54,825 matches
-
în fond decît o luptă mai dură decît o alta, mai atrăgătoare și mai directă, dar de sfîrșitul căreia depinde tot ce este mai omenesc încă în om" (cuvinte dintr-o ,notă finală" a Cavalerului resemnării ). Tonalitatea patetică, formă de asumare interioară a subiectului, nu-l împiedică pe scriitorul ce-a trăit peste o jumătate de veac departe de țara sa de la o analiză atentă a acestuia. Ne propunem acum a-i urmări articulațiile principale în cuprinsul unor pagini memorialistice, intitulate
Vintilă Horia sau "exilul pur" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11321_a_12646]
-
în comun, de asemenea, militantismul în sensul liberalismului și occidentalizării. Îi despart însă categoric epocile de referință. Adrian Marino e retrospectiv, apelând la raționalismul iluminist și activismul pașoptist (deci la o modernitate revolută), Ion Bogdan Lefter e prospectiv, invocând necesitatea asumării postmodernității de către societatea românească. Discuția angajează mai multe paliere și probleme, pe care încerc să le sistematizez și să le enunț doar: 1. Raportul dintre postmodernism (aflat în ofensivă creatoare, multiplicând deschiderile) și modernism (considerat epuizat, închis, aflat în defensivă
Acreditarea postmodernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11323_a_12648]
-
potențial de șantaj asupra guvernului de la Kiev, după modelul transnistrean, osetin și abhaz, a avut drept consecință intensificarea demersurilor de la Bruxelles vizând sprjinirea partenerilor din vecinătatea orientala și accelerarea demersurilor proeuropene la Chișinău, Tbilisi și Kiev. De asemenea, pe masura asumării oficiale a revizionismului de către Federația Rusă prin anexarea Crimeei și prin sporirea sprijinului rusesc pentru secesioniștii din Donbas, europenii au adoptat o serie de sancțiuni diplomatice și economice vizînd persoane oficiale și entități din Federația Rusă și din teritoriile ocupate
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
desantata și manipularea au făcut că valorile vestice, occidentale, reconectarea la Europa să fie asumate în mod diferit de cei care susțineau reabilitarea fostului mareșal al României și de către cei care vedeau cu adevarat integrarea țării în Comunitatea Europeană și asumarea unei opțiune euro-atlantice ferme. Bătălia memoriala dintre ultimul rege al României și dictatorul Antonescu a avut valente istorice, politice, diplomatice. Reverberațiile acestui fenomen nu au afectat doar dezbaterea politică sau memoriala, ci a condus la o oglindă fidelă în plan
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
faliment și profitabilitate? În anul 2011, Guvernul României, sub presiunea finanțatorilor externi (Fondul Monetar Internațional, Comisia Europeană și Banca Mondială), a adoptat un act normativ (O.U.G. nr. 109/2011) privind guvernanță corporativa a întreprinderilor publice 7, în scopul asumării principiilor managementului privat în cadrul regiilor autonome și a societăților comerciale la care statul român deține participații majoritare sau integrale. Acest act normativ ar fi trebuit să conducă la rentabilizarea majorității companiilor de stat și transformarea lor sistemică, în sensul creșterii
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
noii spiritualități intramundane" sunt următoarele: "cunoașterea lumii că inventar de fapte existențiale la toate nivelurile și cunoaștere a contextelor sale esențiale și cauzale". Altfel spus, "lumea că suma de conținuturi a suprimat lumea că existența" (p. 132). Trebuie observată aici asumarea existențiala a viziunii lui Voegelin și, implicit, critică viziunii sistemice care a făcut carieră în secolul al XIX-lea la nivel speculativ prin Hegel și la nivel ideologic prin Marx. Nu întâmplător, la acest nivel escaladează conflictul dintre "știință seculară
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
100 de speriați în HArCov ca să susțină autonomia. Cît să umple o sală de cinema... În plus, ar trebui exterminați vreo 6 milioane români, pt. a justifica etnic o eventuală independența. Problemă foarte mare este cea a precedentului stabilit, si asumarea consecințelor. Va fi extrem de greu să le explici palestinienilor de ce nu au dreptul la independență, la fel si kurzilor, care sînt CEVA mai mult de 2 milioane (cam vreo 20!), de ce să nu aibă dreptul la un stat. Nu vreți
Axa Moscova-Bucureşti-Madrid by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82886_a_84211]
-
Pe hîrtie, am auzit că un oarecare BERD ne recomandă să mai tăiem copaci, că sîntem cam puturoși și că România are de unde....asta apropo de printzipuri și calcule pe hirtie.Sa ne mai gîndim înainte să vorbim.Problema e ASUMAREA CONSECINȚELOR pentru orice faptă întreprinsă, si ireversabilitatea unor asemenea gesturi. Oricum, care ar fi părerea moderatorului în această chestiune? “A greși alături de SUA și UE, sau a avea dreptate alături de Chină și Rusia?” (Cărtărescu) Ceau Dragoș te rog lasă un
Axa Moscova-Bucureşti-Madrid by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82886_a_84211]
-
