866 matches
-
aceeași axă teoretică tradiționalism (conservatorism) deschidere la schimbare intensitatea identificărilor valorice, cu ajutorul itemilor tip Schwartz de care dispunem. Conform lui Schwartz (2006), pe această axă autonomia și stimularea (adică deschiderea la schimbare) sunt opuse tradiției, conformității și securității (tradiționalismului). Această asumpție teoretică a segregării între cei doi poli este confirmată și pe datele noastre prin analiză cluster 19 (Figura 10). Figura 10. Gruparea valorilor pe axa tradiționalism-deschidere la schimbare în 2005 pe baza itemilor Schwartz Ierarhia identificărilor valorice, care ne dă
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
Așadar, pe axa colectiv-individual, punctul de plecare al studiului empiric l-a reprezentat individul, iar identitatea colectivă a fost considerată o emergență, o rezultantă a identificărilor comune. Definiția identității socioculturale, de la care am plecat în analize, s-a bazat pe asumpția unei ontologii triplu stratificate și a fost următoarea: identitatea socioculturală este rezultatul unui proces continuu de identificare, similară cu a celorlalți, cu elemente aparținând dimensiunii latente (valori, memorii colective, simboluri etc.), actualizate prin și în anumite (și nu alte) trăiri
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
cunoscuta sa lucrare Paideuma (vezi Frobenius, 1985:28). 15 Mai exact, între anii 1885 și 1886. 16 Vezi de exemplu Verheggen (1996:189-219). 17 Ca și pentru Wundt. 18 Moralei. 19 Nu numai referitor la teoria conștiinței colective putem observa asumpții sau accente constructiviste. De exemplu, Scheff, într-un articol apărut în 1983, îl consideră pe Durkheim unul din arhitecții abordării constructiviste a emoțiilor. 20 Sentiment noologic, cf. Bădescu (1996:323). 21 Așa cum notează Woodward (2001:11), ținta principală a criticilor
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
Aceleași soluție cu aceleași două dimensiuni rezultă dacă utilizăm metoda analizei factoriale. 20 Diferențele semnificative pentru p = 0,000 se regăsesc între: tradiție-stimulare, securitate-stimulare, și conformism-stimulare iar pentru p < 0,1, între securitate-autonomie și tradiție-autonomie. 21 Am avut în spate asumpția unor segregări în identificare în funcție de categoriile "tari" de apartenență. Ne așteptăm ca mai ales pe axa medii de rezidență să apară diferențe în identificare, datorate diferențelor uriașe rural-urban în termeni structurali din România. 22 Vezi Capitolul 1. 23 În luna
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
propriul succes școlar este de necontestat. Parteneriatele școală-familie-comunitate nu pot produce de la sine elevi de succes. Mai degrabă activitățile parteneriale trebuie proiectate astfel Încât să angajeze, să ghideze, să determine și să motiveze elevii să se implice În obținerea propriului succes. Asumpția principală este aceea că, dacă elevii simt că celorlalți le pasă de evoluția lor și se simt Încurajați să muncească mult pentru a-și Îndeplini rolurile școlare, sunt motivați să facă tot posibilul pentru a Învață să citească, să calculeze
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
accent multiculturalist. Demonstrația cea mai clară a acestui lucru este legată de intensele eforturi, încununate cu succes, depuse de Partidul Conservator de a câștiga supremația politică în comunitățile de imigranți situate în zonele urbane ale Canadei. Conservatorii pornesc aici de la asumpția potrivit căreia recrutarea unui segment cât mai mare de minoritari reprezintă cheia pentru un guvern majoritar, imitând astfel comportamentul Partidului Liberal care, timp de două generații, și-a asigurat majoritatea zdrobitoare a voturilor "etnice" (Friesen, 2010; Friesen & Ibbitson, 2010). Faptul
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
avansate reușesc să țină seama de un ansamblu de factori și condiții repertoriate fără cusur. Înțelegerea fenomenului populist se dorește prin intermediul utilizării unor linii general-explicative, iar aceste linii sunt trasate în funcție de realitățile empirice constatate mai degrabă decât în baza unor asumpții teoretice de nezdruncinat. De aceea, vocea sa este mediană, în sensul că se află la mijlocul arpegiului mărginit, la un capăt, de filosofii politicului (adepți ai ultra-teoretizării), și la celălalt de sociologii cantitativiști (adepți ai ultra-empiricismului). Statutul de voce mediană îi
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
criptoplatonice privind semnificația propriei lor existențe. Această „deactivare” a științelor sociopolitice realizată de către liberalism este fundamentată și legitimată pe un weltanschauung liberal sau, ca să folosim una dintre sintagmele favorite ale lui Hans Freyer, pe un ottocento Geist, constituit pe următoarele asumpții: - realitatea este dată o dată pentru totdeauna și este accesibilă înțelegerii și intelectului uman; - cunoașterea este un comportament total, autosuficient și autocentrat; - modalitatea de a ajunge la cunoaștere este cea a contemplării și a deducției ce își are originea în contemplare
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
