orionis) și Mintaka (Delta Orionis). Acestea fac obiectul multor referințe mitologice și religioase
Centura lui Orion () [Corola-website/Science/328702_a_330031]
-
mai luminoase cunoscute. Are o magnitudine aparentă de 1,69. Steaua Alnilam se află la 1.300 ani-lumină de Sistemul nostru Solar. Mintaka / δ Ori / δ Orionis / Delta Orionis este o giganta albastră multiplă, una din cele trei stele ale asterismului , împreună cu Alnilam și Alnitak. Observată de pe Pământ, este situată foarte aproape de ecuatorul ceresc (la mai puțin de 18 minute de arc) și, prin urmare, poate servi la reperarea acestuia pe cer. Privind după centura lui Orion pe cerul nopții, cel
Centura lui Orion () [Corola-website/Science/328702_a_330031]
-
că centura îmbrăcăminții vânătorului. În emisfera nordică, ele se pot observa cel mai bine pe cerul nopții în timpul iernii, în special în luna ianuarie în jurul orei 09:00 pm. Poziția pe cer, aproape perfect „călare pe Ecuator”, înseamnă că acest asterism este vizibil în întregime din toate colțurile Pământului. Stelele care alcătuiesc "centura" sunt Alnitak, Alnilam și Mintaka (ζ, ε și δ Ori). Aceste trei stele strălucitoare aliniate permit să fie localizate cu ușurință pe cerul de iarnă, în constelația Orion
Centura lui Orion () [Corola-website/Science/328702_a_330031]
-
vară australa. Alinierea lor, cu toate acestea, este doar aparentă, datorită locației lor față de Pământ: "Alnitak" este la distanță de 820 ani-lumină, "Alnilam "la de ani-lumină, iar "Mintaka" la 915 ani-lumină. Acestea formează aproximativ centrul constelației Orion. Se poate folosi asterismul pentru localizarea altor stele și obiecte astronomice situate în apropiere. Astfel, se găsește Nebuloasa Orion mai jos de centură, iar Nebuloasa Cap de Cal se gaseste chiar la sud de Alnitak. Se poate găsi nebuloasa M78 la aproximativ 2 grade
Centura lui Orion () [Corola-website/Science/328702_a_330031]
-
cerești, între care și de „leș Trois Rois”, referindu-se la "Centura lui Orion". Peste tot, sintagma "Cei Trei Regi" se referă la Cei trei crai de la răsărit evocați în Evanghelia după Matei (Matei 2, 1-12). Referindu-se la acelasi asterism, Daudet îl numește și „le Râteau” (pronunțat: [lɘʁato]), în română „Grebla”.
Centura lui Orion () [Corola-website/Science/328702_a_330031]
-
referință la poziția centrală a acesteia pe Bolta Cerească. După traducerea lucrării Almageste, termenul este utilizat de astronomii musulmani, în concurență cu alte denumiri, atât pentru desemnarea constelației Orion, cât și pentru desemnarea constelației Gemenii. Betelgeuse constituie unul din vârfurile asterismului Triunghiul de Iarnă, celelalte vârfuri fiind reprezentate de Procyon și, respectiv, de Sirius. Este posibil ca Betelgeuse să explodeze într-o supernovă . Acesta ar fi probabil cel mai spectaculos fenomen astronomic de acest tip și ar lumina cerul nopții mai
Betelgeuse () [Corola-website/Science/311500_a_312829]
-
său, în greaca veche semnifică „Paznicul Urșilor”. α Bootis este o gigantă orange, cu un diametru de 30 de ori mai mare decât Soarele; este a 4-a cea mai strălucitoare stea văzută de pe Terra. Arcturus este unul dintre vârfurile asterismului cunoscut sub numele de Triunghiul de Primăvară, celelalte două vârfuri fiind reprezentate de către stelele α Virginis (Spica) și β Leonis (Denebola). "Izar" (ε Bootis), „Brâul” în arabă, este o stea stea dublă separabilă într-o stea principală portocalie de magnitudine
Boarul (constelație) () [Corola-website/Science/303207_a_304536]
-
se află în partea de nord a constelației Hidra de care este și legată mitologic. Cele mai luminoase 4 stele (γ, β, δ și ε Crv) ale ei, care au o magnitudine aparentă între 2,5 și 3, formează un asterism , cu forma de trapez neregulat, ușor identificabil cu ochiul liber în sudul celei mai luminoase stele din Fecoiara - α Virginis (Spica) . Acest asterism este cunoscut ca „Brigantina Spicăi” sau - simplu - „Vela”, γ și δ Crv aflându-se pe aceeași linie
Corbul (constelație) () [Corola-website/Science/306230_a_307559]
-
