173 matches
-
cei de pe generice să întâlnească publicul pentru care creează și să genereze o legătură, care presupune dorința de a ști tot ce a mai filmat cel care a putut fi întrebat și fotografiat! Totul devine mai viu, mai intens, mai atașant. Cum arată bucuria filmului românesc? O, Filantropica (a lui Nae) în Occidentul (lui Mungiu)! Trebuie un film doar să ne bucure? Un film trebuie să ne pună pe gânduri, să ne încânte, să ne călătorească și să ne facă să
Irina – Margareta Nistor by http://www.zilesinopti.ro/articole/15181/interviu-irina-margareta-nistor [Corola-blog/BlogPost/99550_a_100842]
-
rol secundar, sunt cu toții memorabili, peste oricare dintre actorii nominalizați împreună cu DiCaprio la rol principal. Totuși, Mark Rylance, în spionul sovietic Rudolf Abel, merită premiul pentru incredibila economie de mijloace faciale cu care izbutește să fie tot timpul intens și atașant - un maestru al tăcerilor. O chiflă cruntă dă juriul Oscarului la categoria actriță în rol secundar. N-o să uit vreodată moaca lui Daisy Domergue când spune: „As you say, John...” sau când mai încasează un cot în stomac ori un
Ursul lui Iñárritu, alungat de Mad Max cu Reflectorul by https://republica.ro/ursul-lui-i-arritu-alungat-de-mad-max-cu-reflectorul [Corola-blog/BlogPost/339054_a_340383]
-
Kuosmanen, care-și va prezenta The Happiest Day în the Life of Olli Mäki, propunerea Finlandei la Oscarul pentru Cel mai bun film străin. „Un debut remarcabil” despre inocentă pierdută, scrie Variety, lăudând imaginea stilizata, minuțiozitatea detaliilor și jocul actorilor. Atașant și amuzant, filmul alb-negru se inspiră din povestea adevărată a unui boxer care, în 1962, concurează pentru titlul de campion mondial la box, categoria până. Pentru asta, nu-i mai rămâne decât să piardă câteva kilograme și să se concentreze
Comedia care a făcut senzație la Cannes, „Toni Erdmann”, deschide Les Films de Cannes à Bucarest by http://www.zilesinopti.ro/articole/13777/comedia-care-a-facut-senzatie-la-cannes-toni-erdmann-deschide-les-films-de-cannes-a-bucarest [Corola-blog/BlogPost/100249_a_101541]
-
trecut la Veneția s-a plimbat prin festivaluri ca Toronto sau Karlovy Vary, Alois Nebel va fi proiectat în premieră națională în competiția Anim’est 2012. Propunerea Cehiei pentru Oscar de anul acesta, Alois Nebel este o animație alb-negru extrem de atașantă: spre sfârșitul anilor ’80, un dispecer dintr-o gară din apropierea graniței se pierde în amintiri și începe să confunde prezentul cu trecutul, prilej numai bun pentru o privire asupra istoriei zbuciumate a Europei secolului al XX-lea. Înainte de proiecția filmului
Ce aduce ziua 5 la Anim'est by http://www.zilesinopti.ro/articole/3730/ce-aduce-ziua-5-la-animest [Corola-blog/BlogPost/97446_a_98738]
-
și plenipotențiar al României pe lângă Sfântul Scaun. Cărțile care ne-au făcut oameni „În 2007, odată cu Cartea cu bunici, începea la Humanitas una dintre cele mai substanțiale și pitorești suite de cărți exemplare. Volume colective, lucrate cu delicii calofile și atașantă finețe evocativ-confesivă, ele au fost dedicate caselor, cărților, muzicii, simțurilor și reveriilor gastronomice, inclusiv Bucureștiului, umilințelor din comunism și chiar aventurilor militărești ale vieților noastre. Iată că, după ce ani de-a rândul am prezentat, ca oaspete pe micul ecran, câte
Un popas în lumea cărților by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105693_a_106985]
-
trei unghiuri diferite), tema "tineretului debusolat și sceptic"față cu străvechiul mit autohton al salvării prin "plecare". Dintr-o memorabilă galerie de personaje: un tînăr absolvent de silvicultură, sărac și cumsecade, jucat de Alexandru Papadopol cu aerul lui de dezorientare atașantă; o educatoare decorativă (Anca Androne), sedusă de mitul Occidentului, exasperată de promiscuitatea sărăciei; o fată alintată, poetă amatoare și păguboasă profesionistă (cu farmecul Taniei Popa); un colonel vulpoi bonom în prag de pensie (Dorel Vișan, excepțional) și în triunghi conjugal
