216 matches
-
Ernest Rutherford la Universitatea Cambridge. Începând din anul 1934 este profesor la Universitatea George Washington din SUA. Din anul 1956 a fost profesor al Universității din Colorado (Boulder). Lucrările lui Gamow se referă la mecanica cuantică, fizica atomică și nucleară, astrofizică, cosmologie, gravitație și istoria fizicii. A scris numeroase lucrări privind structura atomului și a nucleului. A pus în evidență primul caz cunoscut de izomerie nucleară și a explicat teoretic unele din legile radioactivității cu ajutorul undelor asociate particulelor nucleare. În anul
George Gamow () [Corola-website/Science/313626_a_314955]
-
au fost examinate și elaborate și de R. Gurney și E. Condon. În anul 1936, în colaborare cu Edward Teller, a stabilit regulile de selecție în dezintegrarea β. O mare parte din lucrările lui Gamow se referă la cosmologie și astrofizică. În tinerețe, în colaborare cu Landau și Ivanenko a examinat modelul Universului în ansamblu și trecerea-limită între teoriile clasice și cuantice. A aplicat pe larg fizica nucleară la explicarea proceselor din nucleele stelare. În anul 1942 a sugerat un model
George Gamow () [Corola-website/Science/313626_a_314955]
-
și, mai ales, a căutării dovezilor lăsate de presupuse OZN-uri. Hynek s-a născut în Chicago, din părinți cehi. În 1931, Hynek și-a luat diplomă de licență la Universitatea din Chicago. În 1935, a luat un doctorat în astrofizică la Observatorul Yerkes. El s-a alăturat Departamentului de Fizică și Astronomie de la Universitatea de Stat din Ohio în 1936. S-a specializat în studiul evoluției stelare și în identificarea binară spectroscopică. În timpul celui de-al doilea război mondial, Hynek
J. Allen Hynek () [Corola-website/Science/329224_a_330553]
-
După război, Hynek a revenit la Departamentul de fizică și astronomie de la Universitatea de Stat din Ohio, devenind profesor titular în 1950. În 1956, a părăsit Universitatea pentru a se alătura profesorului Fred Whipple, astronom Harvard de la Observatorul Smithsonian de astrofizică, care era combinat cu Observatorul Harvard de la Harvard. Hynek s-a ocupat cu urmărirea unui satelit spațial american, un proiect pentru Anul Geofizic Internațional în 1956 și următorii. În plus față de cele peste 200 de echipe de oameni de știință
J. Allen Hynek () [Corola-website/Science/329224_a_330553]
-
domenii conexe, după cum urmează: I. cercetare fundamentală: a) fizică teoretică; ... b) fizică atomică și nucleară; ... c) fizica particulelor elementare; ... d) fizica științelor vieții și a mediului înconjurător; ... e) alte domenii conexe inter- și multidisciplinare, incluzând: fizica matematică, computațională și informațională, astrofizica nucleară, fizica stării condensate și a materialelor, radiochimie și interacția radiației cu materia etc.; ... II. cercetare aplicativă: a) investigarea prin metode nucleare a structurilor vii și a materialelor; ... b) investigarea de noi posibilități privind transmutația radionuclizilor din deșeuri; ... c) metode
EUR-Lex () [Corola-website/Law/229064_a_230393]
-
iar aparatura realizată în România pentru acest scop s-a remarcat printr-un grad înalt de miniaturizare, fiabilitate și consum redus de energie, funcționând ireproșabil. Acestea au avut drept scop obținerea de informații deosebit de prețioase pentru lărgirea cunoștințelor în domeniul astrofizicii, fizicii nucleare și tehnologiei cosmice, iar experimentele biomedicale contribuie la completarea cunoștințelor existente privind comportarea organismului uman în condițiile specifice zborului cosmic, cât și la progresul cercetărilor fundamentale în domeniul medicinei aeronautice și al biologiei. Rezultatele obținute au fost utilizate
Dumitru Prunariu () [Corola-website/Science/296727_a_298056]
-
