763 matches
-
împlinirea lor, Casa somnului e o carte a neîmplinirilor. Fostul student, devenit doctorul Dudden, ratează experiențele de "desființare a somnului" (care ne cheltuiește peste o treime din viață) și moare în autoexperiment, în timp ce în laborator răsună ironic vocea lui Pavarotti, asurzitoare: Nessun dorma. Alt personaj-cheie, Terry, din ambiția de a ajunge mare cineast, eșuează în a scrie critici despre kitsch-uri, falimentând revista ce i le-a publicat. Sarah Tudor, narcoleptică - de fapt personajul care-i permite lui Jonathan Coe să
Împotriva orbirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15437_a_16762]
-
a omului cu moartea? Personaje care o simt, care fug de ea sau se duc spre ea, care încearcă să țină totul sub control, care se agață de ordinea cunoscută ca să nu se topească definitiv în haos. Tăceri lungi, sunetul asurzitor al greierilor, noaptea istovitoare care pare fără de sfîrșit, cu certitudini și incertitudini sub cerul înstelat și nepăsător, cu o uniformizare a identităților în corul femeilor și o orbecăială contaminantă în corul bărbaților de pe scenă, orbirea și șirul orbilor lui Breugel
În sepia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14658_a_15983]
-
căror victimă devine cu timpul ea însăși" (p. 243). Fugit irreparabile tempus! Chiar dacă perioada războiului și cea care i-a succedat în România sînt cunoscute ca epoci de maximă oroare, pentru autoarea octogenară de azi, care își trăiește depresiile în asurzitoarea liniște a apartamentului din München, ele reprezintă un soi de "acasă" din punct de vedere temporal. Pentru că atunci se afla la vîrsta speranțelor, a marilor opțiuni, cînd viața se afla în față cu toate promisiunile ei. Iar evocarea acestor perioade
Casa cu pereții de sticlă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14303_a_15628]
-
prânz, mulțimea se adună în Piața Mare, în fața bisericii. Cu toții așteaptă în liniște absolută, cu toba prinsă în bandulieră. Dacă vreunul nerăbdător începe cumva să bată, îl opresc cu toții, imediat. La douăsprezece fix, o dată cu primul dangăt de clopot, un bubuit asurzitor, aidoma unui tunet cumplit, cade și zdrobește satul cu o forță copleșitoare. Toate tobele bat în același timp. O emoție indefinibilă, care se transformă imediat într-un fel de beție, pune stăpânire pe oameni. Trec două ore în care se
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
Augustin Doinaș, două dintre figurile tragice ale culturii românești postbelice, și i-au scos la lumină ca turnători infami ai bravei noastre securități. Și ca absurdul să fie deplin, cel „vătămat” de cei doi „delatori” nu este altul decât trubadurul asurzitor al ceaușismului și securismului ceaușist. Cel care a contribuit mai mult ca oricine la legitimarea demagogică a celei mai monstruoase dictaturi a istoriei moderne trece acum drept „victimă” a acelei dictaturi. Prin trecutul său de șef încoronat al propagandei comuniste
Absurdul continuu () [Corola-journal/Journalistic/13402_a_14727]
-
Der Spiegel”, după o lectură publică din volumul de nuvele intitulat Discoteca Rusă, a transformat spațiul promoțional într-o discotecă autentică (scriitorul este și disc-jockey profesionist). El și-a adus cu sine de la Berlin „instrumente de lucru” în ale căror vibrații asurzitoare peste o mie de vizitatori și participanți au trepidat preț de mai multe ore. În ziua inaugurării Salonului, o altă „senzație” a eclipsat toate celelalte prestații profesionale și profesioniste: pe un ring de box a fost prezentată cea mai mare
Tîrgul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13425_a_14750]
-
