866 matches
-
construcției identității în viața reală - lucru legitimat de ștergerea distincțiilor dintre lumea reală și cea fictiva. Într-adevăr, construcțiile narative și dramatice ale identității postmoderne se petrec pe teritorii ce se intersectează: ambele se axează pe reconstruirea realului, dată fiind asumpția relativității și a efemerității. Metaforele teatrale ale identității și lumii sunt ca atare prezente în numeroase române ale dizlocării aparținând unor autori postcoloniali: The Buddha of Suburbia de Hanif Kureishi, The Satanic Verses de Salman Rushdie, unde protagoniștii sunt actori
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
reguli de vot pot da câștigători diferiți. Răspunsul lui J.C. Borda la problema preferințelor ciclice este formulat în lucrarea sa Mémoire sur les élections au scrutin prezentată de autor în 1770 la Académie Royale des Sciences și publicată în 1789. Asumpția de la care pornește această regulă de vot este aceea că tăria susținerii pe care membrii unui grup o acordă unei alternative nu este dată exclusiv de numărul de opțiuni prime pentru această alternativă. Pentru a evalua tăria reală a susținerii
Competenţa politică în România by Andrei Vlăducu, Dinu Guţu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1575]
-
genul: Există vot strategic în alegerile de masă? Se poate vota strategic, iar dacă da, când? Poți împiedica votul strategic? Există reguli imune la votul strategic? Dacă există, înseamnă că ele sunt mai bune pentru că votezi sincer? Discuția pleacă de la asumpția lui Maurice Duverger, care în lucrarea Les partis politiques, după formularea celor două legi cunoscute în științele politice drept legile lui Duverger 12, conchide că indivizii votează strategic deoarece cunoașterea de către alegător a regulii de vot îi induce acestuia un
Competenţa politică în România by Andrei Vlăducu, Dinu Guţu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1575]
-
la alegerile locale din Chișinău, Republica Moldova, în data de 5 iunie 2011. Plecând de la o abordare teoretică specifică teoriei alegerii sociale, am discutat despre conceptele-cheie ale cercetării noastre - reguli de vot (majoritară, aprobare, Borda), vot strategic -, extrapolând o serie de asumpții de la nivelul teoriei în realitate. Cele patru întrebări de cercetare pe care ni le-am pus au fost legate de următoarele aspecte: a) fezabilitatea experimentului și a celor două reguli de vot (aprobare, Borda) la nivelul alegerilor de masă; b
Competenţa politică în România by Andrei Vlăducu, Dinu Guţu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1575]
-
în fapt, candidatul Partidului Comunist (Igor Dodon) - alternativă care a ieșit pe locul doi - nu este o alternativă extremistă, eticheta de comunist fiind una mai degrabă simbolică (în Republica Moldova există proprietate privată, piață liberă, democrație incipientă). Astfel că una dintre asumpțiile regulilor aprobării și Borda (eliminarea candidaților extremiști) nu este încălcată în această situație. În ceea ce privește votul strategic, am luat în calcul doar primele două alternative (cele relevante), media intensității fiind de 3.75%. Având în vedere rezultatele strânse la alegerile locale
Competenţa politică în România by Andrei Vlăducu, Dinu Guţu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1575]
-
din domeniu. Al treilea capitol al lucrării prezintă diverse modalități de clasificare a teoriilor care au fost dezvoltate în decursul vremii în domeniul rețelelor sociale. Prin prezentarea acestor tipologii, am urmărit ordonarea muncii de cercetare din domeniu și evidențierea diferitelor asumpții și logici de construcție teoretică. Fără pretenția exhaustivității, capitolul prezintă, de asemenea, câteva dintre cele mai cunoscute și mai citate studii de rețele sociale. Rezultatele acestor studii permit construirea unor explicații pentru situații și comportamente sociale dintre cele mai diverse
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
unic în contextul domeniului sociologiei (Krackhardt, 2010; Vlăsceanu, 2013; Wellman, 1983). Astfel, Wasserman și Faust (1994) consideră analiza rețelelor sociale o perspectivă distinctă de cercetare în științele sociale, care integrează teorii și modele teoretice definite în termeni relaționali. În plus, asumpția relațională în investigarea fenomenelor sociale (importanța relațiilor dintre unitățile sociale) este ceea ce conferă caracter specific analizei rețelelor sociale. Carrington și Scott (2012) susțin că analiza rețelelor sociale este o paradigmă bine definită, de natură structurală, care conceptualizează fenomenele sociale sub
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
Rețelelor Sociale (TRS). În ciuda diversității teoretice, Borgatti și Lopez-Kidwell consideră că se poate discuta despre o singură TRS. Aceștia sunt de părere că TRS este structurată pe trei straturi. Un prim strat, de profunzime, este compus dintr-un nucleu de asumpții, conform cărora în rețelele sociale resursele circulă de la un nod la altul, fără a suferi transformări. Altfel spus, modelul fluxului de resurse (network flow model) reprezintă fundamentul TRS. Al doilea strat, intermediar, reprezintă un ansamblu de teoreme derivate din modelul
