1,573 matches
-
a înființat sub patronajul lui, ca director al teatrului. Și mai e ceva: amîndoi am avut norocul să trăim anii formidabili, să întîlnim marii profesori ai școlii românești de teatru. De aici am plecat. Am citit mult, am încercat să astup multe lacune teoretice pe care le aveam, m-am plimbat pe la toate școlile din Franța, am asistat la cursuri, am învățat administrație instituțională, organizare. Toate în același timp. Și scurt. Trei ani de zile am muncit ca un rob. Șansa
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
găseam, în agitația și frica mea de mărunt pămîntean, corabia lui Noe ca să mă salvez. Mi-am zis: "A sosit Apocalipsa!". Voi fi sau nu aleasă? Văzînd cum cad crengi și copaci în calea mea, cum dopurile de mizerie au astupat canalele și scurgerile iar apa învolburată și murdară cucerește, nestingherită, teritorii după teritorii, cum zgomotul furtunii acoperă și nimicește șoaptele rugăciunilor mele, cum aburii se ridică din pămînt și îmbracă clădirile, rămînînd doar firmele luminoase suspendate, ireal, la înălțime, am
Invitație la castel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14953_a_16278]
-
află în umbra bătrâneții, sexualitatea devenind pentru ei un perpetuu subiect plin de repetate umilințe. Chiar și în cazuri excepționale, nimeni nu poate să închidă ochii peste un corp de femeie devenit ca o pungă dezumflată și nici să-și astupe nările de mirosul bărbatului venind ca dintr-un lac stătut în care peștii nu-și mai desfășoară în toate culorile jocurile lor erotice. Dar femeia îmbătrânită surâdea părând împăcată - bărbatul o înșelase, mințise și acum toate erau puse în lumina
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
minunat ! Nu-L poate nici cuprinde, nici absorbi cuvântul. Cu slava-Ti deopotrivă cutreiera pământul Și slavă Ta deasupra de cer s-a ridicat. 2. Neprihănite glasuri Te laudă În cor Și fac pe cei potrivnici si-nversunati să tacă. Astupi astfel și gură și inima opaca A insului cu suflet viclean, răzbunător. 3. Cand bolta o contemplu, eterica-Ti lucrare, Nocturnul cer cu aștri de foc Împodobit, 4. Îmi zic : Ce este omul, la el de Te-ai gândit? Ce
Biblice. In: Editura Destine Literare by Eugen Dorcescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_345]
-
putere. Astăzi din lipsă de dinți nu mai ridic nici un scaun. Dar modul în care îmi demonstrez puterea ca să nu mi se observe slăbiciunile mi-a rămas intact. Liniște. Trimit o armată ca să înăbușe zgomotele. Să imobilizeze râsul. Să-i astupe gura văicărelii. Să blocheze țipătul. Trimit o a doua armată pentru că prima în timpul capturării zgomotelor face o gălăgie îngrozitoare. O notă de plată atârnă. O listă atârnă. O scrisoare atârnă. O notiță atârnă. O carte de vizită atârnă. O invitație
Cîțiva pași înapoi by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14123_a_15448]
-
timp, alții scoteau din furgoane niște copaci de decor cu frunze din fetru și-i plantau în spatele mulțimii în pămîntul cu salpetru. În sfîrșit, ridicară o fațadă de carton cu case pictate, cu cărămizi roșii și geamuri de sticlă, și astupară cu ea colibele nenorocite din viața reală. Senatorul își prelungi discursul cu două citate în latină, ca să lase timp pentru pregătirea farsei. Făgădui mașini de fabricat ploaia, crescătorii mobile de animale domestice, balsamuri ale fericirii ce aveau să facă legumele
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
piardă partida și nici să vă piardă. Am căutat un poem ceva mai cuminte, holurile liceului: „liceul ăsta miroase a urină de câine/ dimineața femeile de serviciu o împrăștie cu cârpele lor/ pe toate coridoarele noi intrăm în clase/ ne astupăm urechile și inhalăm cuvinte îmbibate cu urină/ în pauză ne frecăm hainele de pereți/ ne ducem pe la majorate «vai, cu ce parfum te-ai dat?»/ «nu, nu e dior?» bărbații se oferă să ne țină paltoanele/ le perie le scutură
Post - Restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13557_a_14882]
-
Cristian Teodorescu Am ajuns la mijlocul anului și Bucureștiul arată tot ca vai de străzile lui. În șase luni, dacă umblau Băsescu și primarii de sector cu roaba de asfalt și canciocul, astupau ei gropile dacă chiar le păsa cum arată orașul. S-a dus președintele Iliescu să-i calmeze din ciorovăiala lor interminabilă. Domnii primari s-au astîmpărat nițel, cît să nu zică lumea că nu-i potolește nici președintele țării, după
Primarii Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13857_a_15182]
-
demnitar îi pot trece prin cap asemenea blestemății el trebuie izolat de urgență. Nici prefectul Gabriel Oprea nu mi se pare mai respectuos față de bucureșteni. Nu demult, el și-a permis să-i laude pe maimarii de sector că au astupat gropile de pe străzile care le intră în atribuții. Presat de ziariști, prefectul a recunoscut în cele din urmă că Bucureștiul arată mizerabil, chiar și pe străzile aflate în grija primarilor din partidul său. Cînd un prefect își permite să mintă
Primarii Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13857_a_15182]
-
de un profesionalism cum tot mai rar se vede, Virgil Flonda prietenul meu discret și nobil, nu mai este... A fi sau a nu fi? Granița-i imperceptibilă. Cine mai pricepe asta în zgomotul de zi cu zi care ne astupă urechile și sufletele, și visele, și zborul?