foarte sus, de pe scaunul său de șef, cu o voce tunătoare, Ilie Gheorghe spulberă momentul idilic, cerându-i de urgență, lui Daisy, condica de prezență. Fundalul scenei este de un alb imaculat. Din pământ, din iarbă verde, izbucnește un chirăit asurzitor: ,, Rinoceri în țara noastră... așa ceva nu s-a pomenit niciodată“ Replică ,,Rinocerii dv. n-au putut înflori decât în creierele gospodinelor“ este reformulata, inteligent și fără discrimări astfel: ,,Rinocerii AU ÎNFLORIT (s.n.) pe la noi“. Fulgerător, fundalul alb devine gri-alb, un
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
un târg izraelit, cu mari flori de balegă pe caldarâm, singurele, adevăratele creiere ale metabolismului proștilor și suficienților Târg cu bordeluri și bodegi acre unde bei ca să uiți, unde nu poți lega o vorbă cu nimeni, cu nimeni, din pricina zgomotului asurzitor al morilor de oase, într-o mahala mirosind a lavandă turcită, bârfitoare, crăcănată, credulă, hâtră și bocitoare, sarcastică, peticită, cu cai mascați, liliachie, virgină amânată în care laptele s-a covăsit, curvă, crăcănată, soldățească, alcoolică, hoață, batjocoritoare, ucigașă, blândă lățoasă
Suspect by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/5254_a_6579]
-
se îndreptă bine de șale și îi întinse o laba guvernamentală cu care iscălea ordine către țară. Porni spre ringul de dans ținînd-o de dește, încît simți pe loc că ea se ajutase cu mîna la dezosatul vietății. Muzica era asurzitoare. Luminile jucau ca la balamuc. Pe scenă se fîțîiau două animatoare care se aflau în contratimp și cu muzica și între ele. Tipa începu brusc să se scuture și să miște brațele lungi și goale. Ziceai că o mănîncă în
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
progresie geometrică: lanțuri de celule înmulțite halucinant; cândva, vedeam printre ele câmpiile verzi și albastrul cerului, i le arătam poetului, întindeam mâna și le-atingeam, urmăream printre zăbrele creșterea și descreșterea soarelui, acum, numai descreșterea. Zăbrelele vibrează, sunt o până asurzitoare, prin care mâinile nu mai trec, și nici privirea, și nici țipătul meu; pânza zăbrelelor mi s-a strâns pe trup, mi-a intrat în carne, fără să-mi dau seama - și prea devreme. Poetul, în fața celulei, așteaptă un semn
Poeme pentru Odette by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7540_a_8865]
-
văd mai departe, cu înverșunare, de războiul lor. Caut ceva să-i lovesc și din iarba abia crescută apuc o piatră pe care o arunc în ușa de metal a garajului. Un huruit se revărsă asupra grădinii. La auzul zgomotului asurzitor, corbii s-au oprit. S-au întors spre mine, m-au măsurat o clipă cu ochii lor rotunzi, apoi și-au luat leneș zborul, rotindu-se de câteva ori pe deasupra capului meu, după care s-au așezat din nou unul
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
în care se trăiește îl accept cu îngrijorare și neputință, observându-i de la înălțime ofensiva, petrecerea. Unde se grăbesc, spre ce se îndreaptă periculos, și câți se vor și întoarce dintre adolescenții bogați și besmetici în costume luxoase, călărind motociclete asurzitoare, îmbătați de viteză? Provocându-și destinul, plătind uneori cu viața " un preț exorbitant pentru o plăcere care nu dovedește aproape nimic. Vecinii mei se plâng de nevroze. Prea puțini dispun de fonduri pentru termopane și aer condiționat. Storuri spălăcite, uși
Însemnări din balconul botanic by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12761_a_14086]
-
în 1987, el s-a retras într-o tăcere îngândurată. Prin urmare, a fost retrimis în îndepărtata Românie de până în 1990. împrumutând titlul unei emisiuni de radio a lui Carol Sebastian, aș spune că Lucian Raicu e acum o absență asurzitoare în urechile unor surzi. Nu e nepotrivit "cadoul" pe car i-l fac lui Lucian Raicu la aniversare spunându-i că e pe cale să fie uitat? Nepotrivit, poate, umilitor nicidecum. Căci iată ce citesc într-o revistă pariziană: "Beckett. E