uninominal. Cum vine asta? Suntem prieteni doar “la nevoie” și, dacă lucrurile nu decurg conform planului, tot noi suntem de vină? Într-o democrație matură, eșecul în alegeri se soldează cu demisii la vârf și chiar retrageri din viața politică. Asumarea responsabilității e o formă de respect față de electorat. După eșecul suspendării președintelui, nimeni nu și-a asumat nici o responsabilitate. Conducerile PSD și PNL s-au comportat ca si cum suspendarea președintelui fusese inițiată de reprezentantul minorității turce. Am aflat că tot noi
Demisia poporului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82911_a_84236]
-
în paginile revistei Elle pentru că sunt, prin natura profesiei, o persoană publică și cred că este corect ca cei care mă apreciază să o facă pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce-și imaginează ei că aș fi. De la această asumare, nu am mai făcut niciodată comentarii asupra acestui subiect. Tuturor celor care m-au întrebat le-am dat același răspuns: în articolul din Elle am spus tot ce am avut de spus despre acest subiect și nu simt nevoia să
Bisex cu ochii deschişi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82858_a_84183]
-
Nimeni nu-i obligă să parieze pe N. Breban. Dar pe cineva trebuie să parieze dacă vor să fie luați în serios. În critica literară curajul nu înseamnă să spui nu, ci să spui da. Aici e toată greutatea: în asumarea unor valori. N-am pretenția ca valorile generației actuale de critici să fie și ale mele. N-ar fi normal. Dar am pretenția să fiu încunoștințat de valorile pe care ea le susține; înainte de a le face praf pe ale
Scriitorii vechi și criticii noi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14943_a_16268]
-
adăugat, mai important, autor al filmelor respective), asta după ce la paginile 7-8 ni se servise versiunea vetust-belferească a inițierilor din 1895. Ca să ne recuperăm noi înșine din tumult, colacul de salvare paradigmatic este dilema netranșată la dispariția lui Cantacuzino: între asumarea unei criteriologii și adaosul aglutinant. În funcție de acestea, se disting de la sine calitățile și defectele construcției. Conștiincios, Argument-ul are calitatea de a ne preveni de altfel prompt asupra reînnodării unei tradiții locale cunoscute, alta decît cea a Filmografiei adnotate. Spre deosebire de
Enciclopedie... și încă ceva by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/14937_a_16262]
-
orice privire". Obstinata alegere a celor mai banale și mai previzibile moduri de caracterizare ("mai ușor decît aerul" etc.) e un indiciu suficient de transparent (de ce nu, "ca lacrima") că nu e nici urmă de seriozitate aici, nici urmă de asumare. De altfel, revărsarea transcendentului e folosită ca pretext pentru a trece de la o lume "normală", căreia îi este cu cinism denunțată lipsa de sens, la una infuzată de "sfințenie" sardonic prezentată drept deopotrivă de absurdă. Căci dacă vedem ironia tăioasă
Misterioasa literatură din sertar by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14967_a_16292]
-
altă dimensiune. Ceea ce ne atrage, mai cu seamă, atenția este conduita cu totul remarcabilă a eu-lui poetic care preferă postura păianjenului captiv în însingurarea pînzei sale (destul de transparent în acest sens este, de altfel, și titlul noului volum); pornind de la asumarea unei asemenea ipostaze - care trădează, desigur, o anume inadecvare la spațiul din jur și reserve progresive la ambient - Constantin Abăluță construiește edificii a căror geometrie visătoare amintește farmecul straniu al orașelor dispărute; geometrie mentală, bineînțeles, ca aceea a labirinturilor, ca
Geometria visătoare by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15365_a_16690]
-
halou emoțional" care, generalizînd, încarcă termenul cu valențe pozitive sau negative; ancheta pe eșantion își găsește locul în capitolul rezervat Reprezentărilor remanente și opțiunilor postcomuniste în România - limitată la un grup reprezentativ din regiunea Arad, cercetarea oferă informații valide în privința asumării trecutului și a atitudinii față de acesta, a rezistenței la schimbare și a opțiunilor socio-politice ale cetățeanului (ancheta nu ia în considerație naționalitatea și confesiunea participanților). Lavinia Betea se ocupă în mod special de "miturile pietrificate" ale comunismului și de formele
Tehnici de propagandă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15468_a_16793]
-
militant de dinainte de 1989 și ateismul luminat care se practică azi. Firește, fiecare e liber, mai mult, aș spune chiar că e obligat să aibă cu Dumnezeu relația autentică pe care o poate avea, fie ea de respingere sau de asumare. Dar ideea că cineva care invocă numele lui Dumnezeu, care-l introduce în discurs, care-l ia în considerare ca ipoteză măcar e cineva defect, mi se pare amuțitoare. În lumea de azi, după 11 septembrie, nu mai poate nimeni
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
T. Vianu în Estetica sa. O schimbare de cadru istoric, dar și de registru discursiv aflăm într-un text mai des citat, Lui Don Juan, în eternitate, îi scrie Bianca Porporata, apărut în volumul din 1920, Sfinxul. De data aceasta, asumarea feminității se face în chip nemediat, iar stilul epistolar utilizat, contrar presupuselor sale convenții înlesnește, mai ales prin marca subiectivității explicite - persoana I singular - afirmarea unor ipostaze ontice fundamentale. Caracterul retoric al titlului nu ar trebui să ne înșele: asistăm