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
și securea le are în sine și Duhul Sfânt este acesta. Slujiți-vă de această secure pentru a tăia, pentru a înlătura tot ceea ce este străin și în plus în inima voastră și pentru a deschide urechile voastre care sunt astupate”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentar la Evanghelia de la Ioan, omilia LXXIV, 3, p. 381) „Dar ce să fac, zici tu, dacă astăzi nu mai este vreme de mucenicie? Ce spui? Nu este acum vreme de mucenicie? Dar niciodată vremea
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
viespar al prostului gust și al tracasării permanente. Nu știm cîte alte capitale ale Europei au putut strînge în sufletul locuitorilor lor atîta dezgust și atîta resemnare. Sîntem precum niște sinistrați cărora le vine să închidă ochii și să-și astupe urechii de cîte ori ies pe stradă. Dacă am putea, am prefera mai degrabă să nu ieșim din casă decît să ne lovim mereu de aceleași întruchipări hidoase al inculturii noastre citadine. Iar urîțenia orașului se oglindește fidel în fizionomia
Ochiul Magic by Damian Necula () [Corola-journal/Journalistic/10422_a_11747]
-
mai fost frunze” (La moartea tatălui), „ți-e rugul monarc/ Ioană d’Arc/ Ioana mea d’Arc/ ce a-sfințire (Amurg). În cea de-a doua plachetă - „7 rostiri” (PIM, Iași, 2015) - , îi găsim poezia într-o tonalitate de predicție: „astupă-ți urechile cu ceară/ moartea începe în zori/ odată cu plecarea primului tren” (A cincea rostire), care are ca punct de declanșare a inspirației rostirea cristică „Mi-e sete” din textul Evangheliei după Ioan, nefiind reprodus integral aici: „După aceea, Iisus
Miron Manega – „poeta faber” inepuizabil [Corola-blog/BlogPost/94340_a_95632]
-
nimeni nu mi le poate lua mi-au luat pământul de sub picioare ca să-l dea de pomană celui mai redus dintre noi mi-au ars cărțile au urinat în cenușă apoi au plecat satisfăcuți la casele lor mi-au vrut astupa gura cu moloz și pietriș ca pe-o fântână părăsită dar spuma țărânii strălucirea ierbii tremurul frunzei și luciul apei nimeni nu mi le poate lua
by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/4379_a_5704]
-
semn de drum se zvârcolea în piept, Ceva voia să urce și să vadă; Cuvânt știut, dar niciodată spus, Eram ca o nălucă de cascadă Care-aștepta o zi să cadă-n sus; Și niciun zbor și nicio urmă vie, Zăpada astupase drumul lung; Ce-a fost, a fost ce trebuia să fie; În niciun cer nu se cădea s-ajung; Nu orice bob se macină la moară Și nu răsare muntele din șes, Iar ce se naște, trebuie să moară, Ca să
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
trup - și am scăpat de ea! (este-o groapă de patruzeci și de ani pentru-un bărbat de 1.80 m, cu părinți încă-n viață, la rândul lui tată de familie & soț iubitor - nici o viață de om n-o astupă și-anume cu ea acum tre' să te iei în gură. o groapă à fleur de tête ce s-ar potrivi pe picior ca pantoful cenușă- resei, doar s-o încerci - nici o moarte de om n-o încape și-anume
iov and vio by Emilian Galaicu-Păun () [Corola-journal/Imaginative/5984_a_7309]
-
-mi umpleți casa! Cu o pâlnie și-o cobză vă țineți după mine oriunde merg. Încurcă-le, doamne, pașii și lasă-mă pe pragul ușii, ca eu să privesc în afară și ea înăuntru! Vai, pereții îmi opresc răsuflarea, mi-astupă gura! O operație radicalî, ca un sacrificiu Statisticile îmi sunt defavorabile: 2% supraviețuiesc postoperatoriu până la 5 ani; cele mai multe complicații iau cu asalt organele filtru; prezentul este o durere continuu sporită, pe care nici Dante nu a imaginat-o în lumea
Poeme pentru Odette by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7540_a_8865]
-
există În dicționar și are același sens azi, ca și pe vremea când Îl consemna Maiorescu: ”astuparea unui vas sanguin cu un cheag de sânge” (DEX,1964); ”boală pricinuita de un cheag de sânge sau de un corp străin care astupa un vas de sânge” (Cartea Românească, 1931) În greacă lui Homer sensul fiind mai clar, embole, embolon, de la emballo, „a arunca, a lovi În sau pe” ceea ce nu are legătură cu Încetarea bruscă a bătăilor inimii cum se explică ”oficial
