173 matches
-
Alexandru, Cezar Baltag -, au părăsit între timp această lume. Remarcată imediat, diferențiată stilistic și nu doar, instaurând o simbolistică revelatoare, debutanta de atunci, sigură de sine, sfidând convențiile și solidară cu temerarii, punea în pagină un energetism juvenil, o gestică atașantă, pe un fond naturistic embrionar. Iat-o, așadar, printre Învingători, grațioasă Diană într-o lume albă stimulând aventura: -"Arcul de vișin petrecut peste umăr și eu / Mi-l legănam fericită în rând cu băieții..." Îndărătul acestei atitudini degajate acționează însă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
a știut să anihileze orice complex al incompletei informări, al depărtării de sursele prime și bibliotecile desăvârșite, punându-ne la dispoziție, cu o devoțiune, atenție și ordine greu de egalat, orice precizare necesară. Solicitudinii sale li s-au alăturat generozitatea atașantă a celor două fiice moștenitoare, Ulla Wikander și Marita Wikander, și ale celor doi foști discipoli ai lui Stig Wikander, Gunilla Gren-Eklund și Bo Utas, moștenitori ai celor două discipline, indologia, respectiv iranistica, pe care Wikander le-a ilustrat ca
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
apoi la Sankt Peter, în Pădurea Neagră, unde a fondat Societatea Internațională „Musicosophia”. Eseistica muzicologului, paginile de prezentare a unor momente și figuri din istoria muzicii, scrise nu numai cu o deplină stăpânire a domeniului, ci și cu anume frazare atașantă, au fost apreciate și au contribuit la apropierea cititorilor de acest spațiu al culturii. Apărut după aproape treizeci de ani de când a fost scris, volumul În dialog cu Emil Cioran (1996) are meritul, și acesta este cel mai important atu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285569_a_286898]
-
mai degrabă între prieteni decât în public, și cei mai buni dintre studenții săi îi vor fi descoperit căldura, devotamentul (fără de care știința cea mai temeinică nu se comunică) abia devenindu-i colegi. Nici omul, nici critica lui nu sunt atașante la întâiul contact. Accentul de sinceritate răzbate cu greu la suprafață, dar când răzbate înroșește gestul, cuvântul sau pagina ca un foc lăuntric, multă vreme ținut secret sub un strat de lavă întărită. NICOLAE MANOLESCU De ce ținem un jurnal? Mircea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290682_a_292011]
-
prin felul firelor narative de a se declanșa și a se regenera pe rând și simultan, interferent și anticipator, în povestiri ce nu se separă decât spre a lărgi și adânci epica romanului și credibilitatea personajelor. Nu putem trece peste atașantele pagini dedicate șahului, acest străvechi și totuși plin de mister joc ce nu este doar tehnică și iscusință mentală, ci și un inefabil liant de comunicare sau de sfidare interumană. Împătimiții jocului vor găsi în Paolo Maurensig un confesor, un
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
student la Berlin, și faimoasa Leny Riefenstahl, „patroana” cinematografiei hitleriste), gravitează feminitatea dezabuzată à la russe, la modul gorkian, a Verei, cinismul amoral și tranzacțional al lui Victor Coteneț, alcoolismul halucinatoriu al polonezului Krzysztof, timiditatea senzuală a cuplului Berndt-Satri, țigănia atașantă prin logoree, inventivitate, optimism și pungășie sentimentală (Nae Lebădaru), exhibiționismul lui Beno, tulbureala visătoare și agresivă a croatului Radovan Belen ș.a.m.d. - totul sfârșind cvasioniric, în flăcări pe ninsori purificatoare: incendierea purgatoriului cu vibrații de infern. Prozele reunite în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285689_a_287018]
-
reflecții și mărturisiri interesante ori de observații juste, cartea nu a trecut neobservată. Romanul Floare neagră a avut parte însă de o primire de-a dreptul entuziastă. Totuși a părut unora o demonstrație, forțată în fond, dar nu mai puțin atașantă, a falsității și nocivității unei credințe inoculate în școala primară, după care succesul în viață este asigurat de cinste și corectitudine. Tezismul e contrazis de faptul că eroul, Traian Mirea, ajunge să conștientizeze apartenența sa la o categorie rară, a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288555_a_289884]
-
meu după atâția ani. Cămările memoriei Încă din vremea îndepărtată în care i-am fost student, iar mai apoi subaltern la Gazeta literară, Ov. S. Crohmălniceanu m-a impresionat, fermecându-mă prin harul de povestitor, de causeur infatigabil, spiritual și atașant. Din fericire, la el astfel de însușiri nu au rămas, ca la alții, doar ale omului oral, ci au trecut și în ce scria. Mai discret în paginile de critică propriu-zisă și mai vizibil, lucru firesc, în aceste pagini de