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
și Adam Michnik, apărut în The New Republic și publicat deja în românește), ea reclamînd în fapt o redefinire a responsabilității colective. Și aceasta în condițiile în care în memoria colectivă masacrul din pădurea Katyn e în continuare atribuit germanilor. Asumarea responsabilității trece prin admiterea vinei, iar în calea acesteia stau o serie complexă de mecanisme psihologice de apărare; cel mai puternic ar trebui să fie uitarea, funcționarea memoriei selective care să purifice comunitatea de faptele trecutului. La Jedwabne însă nu
Antisemitism și inginerie socială by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14456_a_15781]
-
obține fără lupta dintre feluritele tropisme exogene (sau exproiecte) ce atentează la ființa omenească și la singularul ei tropism endogen (sau endoproiect) care o așază pe făgașul său, o îndreaptă spre ținta ei specifică: "Cu alte cuvinte, libertatea adevărată este: asumare deliberată a propriei ființe, pentru a o manifesta în afară așa cum este ea înlăuntrul ei. Această manifestare are loc în condiții de perfectă autonomie, deși libertatea vine de mult mai departe decît străfundul lăuntrului, a cărui manifestare tocmai ea, libertatea
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
Lucia Țurcanu parcurge toate volumele de poezii și extrage versurile de care au nevoie construind în numai câteva pagini o imagine destul de coerentă și subliniind de fiecare dată diferențele importante. De la Eugen Cioclea la Galaicu-Păun, autoarea surprinde procesul conștientizării și asumării tot mai clare a livrescului accentuând unul după altul procedeele "medierii culturale": ludicul, (inter)textualismul, ironia ș.a.m.d. Nu lipsesc formulările exacte și simple sau comparațiile, destul de puține totuși, cu poeții români. Minusurile acestui demers critic: abundența citatelor (deși
Livrescul la optzeciștii basarabeni by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14488_a_15813]
-
și are o longevitate de cîțiva ani. S-au încercat, din '90 încoace, diferite variante. Cred în continuare că cea mai eficientă este aceea în care directorul artistic al festivalului coincide cu persoana selecționerului unic. Profilul ediției devine astfel personalizat, asumarea responsabilităților precum și a ofertei nu se mai mută, românește, de la unii, la alții, fără să fie cu putință să aflăm vreodată cui aparțin meritele, disfuncționalitățile, pe cine trebuie să felicităm - și pentru ce anume - și pe cine anume se cuvine
Spectacole și spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14476_a_15801]
-
tipului de discurs pe care îl practicăm. Ceea ce uităm, din ce în ce mai des, este chiar faptul că unanimitatea în domeniul artei poate fi ceva alarmant, că am scăpat de directive și de ideologii, că exprimarea în libertate presupune o enormă responsabilitate și asumarea ei, că un punct de vedere nu se poate rezuma, pînă la urmă, la inconsistentele afirmații "mi-a plăcut/nu mi-a plăcut". Întotdeauna argumentele sînt suportul esențial și ar fi minunat dacă ne-am manifesta disponibilitatea de a ne
Spectacole și spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14476_a_15801]
-
metafizică și scrutarea în profunzimile formei artistice, specifice generației șaptezeci (Horia Bernea, Teodor Moraru, Marin Gherasim, Sorin Dumitrescu etc.), după ce limbajul plastic fusese recuperat și reinstaurat de către generația lui Pacea și Alin Gheorghiu, și, pe de altă parte, luciditatea, scepticismul, asumarea reprezentării la nivel de convenție și de cod, specifice generației optzeci. Dacă în privința generației șaptezeci, Dumitriu are certe confluențe cu plasticienii reprezentativi ai acesteia, în privința generației optzeci el are legături mult mai strînse cu principiile ei generale, emanate mai curînd
Tinerețea lui Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14555_a_15880]
-
generației optzeci. Dacă în privința generației șaptezeci, Dumitriu are certe confluențe cu plasticienii reprezentativi ai acesteia, în privința generației optzeci el are legături mult mai strînse cu principiile ei generale, emanate mai curînd din zonele literaturii. Imaginea sa este oarecum textualistă prin asumarea ei ca o construcție convențională, în cadrul căreia modelul este privit cu detașare și recompus într-un plan strict cultural, uneori chiar cu accente livrești, însă pictorul nu părăsește coerența reprezentării și o anumită acuratețe calofilă a acesteia spre a merge
Tinerețea lui Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14555_a_15880]
-
se pune problema dacă Ristea Priboi trebuie să plătească ori nu pentru trecutul său pătat. Numai în pustiul moral vegheat de fantoma lui Ceaușescu un astfel de individ devine parte a intimității prim-ministeriale. O fi, ea, vina, individuală, dar asumarea crimei comise devine parte din moștenirea urmașilor. Sau, în cazul nostru, a "consiliaților".
Infernul ca parc de distracții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14562_a_15887]