Et in Arcadia ego by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/12824_a_14149]
-
uneori, ne acoperim de regret, ne afectează faptul de a nu ne fi pus la adăpost de ispite, cerem iertare cu sinceritate și iubim, și nu ne temem... Dar filmul acestei exaltări se rupe atât de des, pauzele sunt lungi, asurzitoare și fără speranță. Se-ntâmplă deodată ce e de-ntâmplat, și-atunci caut cu înfrigurare între notițele vechi să aflu, într-o crâncenă singurătate iarăși, cine atoateștiutor îi așează celui adormit mâinile pe piept, cine îl spală, cine fierbe coliva
Memoria inimii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12336_a_13661]
-
a unei monografii Ion }uculescu), Magda Cârneci este și una dintre cele mai interesante poete de astăzi. A debutat ca poetă cu volumul Hipermateria (Ed. Cartea Românească, 1980) semnat cu pseudonimul Magdalena Ghica, păstrat și pe frontispiciul următorului, O tăcere asurzitoare (Ed. Eminescu, 1985)", cronicile lui Dumitru Chioaru nu descoperă, propriu-zis, nimic, doar fixează în contururi mai puțin fluide ceea ce este de știut despre o generație departe de-a se fi liniștit. O generație de "lupi", care și-a luat tinerețea
"Lupii" sub lupă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11669_a_12994]
-
vor impune, altele nu. De fiecare dată, însă, traducătorul își explică alegerea și preferințele, rămânând ca tu, cititorul, să te pronunți, acceptându-i-le ori ba, dar în cunoștință de cauză. Critica universitară (din direcția aceasta tăcerea e și mai asurzitoare) va mârâi probabil în surdină, precum câinele grădinarului, care nici nu mănâncă, nici nu-l lasă pe altul să mănânce. Tălmăcirea lui Sorin Mărculescu va rămâne oricum o piatră de hotar în istoria echivalențelor românești ale Marii Opere. Și va
Don Quijote - 400 - Suișul muntelui by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/11831_a_13156]
-
de necaz -, prietenul meu a decis să-i lase, la rându-i, un mesaj necunoscutului. Chiar a apucat să pună bilețelul pe parbriz când, la etajul întâi al clădirii în fața căreia ne aflam, geamurile s-au deschis cu un pocnet asurzitor și o voce isterică a început să urle: "Jos labele de pe mașina mea! Cum îți permiți, bă, ochelaristule, să-mi scrii mesaje? Vin la tine și te bat de te caci pe tine!" Așadar, simplul gest de a încerca să
Bastilia cade în fiecare zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12899_a_14224]
-
vechi parfumuri dogorîtoare precum Soarele deșerturi pline de feronerii cum o cocotă scumpă există toate acestea neîndoios există dacă-am ajuns pînă-aici. Redempțiune Prin crăpăturile vidului ninge. Aproximații Cu limpezimea și faima voastră cu modelul și antimodelul vostru cu țipătul asurzitor al ferestrei cu mobila stil și umorul ei sec cu cîntecul vostru sterp cu oglinda voastră păroasă cu norul prelins în farfurii cu geamătul învăluit în plante aromate cu răscrucea voastră care sughiță aidoma unui motor cu ceața densă a
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/9352_a_10677]
-
un lungan căruia nu-i ajunge patul, dar slăbănog, schelătos, uscat, cu pomeții obrajilor cât merele, când doarme emite niște strigăte cam așa: "uah"! - dar tare, strigat, stil "săriți, arde casa" ca să continue altfel: "ui-boal!" - toate astea întrerupând un sforăit asurzitor. Probabil că alungă graurii ce-au dat năvală printre butucii de vie. Doarme cu gura deschisă. Un alt țăran, tot slab, ca muma pădurii, geme încovrigat în pat molfăind ceva între gingii. în celălalt pat, de data asta un intelectual