și ε Crv) ale ei, care au o magnitudine aparentă între 2,5 și 3, formează un asterism , cu forma de trapez neregulat, ușor identificabil cu ochiul liber în sudul celei mai luminoase stele din Fecoiara - α Virginis (Spica) . Acest asterism este cunoscut ca „Brigantina Spicăi” sau - simplu - „Vela”, γ și δ Crv aflându-se pe aceeași linie cu Spica. Cel mai bun timp pentru observare din Europa este primăvară, în lunile martie și mai. Corbul este una dintre cele 48
Corbul (constelație) () [Corola-website/Science/306230_a_307559]
-
din acest roi de stele. Este vorba de constelația Orion, o nebuloasă aflată la 1.500 de ani-lumină de Terra și care conține mai mult de 3.000 de stele în diverse stagii de viată. Constelația Orion dispune de un asterism (alăturare de stele), cunoscută ca și „Centura lui Orion”. Aceasta este formată din trei stele strălucitoare, situate aparent pe o linie. În jurul celor trei stele, alte patru stele strălucitoare compun „corpul” vânătorului. Aparent, privind imediat sub „centură”, observăm o proeminență
Destinația: Orion () [Corola-website/Science/329204_a_330533]
-
formează Centura lui Orion. Stelele apar cețos, pentru un observator cu un aparat vizual normal (ochi) și ca o nebulozitate prin binocluri sau telescoape mici. Nebuloasa din Orion conține un roi deschis foarte tânăr, cunoscut sub numele de Trapezium, datorită asterismului celor patru stele primare. Două dintre acestea pot fi considerate ca facând parte ditr-un sistem binar iar în nopțiile cu vizibilitate astronomică mare, se văd ca un total de șase stele. Stelele din „Trapezium” sunt încă în formare, împreună cu multe
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
cer, rămânând în prejma limitei stelelor circumpolare. În jurul zilei de 1 iulie, Vega ajunge la punctul culminant, la miezul nopții. Trei stele luminoase prezente pe timp de vară, printre care și Vega, Altair din Aquila și Deneb din Cygnius formează asterismul "triunghiul de vară". Acest triunghi are forma unui triunghi dreptunghic, Vega aflându-se în punctul unghiului drept. Triunghiul de vară este foarte ușor de recunoscut în emisfera nordică, deoarece se află printre multe alte stele luminoase și ușor de recunoscut
Vega () [Corola-website/Science/308074_a_309403]
-
de aceasta. Mizar este atât stea dublă vizuală cu instrumente astronomice mai apropiate (14”), cât și stea dublă spectroscopică. Numele popular al acestei constelații este „"Carul Mare"”. Ursa Mare este poate cea mai cunoscută constelație; cele șapte stele principale ale asterismului, ce alcătuiesc oiștea și fața "Carului Mare", au aproximativ aceeași strălucire.<br> Deoarece este ușor de recunoscut, pe baza ei este dată frecvent o metodă de găsire a Stelei Polare: se prelungește linia ce unește ultimele două „roți” ale carului
Ursa Mare () [Corola-website/Science/298750_a_300079]
-
originale, aceasta a jucat un rol important în toate culturile și civilizațiile, fiind amintită și în literatură, precum lucrările lui Homer, Spenser, Shakespeare și Tennyson. Ursa Mare a fost figurată de către Vincent van Gogh și a fost menționată în Biblie. Asterismul său primar este format din 7 până la 20 de stele și conține 93 de stele clasificate Bayer/Flamsteed. Acoperă o zonă mare a cerului de 1280 de grade pătrate, fiind a treia constelație ca mărime. Ursa Mare are graniță cu
Ursa Mare () [Corola-website/Science/298750_a_300079]
-
unui urs. Alte culturi, incluzând cea a triburilor indienilor americani, cultura evreiască și multe altele, au asemenea reprezentări. Indiferent dacă se poate vedea reprezentarea unui urs în stelele Ursei Mari, cele șapte stele mai strălucitoare ale constelației formează bine cunoscutul asterism „Carul Mare” (cum este numit în SUA și în multe alte zone) sau „Plugul” (cum este numit în Anglia și Irlanda). De fapt, dacă ar fi să luăm constelația din punct de vedere astronomic, Ursa Mare este o constelație cu
Ursa Mare () [Corola-website/Science/298750_a_300079]
-
SUA și în multe alte zone) sau „Plugul” (cum este numit în Anglia și Irlanda). De fapt, dacă ar fi să luăm constelația din punct de vedere astronomic, Ursa Mare este o constelație cu forma unui patruped, ce înglobează și asterismul Carul Mare. De multe ori, lumea face confundă Carul Mare cu Ursa Mare, deși Carul Mare aparține Ursei Mari, și nu este același lucru. O altă denumire a "Ursei Marei" este "Ursul Mare". Carul Mare conține fenomenul optic de stea