a venitului sau consumului gospodăriei și variațiile tranzitorii” (McKay și Lawson, 2002, 5) comparând, de exemplu, venitul mediu (pe întreaga perioadă analizată) cu un prag dat al sărăciei 6. Cele două metode conduc către cifre diferite și se sprijină pe asumpții distincte. Pe de o parte, unii cercetători subliniază că sărăcia cronică, prin definiție, implică o anumită durată, și nu doar (sau neapărat) o severitate mai ridicată 7, astfel că metoda care ia în considerare durata este cea adecvată. Pe de
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
trei ani putem măsura sărăcia persistentă. Răspunsul este că eșantionul-panel nu măsoară sărăcia permanentă per se, dar ne permite să ne apropiem mai mult de ea (o determinăm cu o mai mare probabilitate decât o putem face prin studii transversale). Asumpția este că o persoană săracă trei ani are o probabilitate mai mare să fie sărac cronic în realitate decât o persoană aflată sub prag doar doi ani etc. Diferite studii au evidențiat că este cu atât mai puțin probabil ca
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
a scris un volum întreg dedicat principiului enunțat mai sus1. Formulat în alte cuvinte și într-o altă ordine de idei, principiul apare în sintagma „postulatelor dăunătoare” (pernicious postulates). Tilly deplânge faptul că sociologia este încorsetată într-o serie de asumpții moștenite din secolul trecut și găsește că acest neajuns transpare în mod deosebit în studiul schimbării sociale. El desemnează aceste cadre intelectuale drept „postulate dăunătoare” și se sprijină pe date istorice pentru respingerea lor. „Trebuie să păstrăm problematica secolului al
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
itemi. În fine, o altă metodă de estimare a fidelității unei măsuri, care evită repetarea măsurării sau divizarea itemilor scalei de măsură și care folosește informația dată de varianța și covarianța itemilor, este cea a coerenței interne 2. Plecând de la asumpția că itemii măsoară aspecte diferite ale aceluiași concept, fidelitatea reflectă complementaritatea diferiților itemi în măsurarea aceleiași caracteristici 3. Niveluri ale măsurăriitc "Niveluri ale măsurării" Pentru orice persoană inițiată în statistica socială, cum sunt cititorii acestui volum, tipologia formelor măsurării (a
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
Avem deci, pe de o parte, o serie de relații în care sunt implicate scorurile factoriale, pe care dorim să le estimăm, și, pe de altă parte, corelațiile dintre variabilele observate, singurele date pe care le avem la dispoziție în afară de asumpțiile noastre teoretice. Urmând același procedeu de descompunere a varianțelor și covarianțelor, se arată că, în modelul factorial general cu m variabile observate și n factori, scorurile factoriale sunt echivalente corelațiilor dintre factori și variabile, dacă factorii sunt ortogonali doi câte
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
acest concept, să luăm exemplul următor, reprezentat grafic în figura 5. Lipsa săgeții orientate dintre factor spre variabilă, care ar indica determinarea variabilei de către un factor, ne arată că acesta nu este responsabil de variația variabilei respective. Aceasta este o asumpție teoretică, diagrama nu face decât să o reprezinte. Figura 5. Model factorial cu 5 variabile observate, 2 factori comuni ortogonali și matricea factorială asociată În acest exemplu, variabilele X1, X2, X4, X5 au o complexitate factorială egală cu 1 (sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
Criteriul adecvării statistice a modelului la date nu poate fi folosit pentru reducerea nedeterminării, pentru că fiecare dintre structurile cauzale descrie la fel de bine datele. Nedeterminarea se poate rezolva doar pe calea demersului teoretic, prin selectarea modelului factorial care este coerent cu asumpțiile, conceptele și cadrul nostru teoretic sau cu rezultatele unor cercetări anterioare pe care le considerăm acceptabile. Așa cum facem în orice alt demers de acest fel, și în analiza factorială putem apela la principii practice pentru reducerea nedeterminării. Nedeterminările de tipul
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
felului în care evaluează diferite aspecte ale activității guvernului (variabilele observabile). Fiind o analiză de corelație, variabilele care pot intra într-o analiză factorială trebuie să fie măsurate pe scale de intervale sau de rapoarte (variabile metrice). Este generală totuși asumpția că multe dintre variabilele ordinale (care măsoară opinii sau atitudini, de pildă) pot primi valori numerice fără a distorsiona proprietățile latente. Pentru a ne decide dacă putem accepta în analiză variabile ordinale, trebuie să stabilim (1) cu câtă acuratețe reflectă
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
să aflăm structura latentă a datelor. Matricea de covarianță este recomandată atunci când dorim să facem comparații între grupuri: corelațiile, care sunt măsuri standardizate folosind standarde specifice grupului, vor face invariante valori care sunt diferite de la grup la grup. Una dintre asumpțiile critice ale analizei factoriale, de natură conceptuală, este aceea că între variabilele observate există suficientă corelație pentru a avea sens să realizăm o analiză factorială. Dacă între variabile nu există corelație substanțială, atunci nu are rost să căutăm factori comuni