Civilii dau buzna la Spitalul Militar by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/12216_a_13541]
-
poeți importanți, "vocile" liricii lui Gheorghe Grigurcu se cuvin a fi ascultate toate, în unitatea lor de ansamblu. Iată, în Iarba, o deviere/confundare de impresii vizuale și auditive, - simplă, fericită, îmbătătoare: De-a lungul câmpiei / călătorind călătorind / o iarbă asurzitoare ca un tren. Iată și o mult citată artă poetică, centrată pe un gest de scriptor practicat secole la rând - dispărut în ultimele două-trei decenii : a usca o foaie scrisă prin aplicarea unei sugative. În Poetul își usucă poeziile (cuprins
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
Poeții mai găsesc totuși câte ceva de cântat. Iar când răgușesc, joacă fotbal, precum odinioară, Cioran, cu craniile lui Yorrick. Poetesele, și mai brave, își ridică tot mai tulburător poalele-n cap - țin neapărat să ne arate Adevărata Stemă. Și păci asurzitoare și Europele vesele ciupindu-se, chicotind. Și zâmbetul Generalului, până dincolo de urechi, care-ți taie urechile cu arcul lui tandru, de oțel inoxidabil. Pe sub copacii plini de ciori vopsite ca papagalii. Și cizmele celor și mai Egali pe care le
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
de-atîta urîțenie. Pe muchea unei borduri, într-o intersecțe, chircită și putredă îl aștepta relicva diformă a unei alge. Acum; o noapte opărită ca un bordel nesfîrșit iar curvele îi ereau chiar nuanțele cu care năvălea iama - călduri și parfumuri asurzitoare. Deschise însetat buzele. Ars și de fulgerul poftei și de flama zăpușelii, trase adînc în piept toată sarea tămîioasă ce se ridica din vălureala apelor. Undeva, discret, un hoit se desfăcea legănat într-o eternitate de tandrețuri. Închise ochii. Întunericul
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
i-a înmânat călăuzei medalionul cu smarald moștenit de la bunica lui și s-au despărțit. Sârbul a făcut cale întoarsă, dispărând în lanul de porumb. Au rămas ei doi. Le era frică. S-a auzit un țârâit de greier: era asurzitor și cumplit. Imediat s-a auzit un guguștiuc: și sunetul acesta era amenințător. Apoi s-a instalat liniștea apăsătoare, ca o lespede de mormânt ce ți se fixează pe piept, te acoperă pentru totdeauna. Până la căsuța din Serbia trebuiau să
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
trecute. Alături de câteva dintre instrumentele pe care cândva a cântat Beatles-ul, transformate, așa, deodată, în făpturi firave, aeriene, ce par umbre ale unor viziuni mute. în definitiv orice instrument expus într-un muzeu devine, vorba unei inspirate poete, o tăcere asurzitoare, un țipăt încremenit. Sonnailes de chevilles, hochet, sistre, sonnette, galoubet, pluriarc, archilut, colachon, theorbe, regalo, cornet a bouquin, archicistre, toate strigă, fiecare pe limba lui, din văgăunele istoriei muzicii, după dreptul la aducere-aminte. Au existat oare ele cu adevărat? Se
Muzee, catedrale by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10296_a_11621]
-
Tăcerii inhibate din vremea comunismului, i-a urmat polifonia dezarticulată din anii nesfîrșitei tranziții. Constantă a rămas doar absența unei analize temeinice, elaborată pe criterii științifice. Sau, dacă o astfel de analiză a existat, ea a fost obturată de zgomotul asurzitor al articolelor "de atitudine" din presa cotidiană. Cartea Monicăi Heintz, Etica muncii la românii de azi, (Premiu de Debut al României literare pe 2005) este o radiografie a tipurilor de organizare a muncii specifice societăților din România anilor de tranziție
Radiografia unui eșec by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10591_a_11916]