născut la Viena, părinții fiind cântăreți la operă, mama austriacă iar tatăl de origine armeană. După școala elementară din orașul natal, în 1916 intră la Universitatea de la Viena. Acolo studiază matematica având printre profesori și pe Philipp Furtwängler, dar și astrofizica și latina. În 1918 este nevoit să întrerupă studiile pentru a participa la Primul Război Mondial în cadrul armatei austro-ungară. În 1919 intră la Universitatea de la Leipzig unde, pe lângă matematică (cu profesorul Gustav Herglotz), mai studiază fizică și chimie. În iunie
Emil Artin () [Corola-website/Science/326241_a_327570]
-
proces de descentralizare a Universității din Padova: au apărut noi campusuri pentru facultățile nou-înființate, s-a construit o nouă clădire pentru facultatea de arte și cea de filozofie, iar pe înălțimile din Asiago, în afara orașului, a fost ridicat observatorul de astrofizică al universității. Între anii 1938-1945 a fost restaurat "Palazzo del Bo" (palatul Bo), vechiul sediu medieval al universității. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial (1943), rectorul universității padovane, Concetto Marchesi, i-a îndemnat în mod public pe studenți la
Universitatea din Padova () [Corola-website/Science/335530_a_336859]
-
Chernykh", n. 6 octombrie 1931 - d. 26 mai 2004) a fost un astronom sovietic/rus. Cernîh s-a născut la Usman, în regiunea Voronej. Specialist în astrometrie și în dinamica micilor corpuri ale Sistemului Solar, a lucrat la Observatorul de Astrofizică din Crimeea, de la Naucinîi, începând din anul 1963. <br> A decoperit mai multe comete, între care cometele periodice 74P/Smirnova-Chernykh și 101P/Cernîh. Alături de soția și colega sa de muncă, Liudmila Cernîh, a descoperit un mare număr de asteroizi, între
Nikolai Cernîh () [Corola-website/Science/332500_a_333829]
-
razelor luminoase, atunci când ele trec în vecinătatea Soarelui, în perfectă concordanță cu predicțiile relativității generale (aducându-i imediat lui Einstein o faimă mondială). În ciuda acestor confirmări timpurii, teoria a devenit o componentă importantă și unanim acceptată din cadrul fizicii teoretice și astrofizicii abia în perioada dintre 1960 și 1975, cunoscută astăzi ca "Epoca de aur a relativității generale", devenind baza teoretică a existenței și descrierii găurilor negre, făcând posibilă și clarificarea deplină a aplicațiilor astrofizice ale acestora (quasari). În același timp, măsurători
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
exacte descriu undele gravitaționale fără aproximări, de exemplu, un tren de undă care se deplasează prin vid sau așa-numitele universuri Gowdy, varietăți de univers în expansiune, saturate cu unde gravitaționale. Dar pentru undele gravitaționale generate în situații cu relevanță astrofizică, cum ar fi fuziunea a două găuri negre, metodele numerice reprezintă singura modalitate de a construi modele potrivite. Relativitatea generală diferă de mecanica clasică prin mai multe predicții privind corpurile aflate pe orbite din jurul altor corpuri. Ea prezice o rotație
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
Astrofizica este partea astronomiei și, respectiv, a fizicii care se ocupă cu aplicarea legilor fizicii în cadrul fenomenelor observate de către "astronomie". Poate fi împărțită în astrofizica teoretică și experimentală. Astrofizica este o ramură a astronomie care se ocupă cu fizica universului, în
Astrofizică () [Corola-website/Science/296578_a_297907]
-
Astrofizica este partea astronomiei și, respectiv, a fizicii care se ocupă cu aplicarea legilor fizicii în cadrul fenomenelor observate de către "astronomie". Poate fi împărțită în astrofizica teoretică și experimentală. Astrofizica este o ramură a astronomie care se ocupă cu fizica universului, în special cu natura corpurilor cerești, în loc să studieze poziția sau mișcarea lor în spațiu. Printre obiectele studiate se găsesc Soarele, alte stele, galaxii, planete extrasolare