Cum se înmulțesc bananele by Eugenia Vodă [Corola-website/Journalistic/15076_a_16401]
-
unor aprige ,,conspirații angelice”. Trecutul, prezentul și viitorul dau naștere unei alternări a fondului cu forma, ardere peste ardere. Vraja femeii ideale presupune însoțirea braț la braț cu perspectiva separării, spectru amenințător. Din negura istoriei, puternice viziuni generează neprețuite tablouri atașante: ,, Suntem frați/ Încă din antice vremuri:/ Mereu atacați,/ Mereu înșelați,/ Mereu jefuiți și răniți/ Mamele noastre-ntocmesc/ Zi de zi un dicționar traco-tragic/ Cu ierburi de leac,/ În vreme ce eu/ Cu mine însumi vorbesc/ Despre democrația miresmelor/ Și cetăți scufundate.” (Ars
OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 by http://confluente.ro/baki_ymeri_1455540724.html [Corola-blog/BlogPost/380634_a_381963]
-
le ierte orice. Un singur lucru le reproșa: că nu făceau pui, că nu căutau tineri care să le care servietă, cum zicea ea. Îmi închipui că și ei o iubeau la fel de mult, dar nu știu câți au văzut, dincolo de felul ei atașant de a-și construi prietenii, temelia proiectului social la care lucra. Cărțile acestor prieteni ai Irinei au fost pentru mine reperele unei adolescente mioape, dar Irina însăși m-a învățat infinit mai mult: de la ea știu, de bine de rău
Declaratie de amor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83080_a_84405]
-
tinerii Tania Popa, Valeriu Andriuță, Anca Androne, sau pînă la consacrații aflați într-o formă de zile mari (Dorel Vișan, Coca Bloos, Tora Vasilescu, Eugenia Bosânceanu), sau pînă la Ioan Gyuri Pascu, autentic prin definiție, aici cu un umor mai atașant ca oricînd! E limpede că, într-o filmografie, formula de construcție a Occidentului (lungmetrajul ca o sumă de "respirații scurte", un șir de "matrioșe" dramaturgice, rotunde ca niște scurt-metraje) nu merge decît o dată. Ce va urma, nimeni nu poate ști
Spectatorule, fratele meu! by Eugenia Vodă [Corola-website/Journalistic/14730_a_16055]
-
atât mai convingător, încrederea în oamenii uriașului efort colectiv. Dar „poemul“ nu se oprește numai la atmosfera și la aspectele prezentului, ci înglobează cu aceeași naturalețe și spațiul eroic al trecutului, prin evocarea câtorva din cele mai reprezentative și mai atașante figuri ale istoriei noastre. În acest fel tabloul poetic primește toate dimensiunile ne¬cesare și, fără să aibă caracterul unei fresce sau dinamismul desfășurărilor epopeice, el îți transmite cu limpezime, cu o blândă și fermă forță de penetranță sentimentul plenitudinar
Grigore Hagiu () [Corola-website/Science/310533_a_311862]
-
personaje puternice, cu tentante jocuri între aparențe și esențe (însuși titlul vine din zona aparențelor), cu bine plasate accente psihologice în investigarea universului intim al doctorului Palaloga, eroul povestirii cinematografice”. Criticul aducea elogii filmului, lăudând firul său psihologic și personajele „atașante” create de Irina Petrescu, Iurie Darie și Virgil Ogășanu (care „dintr-un confesor indiscret devine un alter-ego al doctorului Palaloga, zona luminoasă a conștiinței sale, autoironia lui purificatoare”). „Construit, o parte, pe un gradat suspense psihologic, filmul se concentrează asupra
Răutăciosul adolescent () [Corola-website/Science/328353_a_329682]
-
identitatea spirituală, să se maturizeze”". Deși scria că filmul „se vrea poetic, dar adesea ajunge să fie doar poetizant”, profesorul Florian Potra considera că "Întoarcerea lui Magellan" este „simpatic, în sensul originar al termenului, adică obține simpatia privitorului, are ceva atașant, are farmec”. În lucrarea "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman scria că "Întoarcerea lui Magellan" este cel mai valoros film al Cristianei Nicolae, un «film de autor» și un debut promițător. Filmul Cristianei