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
An toaneta Ralian, sărbătorita mai pune niște calități. Într-un spațiu care cultivă voluptatea trândăviei, domnia sa e harnică. Într-un timp când se poartă moda nasului pe sus, e modestă. Într-un mediu doldora de palme, răcnete și delațiuni, e atașantă și cordială. În plin delir al chiulului, trăiește în sârguința elevului de școală primară. În vremea lipsei de cuvânt, e parolistă și punctuală ca un soldat german la întâlnirea cu tranșeele. Mai simplu spus, muncește și se comportă normal în
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
fost totdeauna străină, chiar odioasă cumva, poate din cauza severității cu care m-au crescut părinții. Dintre militarii propriu-ziși (adică mai puțin decât creatorii de istorie Alexandru cel Mare, Cezar, Napoleon, atât de implicați, sub o formă sau alta, în cultură), atașantă îmi pare doar figura lui Eugeniu de Savoia, ca întruchipare fermecătoare a barocului. Fanatic nu poți fi decât lumește: iată de ce cruciații, atât de interesanți creatori de istorie, nu izbutesc să mă înflăcăreze (mai degrabă maltezii lui Schiller), oricât de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
discuta cu el ca cu un profesor de universitate”. Extrem de inteligent, foarte cult, cu o mare putere de muncă, cu un farmec personal irezistibil (sau aproape : unii i au rezistat) : ochii lui albaștri aveau o privire învăluitoare, ușor ironică, deosebit de atașantă. Ceea ce a făcut pentru cultură în cei zece ani de domnie a fost într-adevăr remarcabil, cu o perfectă competență, cu discernământ în alegerea oamenilor (dar numai în acest domeniu). Ei bine, acum, citind cartea lui Mircea Ciobanu, în care
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
un Mircea Eliade fără susținută activitate publicistică și fără implicare în social. Atitudinea definitorie a lui Mircea Eliade, pe care am numit-o „încercarea înțelegerii”, a rămas constantă în cărțile lui și ei i se datorează caracterul lor atât de atașant și de viu. Dar de specia care o ilustrează cel mai apropriat și pe care el a ilustrat-o superior, anume eseul, Eliade s-a depărtat progresiv. Culegerile în limba franceză pe care le-am menționat ceva mai sus nu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
în „Cronica” a „fragmentului” intitulat „Interviul”.) Pentru Bălăiță, de pildă, jurnalul, corespondența, amintirile sînt „urme” indezirabile, pe care le-ar vrea oricînd șterse. Punctul meu de vedere e totalmente opus celui al său. Eu le consider utile documentar și mai atașante decît unele opere de așa-zisă ficțiune. După mine, majoritatea celor ce le alcătuiesc au o psihologie normală, sînt deschiși, sinceri, iar nu, cum crede el, sumbri, pînditori, pliați pe ei înșiși. Îmi place literatura, dar nu-mi place - i-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
între opțiunea Marghiloman și opțiunea Ionel Brătianu, el ilustrează principialitatea sceptică a omului superior, demnitatea de castă, ironia comprehensivă și patriotismul cel mai onorabil, pe cât de discret, pe atât de ferm. Câte idei, atâtea verdicte la Ștefan Mironescu, cea mai atașantă figură a cărții: „mulțimea noastră a fost, într-o măsură de-a dreptul îngrijorătoare, lipsită de exercițiul real al democrației, și o tradiție nu se creează într-o generație, două: de aceea ea nu știe să-și susțină revendicările, este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285180_a_286509]
-
stabilească de la bun început în ce an sîntem, ce s-a întîmplat și unde au plecat oamenii), fără altă companie în afară de Wall-E, el își asumă un pariu atît de greu încît e obligat să-l facă pe Wall-E cît mai atașant, cît mai repede. După vreun sfert de oră își face apariția și EVE. EVE e o roboțică (pe numele ei întreg, Extraterrestrial Vegetation Evaluator) și, după cum aflăm mai tîrziu, a fost trimisă de urmașii noștri refugiați la bordul unei stații
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
În scris 12. Desigur, revelația a rămas secundară, fiind acoperită de scandalul „dării În vileag” a lui Allan Bloom. Imaginea lui Eliade ca „Grielescu” este la fel de răuvoitoare ca portretul-șarjă central: „Grielescu”, dincolo de manierismele, bovarismele geoculturale și galanteriile sale vieux jeu, atașante până la urmă, pe care doar tinerii americani fără cultură (europeană) le detestă (dacă le observă și le Înțeleg metatropii culturali), este un savant american de origine română, specialist În mitologie și religie, cu un trecut politic reprobabil (legionar, chiar nazist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