Ursa Mare () [Corola-website/Science/298750_a_300079]
-
una dintre cele 48 de constelații creeate de astronomul Ptolemeu în preajma secolului II după Hristos, și rămâne una dintre cele 88 de constelații moderne. α Pegas (Markab), β Pegas și γ Pegas, împreună cu α Andromedae (Alpheratz sau Sirrah) formează un asterism foarte cunoscut și numit "Pătratul din Pegas" / Marele pătrat din Pegas. 51 Pegas, o stea din constelație, este prima stea asemănătoare cu Soarele descoperită și care are o planetă care o gravitează! IK Pegas este candidată ca cea mai apropiată
Pegas (constelație) () [Corola-website/Science/298783_a_300112]
-
planetă extrasolară în constelația Pegas, este prevăzută ca fiind prima evidență a apei atmosferice în afara Sistemului Solar, în timp ce și planetele ce orbitează steaua HR 8799 tot din constelația Pegas sunt primele care pot fi fotografiate direct. Constelația Pegas conține un asterism în formă de pătrat deși, una dintre stele, Delta Pegasi, sau "Sirrah", este considerată oficial că face parte din constelația Andromeda, deținând denumirea Bayer de Alpha Andromedae, și având și un alt nume: "Alpheratz". Corpul calului este format dintr-un
Pegas (constelație) () [Corola-website/Science/298783_a_300112]
-
stele de pe bolta cerească, Rigel, Betelgeuse, Bellatrix, Alnilam, Alnitak A și Saiph. Constelația Orion mai este cunoscută ca fiind gazdă a celebrei Nebuloasei Orion, unul dintre cele mai spectaculoase obiecte cerești, vizibilă cu ochiul liber. Constelația Orion dispune de un asterism (alăturare de stele), cunoscută sub denumirea de Centura lui Orion. Aceasta este formată din trei stele strălucitoare, situate aparent pe o linie. În jurul celor trei stele, alte patru stele strălucitoare compun „corpul” vânătorului. Aparent, privind imediat sub „centură”, observăm o
Orion (constelație) () [Corola-website/Science/298756_a_300085]
-
respectiv Mojet ("Ovis canadensis", „oaie din America de Nord și Siberia”). Hap era situată în mijloc și fusese ucisă de vânător. Sângele ei s-a scurs pe Insula Tiburón. Aztecii au denumit sabia și centura lui Orion „exercițiul pentru incendiu”. Apariția acestui asterism deasupra orizontului marca începutul ceremoniei "Focului Viu". Orion este de-asemenea important și în cultura astronomică a australienilor aborigeni. De exemplu, populația Yolngu din Ținuturile Arnhem spun că, constelația Orion, pe care ei o numea de altfel Julpan, era o
Orion (constelație) () [Corola-website/Science/298756_a_300085]
-
cerească a nopții. Aceste „două stele ale câinilor” sunt menționate în majoritatea mitologiilor antice, cea a lui Orion, de exemplu, și erau deja venerate de anticii babilonieni și egipteni. În astronomia chineză, Procyon face parte din "Nanhe", un sub-grup al asterismului "Nan bei he", reprezentând două mici vai pe malul râului ceresc "Tianhe" (Calea Lactee). Procyon constituie unul din vârfurile asterismului Triunghiului de Iarnă, celelalte vârfuri fiind reprezentate de Betelgeuse și, respectiv, de Sirius.
Procyon () [Corola-website/Science/324923_a_326252]
-
exemplu, și erau deja venerate de anticii babilonieni și egipteni. În astronomia chineză, Procyon face parte din "Nanhe", un sub-grup al asterismului "Nan bei he", reprezentând două mici vai pe malul râului ceresc "Tianhe" (Calea Lactee). Procyon constituie unul din vârfurile asterismului Triunghiului de Iarnă, celelalte vârfuri fiind reprezentate de Betelgeuse și, respectiv, de Sirius.
Procyon () [Corola-website/Science/324923_a_326252]
-
Lebăda (în latină: Cygnus) este o constelație din emisfera nordică a cerului situată în planul Căii Lactee. Este una dintre constelațiile cele mai ușor de recunoscut în nopțile de vară și toamnă, conținând un asterism caracteristic, cunoscut și sub numele de Crucea Nordului, prin opoziție cu Crucea Sudului, din emisfera australă. Pasărea pe care o reprezintă se întinde pe Calea Lactee estivale, părând că este în migrație spre sud. Denumirea i-a fost dată constelației de
Lebăda (constelație) () [Corola-website/Science/298749_a_300078]