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
surescitată de sângele puterii a pesedeilor, ar fi primul pas spre gubernizarea definitivă a României. Că nici actualele străzi ale Capitalei nu pot fi măturate ca lumea, că nici gropile produse de jeep-urile ministeriale n-are cine să le astupe, că fațadele caselor arată ca după război — nu e în cestiune. Băieții deștepți de la serviciile de dezinformare au început să ne inducă, subliminal, ideea că bombele teoriștilor arabi (sau ce-or fi) se apropie de capitala României. Ce naiba să mai
Concorde la Cotrocensk by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13334_a_14659]
-
imagini de diavoli zugrăviți în tușe groase: "o puzderie de singurătăți/ doisprezece diavoli ciulesc urechile/ și zumzăie în grota somnului meu/ ei vin pe brînci împing pămîntul/ zorii din fața nopții/ ei umplu cu întuneric lumina/ zgripțori cu măselele degerate/ mi-astupă copilăria/ cu douăsprezece năvoade/ de ademenit îngerii/ cu douăsprezece descîntece/ șchioape/ poate că mîine/ nopțile se vor spăla/ apa va fecunda flăcările/ iar eu singur în fața fricii/ voi desface lacătele/ voi desfereca infinitul/ în grajdul celest -/ doisprezece diavoli fierbînd/ într-
Obsesia materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12025_a_13350]
-
sau Ťmetodať" sa în rapot cu adversarii literari, aceasta era cît se poate de simplă: pamfletarul este un ins care stă rezemat în coate pe marginea gardului și-l înjură pe omul care trece pe drum. Dacă acesta, în loc să-și astupe urechile și să treacă netulburat mai departe, răspunde, eventual se și oprește, i-a făcut jocul celui dintîi, care atît aștepta. Și lui Barbu jocul i l-au făcut mulți, fie înainte de 1990, fie după aceea". Desigur. Infatuarea și agresivitatea
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
conducea. Despre "metoda" lui Barbu în bătăliile cu adversarii literari, Dan Ciachir scrie cu umor: " pamfletarul este un ins care stă rezemat în coate pe marginea gardului și-l înjură pe omul care trece pe drum. Dacă acesta, în loc să-și astupe urechile și să treacă netulburat mai departe, răspunde, eventual se și oprește, i-a făcut jocul celui dintîi care atît aștepta. Și lui Barbu jocul i l-au făcut mulți" (p. 96) Imprevizibil în reacții, Eugen Barbu putea să uimească
Muzica timpului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12694_a_14019]
-
salvatoare, căci - după cum îi spune un prieten - "pentru ardeleni urmează zile crâncene". Culpabilizarea ardelenilor ca țapi ispășitori pentru dezastrul înfrângerii vine foarte repede și e dată pe față, fără menajamente: "Azi voi, ardelenii, nu sunteți tocmai... dezirabili. De ce să ne astupăm urechile? Trei sferturi din cei ce fac opinia publică aici sunt convinși că voi și ovreii sunteți pricina înfrângerii. Un general strigă în gura mare că în Ardeal n-a găsit decât trădători... De ce nu v-a admis în armată
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12833_a_14158]
-
Developez gânduri dimineața pe hârtie Întâmpin idealul, îl amestec Îl ating precum o ființă vie, developându-l Vremea se înșiră pe ață, leagă zgomote Pribegesc în mijlocul zilei, mă aplec și salut Cu o încordare a minții Mă apropii de înserare. Astup Mușchiul viitorului în ornamentul de pe cârja În care șchipătez peste pod Iubire feliată Femeia stând în semiîntuneric Pâlpâind ca o umbră, schimbă Priviri zgomotoase, genunchii în barbă Oglinzile ceții de altădată se întorc În prezent, într-o cabană. Mă scol
Zilele Vienei la București 12 mai - 21 iunie - Poeme de Robert Schindel by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/12863_a_14188]
-
unde moartea, viața și odihna se confundă ca într-un coșmar pervers: Dar într-o zi ai să descoperi că (...) patul începe să se afunde de atâta dormit. Întâi e o adâncitură mică, pe care, dacă urci în el, o astupi de îndată, dar încet groapa crește și, când te trezești din nou, ajungi să pui trei perne acolo ca să poți iar dormi. Și între timp ușa de la intrare s-a îndepărtat atât de mult, că nu mai ajungi la ea
Vieți și poee în oglindă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12347_a_13672]