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
de măsurare, eșantionare, culegerea datelor etc. În analiza componentelor principale se va descompune întreaga varianță a variabilelor. În analiza factorială propriu-zisă se va descompune doar varianța comună a variabilelor. În analiza componentelor principale, estimarea scorurilor factoriale se face pornind de la asumpția că factorii (componentele principale) explică întreaga varianță, atât cea comună, cât și cea specifică și eroarea. Acest lucru înseamnă că, în matricea de corelații ajustate, pe diagonală se vor trece comunalități egale cu 1 (matricea de corelații ajustate este, de
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
criterii de grupare" Variabilele care vor constitui baza de formare a grupurilor vor fi alese atât după considerente teoretice și conceptuale, cât și după considerente practice. Criteriile de grupare trebuie puse în acord cu ipotezele cercetării, fie ele bazate pe asumpțiile unei teorii formulate clar, pe baza cercetării anterioare sau pe baza unor judecăți de bun-simț. Ele trebuie să fie relevante pentru problema de rezolvat, să se refere direct la obiectivele analizei. Tehnicile de analiză cluster nu discriminează variabilele relevante de
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
diferențele individuale în procesele perceptuale sau cognitive care generează răspunsurile. În acest model se presupune că indivizii diferă în funcție de importanța pe care o acordă dimensiunilor, în spațiul în care se reprezintă configurația de puncte. Spre deosebire de RMDS, unde se pleca de la asumpția potrivit căreia configurația de puncte este aceeași pentru fiecare individ, diferențele individuale fiind interpretate ca erori, în WMDS se presupune că fiecare individ are o reprezentare diferită a obiectelor, pentru care există câte o configurație de puncte diferită, și că
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
multidimensională pornește de la această bază de date, care, așa cum am arătat mai sus, poate fi alcătuită (1) dintr-o singură matrice de similarități, preferințe sau proximități sau (2) din mai multe matrice de similarități, câte una pentru fiecare subiect. În funcție de asumpțiile de la care pornim, vom specifica un model de scalare multidimensională simplu, RMDS sau WMDS. Un lucru esențial în scalarea multidimensională îl constituie alegerea obiectelor evaluate 2. Așa cum am arătat la începutul acestui capitol, obiectele evaluate pot fi de orice fel
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
pozitive în organizație despre persoană, în noul rol. * Resursele pe care se poate baza (84%): negocierea resurselor, a legăturii dintre resurse și rezultatele așteptate/obținute, implicarea altor persoane ca sprijin pentru obținerea acestor resurse. Evitarea negocierii pentru resurse, pornind de la asumpția că un lider trebuie să obțină oricum rezultate pentru că acesta este jobul lui, esteeste o capcană în care cad multe femei din dorința de a le fi recunoscută valoarea ca leader. 5.3. Ce puteți face ca angajat(ă)/manager
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
indivizi, care determină evenimentele internaționale (ca variabilă dependentă): prima este natura umană într-o reprezentare generică, iar a doua se referă la personalitatea și, pornind de aici, deciziile liderilor considerați individual. Identificarea cauzei evenimentelor internaționale în natura umană pornește de la asumpția că politica internațională este finalmente expresia instinctelor umane în general, dincolo de diferențele specifice dintre indivizi și de contextul temporal sau spațial particular. Prezumția metodologică a acestei explicații este analogia dintre individ și stat, conform căreia statul se comportă în arena
RELATII INTERNATIONALE by IONUŢ APAHIDEANU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1508]
-
încep să se stabilească pe lungi intervale de timp în comunități fixe, în principal pentru agricultură și comerț, tipurile de condiții favorabile participării populare la guvernămînt, pe care tocmai le-am menționat identitatea de grup, prea puțin amestec din exterior, asumpția egalității par să devină din ce în ce mai rare. Forme de ierarhie și dominație ajung să fie mai "naturale". În consecință, guvernările populare au dispărut, timp de mii de ani. Aceste guvernări vor fi înlocuite de monarhii, despotism, aristocrații sau oligarhii, toate bazate
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
asociației. Mai exact, pentru că toți sîntem la fel de competenți, ar trebui să ne conducem în mod democratic." Discuția ulterioară relevă faptul că opiniile pronunțate de Orator sînt în acord cu opinia majorității. Apoi dumneavoastră acceptați să concepeți un statut în conformitate cu aceste asumpții. După ce începeți să lucrați, descoperiți imediat că diverse asociații și organizații autointitulate "democratice" au adoptat multe constituții diferite. Descoperiți că și printre țările "democratice", constituțiile diferă în puncte esențiale. Constituția Statelor Unite ne oferă un exemplu: un puternic șef al executivului
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]