Astrofizică () [Corola-website/Science/296578_a_297907]
-
Astrofizica este partea astronomiei și, respectiv, a fizicii care se ocupă cu aplicarea legilor fizicii în cadrul fenomenelor observate de către "astronomie". Poate fi împărțită în astrofizica teoretică și experimentală. Astrofizica este o ramură a astronomie care se ocupă cu fizica universului, în special cu natura corpurilor cerești, în loc să studieze poziția sau mișcarea lor în spațiu. Printre obiectele studiate se găsesc Soarele, alte stele, galaxii, planete extrasolare, mediul interstelar și radiațiile
Astrofizică () [Corola-website/Science/296578_a_297907]
-
Printre obiectele studiate se găsesc Soarele, alte stele, galaxii, planete extrasolare, mediul interstelar și radiațiile cosmice de fond. Emisiile acestora sunt examinate prin toate părțile spectrulul electromagnetic și printre proprietățile examinate se află lumina, densitatea, temperatura și compoziția chimică. Deoarece astrofizica este un subiect foarte larg, astrofizicienii aplică de obieci multe discipline ale fizicii, cum ar afi mecanica, electromagnetismul, termodinamica, mecanica cuantică, relativitatea, fizica nucleară si a particulelor, și fizica atomică și moleculară. În practică, cercetările astronomice moderne implică de multe
Astrofizică () [Corola-website/Science/296578_a_297907]
-
găurilor negre; dacă e posibil sau nu sa călătorești în timp, dacă se pot forma găuri de vierme; originea și soarta finală a universului. Astronomia Observațională este o ramura a științei astronomice care se ocupă cu datele de înregistrare, în contrast cu astrofizica teoretică, care este în principal preocupată cu aflarea implicațiilor măsurabile de modele fizice. Este practica de a observa obiecte cerești cu ajutorul telescoapelor și alte aparate astronomice. Majoritatea observațiilor astrofizice se fac prin spectrul electromagnetic. Radio Astronomia studiază radiația cu o
Astrofizică () [Corola-website/Science/296578_a_297907]
-
milenii. Pe de altă parte, observațiile radio se pot uita la evenimente la un interval de timp de milisecunde (pulsari milisecunde) sau combina ani de date (studii ale pulsarilor de decelerare). Studiul propriului nostru Soare are un loc aparte în astrofizica observațională. Datorită distanței imense a Pamantului de toate celelalte stele, Soarele poate fi observat mai detaliat decat orice altă stea. Înțelegerea noastră de Soarele nostru servește ca un ghid pentru întelegerea noastra a altor stele. Subiectul de schimbare a stelelor
Astrofizică () [Corola-website/Science/296578_a_297907]
-
în fizică și matematică la Universitatea Ebraică din Ierusalim - unde a fost elevul lui Hillel Fürstenberg și al lui Yoram Lindenstrauss (tatăl matematicianului Elon Lindenstrauss, deținătorul Medaliei Fields), M.Sc. în fizică teoretică la Institutul Weizmann și doctoratul (Ph.D.) în astrofizică teoretică la Universitatea din Tel Aviv. În 1981 a devenit profesor de fizică la Technion (Institut israelian de tehnologie), iar după 10 ani, în 1991, a fost cooptat la "Space Telescope Science Institute". Mario Livio s-a dedicat studiului supernovelor
Mario Livio () [Corola-website/Science/336387_a_337716]
-
lor pentru determinarea vârstei Universului. A studiat și energia întunecată, găurile negre, formarea sistemelor planetare în creșele stelare. A scris numeroase articole. În 2009 Asociația Americană pentru Avansarea Științelor (AAAS) l-a ales membru al comitetului său, pentru contribuțiile în astrofizică, prin cercetările asupra stelelor și galaxiilor, precum și pentru activitatea sa de popularizare a științelor. Este cunoscut și pentru lucrările din 1989 care contrazic parțial ipoteza „reglării fine” a Universului susținută de Fred Hoyle. Mario Livio a publicat peste patru sute de