Întoarcerea lui Magellan () [Corola-website/Science/329019_a_330348]
-
și de aceea îl consideră al lor pe autorul "Chirei Chiralina"? Românii dau întâietate factorului matern? Răspunsul îl găsim la însuși Panait Istrati. Însumând argumentele care demonstrează românitatea sa, el își exprimă dragostea și apartenența la țara mamei în cuvinte atașante, emoționante chiar. Astfel în prefața volumului "Trecut și viitor" se confesează cititorilor săi din România: "Eu sunt și țin să fiu autor român. }in la aceasta nu din cauză că mi s-a contestat acest drept (el mi s-a contestat de către
Panait Istrati, scriitor român, scriitor francez, scriitor grec? by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Memoirs/7501_a_8826]
-
Cantacuzino-Enescu - feminitatea labirintică, de budoar imperial, cabinete politice cu anvergură continentală și etajări politice cu multiple strategii” el îi opune în Elisabeta Rizea și Anița Nandriș-Cudla două modele de „putere trupească și măreție sufletească, povestind la fel de convingător infernul, pe cât de atașant ne prezentaseră cele dinainte fragmentele unor destine paradisiace”. Tania Radu a scris despre valoarea literară excepțională a cărții.
Anița Nandriș () [Corola-website/Science/330012_a_331341]
-
întîi înalt, apoi repetat, pe trepte mai joase, fermecător ca și surâsul indescriptibil. Apoi brusc redeveni stupefiată, ca să izbucnească iar. Avea un râs cu o coloratură bogată, e tot ce pot spune. Era o surpriză, ca și surâsul, ceva profund atașant, de o tandrețe turburătoare. "De ce rîzi? o întrebai cu aceeași melancolie. Ce ți se pare caraghios, faptul că a violat o curvă?! Mie, dimpotrivă, mi se pare tragic!" " Nu! izbucni ea din nou. Glasul tău! Poți să mai spui o dată
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să-ți spună ție un asemenea lucru care nu mă privea decât pe mine? Ai să vezi, te previn, că o să-ți dea un telefon..." "Chiar?" "Daaa, mă iubește, o să te roage să mă protejezi, sau cine știe ce parascovenie... E foarte atașantă, după ce-ai plecat și s-a terminat cearta, ce crezi că mi-a spus, chipurile, ca să mă împace? Te-a vorbit de bine, "mă și mir, zice, că se uită la tine un om așa de serios"! Ca și când cine
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în privința istoriei recente a propriei țări (plus a întregului Est european, a Chinei, Tibetului, Cubei, Cambodgiei, Vietnamurilor, a celor două Corei și a câtorva îndepărtate țări africane) dar și a lui Marx, Engels, Lenin, care sunt orice numai niște personaje atașante nu, ca să nu mai spunem de vagoanele de cărți care demontează și demonstrează nulitatea marxismului, ei nu și-au citit nici măcar antecesorii, militanții de stânga, de acum aproape un secol, ca să vadă cât de mult seamănă propriul lor discurs cu
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
uitat de multă vreme și totuși aici și totuși prezent, dar cum? cum? aici, acum însă când însă unde” (p. 29). Le urmează, din fericire, un Poem neuronal întins pe zece pagini, mai old school și, în tot cazul, mai atașant. După mine, acesta conferă cu adevărat suflu cărții. Complet inedit, el sintetizează inspirat spiritul generației căreia, mai demult, în chiar anul de grație 1980, Magda Cârneci îi anunțase intrarea în scenă (primul poem din primul volum, Hipermateria, numindu-se chiar
O, generația mea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3984_a_5309]
-