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
cu privire la rețelele sociale nu este decât o manifestare a diverselor fațete ale TRS. Aceste constructe teoretice, etichetate drept teorii, sunt simple derivații ale straturilor de profunzime și intermediar. Altfel spus, diversele teorii cu privire la rețelele sociale împărtășesc un nucleu comun de asumpții (stratul de profunzime) și un nucleu comun de teoreme (stratul intermediar). Teoria Lumii Mici (Milgram, 1969), teoria puterii legăturilor slabe (Granovetter, 1973), teoria capitalului social (Coleman, 1988), teoria găurilor structurale (Burt, 1992), teoria resurselor sociale (Lin, 2002) sunt câteva exemple
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
Lumii Mici (Milgram, 1969), teoria puterii legăturilor slabe (Granovetter, 1973), teoria capitalului social (Coleman, 1988), teoria găurilor structurale (Burt, 1992), teoria resurselor sociale (Lin, 2002) sunt câteva exemple de teorii care împărtășesc, în opinia lui Borgatti și Lopez Kidwell (2012), asumpții fundamentale comune și teoremele derivate aferente și care, în consecință, sunt manifestări ale aceleiași teorii, TRS. Wellman (1983: 157) consideră analiza rețelelor sociale un tip specific de analiză structurală. Prin acest tip de analiză sunt descrise structurile stabile de relații
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
în investigarea fenomenelor sociale (vocabular, bagaj conceptual, metode și instrumente de cercetare, pachete software etc.). În categoria elementelor comune trebuie plasat și modul cum sunt definiți indivizii și structurile sociale. Potrivit lui Cook și Withmeyer (1992), studiile rețelelor sociale pornesc de la asumpția că actorii individuali au interese, iar acestea derivă din pozițiile ocupate în rețea și sunt satisfăcute prin intermediul interacțiunilor sociale. De asemenea, există și o înțelegere comună asociată conceptului de structură socială: (Cook și Withmeyer, 1992: 118). În contextul elementelor comune
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
în modalitatea de construire a acestora. Altfel spus, unde începe și unde se termină o rețea socială? Cum se contruiește o rețea socială? În acest context, există două abordări cu privire la stabilirea granițelor unei rețele sociale. Prima abordare, realistă, pornește de la asumpția că o anumită rețea socială există în realitate, iar sarcina cercetătorului este aceea de a încerca să o descopere. A doua abordare, nominalistă, pornește de la asumpția că o anumită rețea socială nu există în realitate, ci este un concept construit
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
există două abordări cu privire la stabilirea granițelor unei rețele sociale. Prima abordare, realistă, pornește de la asumpția că o anumită rețea socială există în realitate, iar sarcina cercetătorului este aceea de a încerca să o descopere. A doua abordare, nominalistă, pornește de la asumpția că o anumită rețea socială nu există în realitate, ci este un concept construit, un rezultat al întrebărilor teoretice de la care pornește un cercetător (Laumann et al., 1983; Laumann, 2006). Unele rețele sociale pot fi construite fără prea mari probleme
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
două categorii de măsurători pe care le-am prezentat (măsurătorile specifice ego rețelelor și măsurătorile specifice găurilor structurale) erau aplicate la nivel de rețea personală. Spre deosebire de acestea, măsurătorile de centralitate sunt aplicate la nivelul întregii rețele și se bazează pe asumpția implicită conform căreia cu cât un individ este mai central în cadrul unei rețele, cu atât este mai important (proeminent sau influent; Wasserman și Faust, 1994). Prima măsurătoare a centralității este gradul de apropiere al unui nod față de toate celelalte noduri
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
Lopez-Kidwell, 2012). Teoriile asupra rețelelor care propun explicații pentru omogenitatea socială (tendința indivizilor de a împărtăși aceleași idei, valori, atitudini, practici etc.) pun accentul fie pe contagiune, fie pe adaptare. Teoriile omogenității care își fundamentează explicațiile pe contagiune pornesc de la asumpția că indivizii se contaminează prin expunerea directă la alteri deja contaminați (vezi metafora îmbolnăvirii) (Monge și Contractor, 2003). Barash (2011) consideră că influența, informația locală, indentitatea socială și excluziunea socială sunt mecanisme care determină indivizii să adopte lucruri deja adoptate
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
specific de schimb, schimbul direct negociat. Înainte de a prezenta celelalte tipuri de schimb, voi relua pe scurt elementele ce definesc schimburile directe negociate (acestea sunt utilizate cu precădere în studiile experimentale, așa cum am văzut mai sus), punând accentul pe câteva asumpții generale. În figura 4.3 este reprezentată o relație simplă de schimb social între doi actori, A și B. Fiecare dintre cei doi actori controlează o anumită resursă. A(i) indică faptul că A controlează o resursă i, în timp ce B
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