Mario Livio () [Corola-website/Science/336387_a_337716]
-
spațială, Stația spațială internațională ("Internațional Space Station - ISS"). Observarea Pământului Misiuni lunare Misiunile Mercur Misiunile Venus Misiunile Marte Misiunile Jupiter Misiunile Saturn Misiuni multiplanetare Misiuni asteroizi/comete Misiuni planetar-asteroidale propuse sau anulate Misiuni de observare a Soarelui Mari observatoare pentru astrofizica spațială Alte observatoare NAȘĂ acorda în prezent un numar de medalii și decorații astronauților și personalului NAȘĂ. Unele dintre ele sunt autorizate să fie purtate pe uniformele militare de serviciu. Distincțiile NAȘĂ sunt următoarele:
NASA () [Corola-website/Science/298808_a_300137]
-
în București în anul 1999 simpozionul Internațional "Progrese în Fizica Nucleară", cu prilejul aniversării a 50 ani de la înființarea primului Institut de Cercetare în Fizică din România, iar în 2000 Institutul NATO de Studii Avansate "Nuclee depărtate de stabilitate și astrofizică ", Predeal. DN Poenaru a fost numit unul dintre referenții excelenți ai anilor 2010 și 2012 de către editorii Elsevier pentru activitatea la revista de specialitate "Nuclear Physics". Printre alte reviste la care a fost frecvent invitat să facă referate de specialitate
Dorin Poenaru () [Corola-website/Science/330158_a_331487]
-
termina studiile și se căsătorește cu Barbara Clark, iar în 1939 este atestat în fizică și declarat membru de onoare al Universității Cambridge. Intrigat de colegul său Raymond Lyttletor interesul lui Hoyle pentru matematică și fizică scade în schimbul celui pentru astrofizică. Pe durata celui de-al doilea război mondial, participă la creerea și dezvoltarea radarului, tot în această perioadă îi întâlnește și pe Hermann Bondi și Thomas Gold. Teoria conform căreia universal nu are început sau sfârșit, iar materia nouă este
Fred Hoyle () [Corola-website/Science/314867_a_316196]
-
evaluarea) densității stelare a roiurilor globulare a fost folosită de astrofizicianul E.P. Hubble (1889-1953) în lucrarea acestuia intitulată "Evaluation of the density function." Trecerea prematură în neființă a acestui mare om de stiinta român, a constituit o grea pierdere pentru astrofizica. Lucrări de referință • "Leș systemes stellaires", "doubles", "amas et leș galaxies", în „Encyclopedie scientifique”, Paris 1931; • "Îndrumări generale cu 24 de hărți practice pentru cunoașterea constelațiilor în observarea fenomenelor cerești", litografia Universității din Cernăuți, 1938; • "Elemente de mecanică cerească", 1941
Constantin Pârvulescu (astronom) () [Corola-website/Science/307110_a_308439]
-
nm). Domeniul în care apar cele mai înalte temperaturi este cel al reacțiilor nucleare, unde ordinul de mărime al temperaturilor este de 100 MK la reacțiile de fisiune, respectiv 100 GK la reacțiile de fuziune. Ultimele se întâlnesc și în astrofizică, în cazul supernovelor. În experiențele de laborator aceste temperaturi se deduc din energia neutronilor, energie care este determinată cu spectrometre de neutroni rapizi. Etalonarea termometrelor uzuale se face prin comparare cu termometre etalon, care, la rândul lor, sunt gradate pe
Termometrie () [Corola-website/Science/320066_a_321395]
-
liber despre țările din Europa Centrală și de Est, concentrându-se pe Ungaria și România, unde a fost corespondent din 1991 până în 2000, lucrând în Budapesta, București, Cluj-Napoca, Brașov și Miercurea Ciuc, precum și pe teme de știință, cum ar fi astronomie, astrofizică și spațiu pentru ziare germane și de limbă română, radio și televiziune. Din 2000, el a călătorit în mod regulat pentru cercetare și informare în Europa Centrală și Europa de Sud-Est.
Keno Verseck () [Corola-website/Science/335713_a_337042]