la jocul vieții și al întâmplării." Ca și în "Lola...", Tykwer stăpânește la perfecție limbajul cinematografic, se mișcă cu nonșalanță prin hățișurile și meandrele poveștii, dând forță și suspans fiecărui cadru. Dar, dincolo de acestea, ceea ce face cu adevărat valoros și atașant acest film și-l deosebește de un exercițiu perfect, dar rece, de stil și virtualitate cinematografică - sunt personajele și, mai ales, timida și liniștita Sissi care, pentru a-și cuceri dragostea, devine "un munte" de energie, inventivitate și perseverență. Un
Bruxelles, mon amour! by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16415_a_17740]
-
explică (din fericire), dar în jurul poetului încep să graviteze, deodată, agenți dintre cei mai dubioși. Primul care intră în scenă (p. 176) e un anume Filipescu, internat în același stabiliment de boli nervoase din Viena. Scena e de un umor atașant, căci omul se recomandă cinstit, ca lucrător al Securității comuniste, ceea ce, evident, îi face pe medici să-l diagnosticheze fără vreo ezitare. Dar rețeaua e mai întinsă. Chiar și infirmiera institutului (care va apărea, asemenea unei Irene Adler idilice, sub
Visuri trecute, uscate flori (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4093_a_5418]
-
sunt” (p. 68). Ca aluzii, adică, la îndemâna speculației, dar excluzând judecata definitivă. De altfel, lumea lui Alice Popescu, în care „părinții au mai multe vertebre decât proprii lor copii” e un Wonderland lingvistic. Înfricoșător prin mobilitate, dar, tot prin mobilitate, atașant. Cu Sfoara de întins rufe, tabloul de familie este, în sfârșit, întregit.
Tablou de familie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3876_a_5201]
-
Élie ajunge la întâlnire duminică la ora 18.00 fix, comme prévu, și începe prin a-mi spune "Fii binecuvântat, Mirel! M-ai salvat de la păcat, lucram sâmbăta. Părinții mei îți mulțumesc și ei etc." Avea ceva extrem de sincer, de atașant, o responsabilitate asumată a practicii religioase imposibil de găsit la tinerii de vârsta sa. Mai târziu m-a sunat și mama sa, mi-a mulțumit și ea într-o franceză greoaie, pe jumătate spaniolă. După toată această istorie, aș minți
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
care îi evocă (mod de a estima esențele) alternează sistematic cu proximitatea tandră, sfârșind în idealitate și iubire". În concluzie, consideră fostul elev de la Fălticeni și octogenarul academician ieșean: "Orașul muzelor, în totalitatea lui, e un muzeu pitoresc, seducător și atașant" sau, altfel spus, e un "film al unei lumi de mică provincie, mare însă prin disponibilitățile ei creatoare". Ca urmare, după o astfel de caracterizare, cartea poate nu mai trebuie nici într-un fel rezumată, ci "ascultată", pagină cu pagină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
modul cel mai vizibil, stilul. Stilurile acelora sunt de o virtuozitate magistrală, cu străluciri de diamant. Al lui Ralea e neglijent, instantaneu, nici măcar anticalofil, ci noncalofil. Își găsește cuvintele la întâmplare, „non sans quelque méprise”. E un stil de conversație, atașant, plin de farmec și la urma urmei excelent. Cei patru cultivă paradoxul și îl administrează provocator, ca o comoție a inteligenței. Ralea întâlnește netulburat paradoxul aproape fără să bage de seamă, cum întâlnește și banalitatea, de care are libertatea și
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
imperios necesare, în ansamblu, oricărui demers hermeneutic vizând fenomenul Stănescu. Chiar dacă nu toate punctele de vedere stănesciene trebuie luate în litera lor, să recunoaștem că limbajul său de fabulant surâzător, de vorbitor liber înaintând printre ambiguități, e tocmai de aceea atașant, că voia bună, verva dezinvoltă ni-l apropie multiform. "Matematica enunță el -, prezentată în secolul nostru drept știința științelor, e în realitate religie. Religia religiilor. E de fapt poezie "dură". Poezia poeziei poeziilor (...) Fiecare cuvânt, dacă l-am scrie cu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]