să apară o relație schimb, fiecare dintre cei doi actori trebuie să fie interesat de obținerea unei anumite cantități din resursa controlată de celălalt actor (schimbul are loc dacă cei doi actori se află într-o relație de interdependență). Această asumpție implică faptul că între A și B există o anumită formă de dependență, reciprocă sau directă. Altfel spus, A este dependent direct de comportamentul lui B pentru obținerea resursei j, iar B este dependent direct de comportamentul lui A pentru
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
în mod adecvat, iar i îl poate sancționa pe M (de exemplu, sabotaj, grevă, demisie, bârfă etc.) dacă acesta nu își respectă responsabilitățile asumate. 4.2.1.1. Modele de definire a actorilor sociali Analiza structurilor de schimb implică anumite asumpții teoretice cu privire la modul de conceptualizare a participanților la schimb. Astfel, există cel puțin două modele de predefinire a actorilor ce compun o rețea de schimb. Un prim model de conceptualizare a actorilor din rețelele de schimb este cel al actorilor
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
În esență, fiecare participant trebuie să facă (după ce a avut la dispoziție câteva minute pentru a se pregăti) trei afirmații despre sine, dintre care două sunt false și doar una este adevărată. Apoi membrii grupului se prezintă prin intermediul acestor trei asumpții. Restul echipei se află în ipostaza de a decide care dintre afirmații este adevărată și care sunt false. La sfârșitul fiecărei prezentări, cel care a făcut afirmațiile va relata grupului varianta corectă. Acest exercițiu este util pentru a crește nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
dominată de ea. Procesul este mai simplu când agentul care a produs teroarea, o catastrofă naturală, de pildă, a dispărut. Dar în cazul regimului comunist agentul este puterea însăși, care are pozițiile întărite tocmai datorită exercitării terorii. O dată acceptată această asumpție, se poate infera o anumită continuitate între violența deschisă din prima parte a regimului comunist și confruntarea cu foamea și frigul din ultima sa perioadă istorică. În acest sens, trebuie amintit că trăsăturile sociologice ale regimului nu s-au schimbat
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
adevăr există lucrul respectiv 130. William Alston realizează o critică similară arătând că "există" nu poate fi un predicat. Înainte de a atașa un predicat pentru ceva sau cuiva trebuie să presupunem că acel lucru există. Dacă nu am face această asumpție nu ne-am mai întreba dacă un anumit predicat îi este atașat sau nu. Dacă existența unui subiect trebuie să fie presupusă înainte de a atașa un predicat acelui subiect, atunci de vom întârzia mereu în a atașa predicatul existenței acelui
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
nici o lume posibilă). Este clar că argumentul lui Plantinga se bazează pe Axioma S5, iar dacă aceasta se dovedește a fi invalidă sau incoerentă, atunci și argumentul lui Plantinga este nevalid. Vom reține din critica lui Almond însă, următorul aspect: asumpția modală a argumentului ontologic este mai folositoare pentru a dovedi non-existența lui Dumnezeu, decât pentru a susține existența sa. Acest lucru poate produce o răsturnare fundamentală a argumentului ontologic modal indiferent dacă acesta este sau nu valid. Este clar că
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
este una penetrantă și pune în dificultate argumentul ontologic propus de Norman Malcolm și într-o anumită măsură, și argumentul ontologic în varianta Hartshorne 407. Charles Hartshorne a apreciat critica lui Findlay, el pornind în critica sa, spre deosebire de alții, de la asumpții corecte în legătură cu argumentul ontologic anselmian și ținând cont de argumentul din capitolul III. El a admis că existența lui Dumnezeu trebuie considerată necesară. Este imposibil ca o astfel de ființă să nu existe. J. N. Findlay consideră că argumentele bazate
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
unul prin altul. Dacă varianta 2) ar fi varianta corectă, atunci am avea probleme destul de mari în sensul că, atunci când vorbim nu numai de adevăruri necesare, dar și de adevăruri contingente, nu am ști despre ce vorbim, ținând cont de asumpția lui Hartshorne că "necesar" și "contingent" sunt termeni corelativi. Hartshorne consideră că varianta 3) este cea mai credibilă poziție deoarece ne conduce spre acele caracteristici caretrebuie să se găsească în orice lume posibilă(adevărurile necesare) și pentru că ne ajută să
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
rolul cel mai important deoarece toate celelalte argumente depind de acesta pentru soliditatea lor. Argumentul ontologic este extrem de important deoarece demonstrează că existența lui Dumnezeu este ori logic necesară, ori logic imposibilă. Cea mai mare slăbiciune a argumentului ontologic este asumpția că este posibil ca o ființă logic necesară să existe. În acest punct, celelalte argumente trebuie să sprijine argumentul ontologic. Argumentul cosmologic reușește să arate că este ror lucrurilor contingente. Mai departe, argumentului cosmologic i se poate reproșa că nu
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]