remarcabil fiind toastul ținut la Paris (în decembrie 1848), cu prilejul comemorării lui Ștefan cel Mare. Epistolele, cu pecete oficială (adresate lui Al. I. Cuza) sau destinate unor prieteni (V. Alecsandri, I. Ghica) și unor membri ai familiei, constituie partea atașantă a scrisului acestui om sensibil și dornic de echilibru. Epistolierul apare ca un moralist blajin și un înțelept, înclinat spre un trai patriarhal, în mijlocul naturii. Omul politic, ce meditează acum cu amărăciune la moravurile vremii, e o prezență tot mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288408_a_289737]
-
ei, de la primele simptome, pline de promisiuni, la gelozie, tensiune și dezamăgire. Dana Dumitriu a văzut în Iunia „un roman scris cu finețe analitică, cu o participare afectivă care îi oferă căldură și senzorialitate, o mică piesă de cameră, limpede, atașantă”. Un roman polițist, Agent pentru probleme speciale (1993), însemna o schimbare de registru și de cotă valorică. SCRIERI: Pe drumuri de bazalt și nisip, București, 1976; Iunia, București, 1981; Agent pentru probleme speciale, București, 1993. Repere bibliografice: Marian Vasile, „Pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290041_a_291370]
-
dincolo de noutatea repede remarcată a punctelor de vedere, atrag atenția și asupra unor însușiri care prefigurează pe biograful personalităților Renașterii italiene. Gânditor matur, familiarizat cu istoria doctrinelor filosofice și a culturii europene, A. posedă capacitatea de a expune fidel, dar atașant un sistem de cugetare. Studiile despre Thomas Carlyle și Henri Bergson, mai curând modele de lectură comprehensivă decât exegeze critice, evidențiază tendința autorului de a transgresa sfera ideilor, orientându-se către personalitatea filosofului, a cărui efigie spirituală încearcă să o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285393_a_286722]
-
drama cenzurii comuniste, de unde și ratarea lui ca scenarist. Cu un ochi necruțător, atent la detalii, la pitorescul când absurd, când lugubru al realității românești, beneficiar al unei prize la real de tip gogolian, scriitorul este înzestrat și cu o atașantă și suculentă tandrețe „cehoviană”. Egocentric, el își trăiește cu nesaț experiențele amoroase, situate invariabil la limita dintre sublim și grotesc, dintre realitatea cenușie și fantasmele ultracolorate, dintre excentricitatea aiuritoare, ironia autopersiflantă și conștiința acută a propriei inutilități. Ins boem, figură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286788_a_288117]
-
bonne conduite. Sunt filme documentare, articulate în episoade - o nouă generație de cineaști elvețieni se prezintă la întâlnirea cu diferitele culturi pe care le reprezintă "țara cantoanelor" și își notează cu luciditate și umor, tristețe sau îngrijorare impresiile personale în atașante Kaleidoscopuri. În Id Swiss - 7 cineaști vor să cunoască cum este percepută identitatea elvețiană de imigranți ce aspiră a deveni cetățeni ai "celei mai frumoase și bogate țări din lume": un indian, un italian, un egiptean, dar și de cetățeni
Sărbătoarea filmului elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/17322_a_18647]
-
în scurt-metrajul “Green Oaks”: într-un colț pierdut din Romania, la orfelinatul din “Stejarii verzi”, sosește o familie de elvețieni pentru a înfia o fetiță... doar că aceasta are un frate mai mare. Povestea ar fi putut fi emoționantă și atașantă, dar pentru aceasta ar fi trebuit finețe și sensibilitate, grijă pentru nuanțe, interes pentru adevărul uman și psihologic. Dar autoarea, Ruxandra Zenide (născută la București în 1975, școlită la Institut Universitaire des Hautes études Internationales din Geneva, licențiată a New York
SOLOTHURN 2004: povești elvețiene și povești românești by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13170_a_14495]
-
în lung-metraj, aduce și dezvoltă aici toate acele calități care au făcut ca filmul său anterior, “Summertime”, să fie unul dintre cele mai premiate scurt-metraje elvețiene: inteligenta scriitură cinematografică, finețea analizei psihologice, discreția tonului și excelenta colaborare cu interpreții adolescenți. Atașant și filmul tandemului regizoral Oliver Paulus-Stefan Hillebrand “Wenn der Richtige kommt”: odiseea Paulei, o elvețiancă blondă și lungană, de 30 de ani, plecată în Turcia pentru a-l găsi pe rotofeiul Mustafa, fost portar la imobilul unde ea era femeie
SOLOTHURN 2004: povești elvețiene și povești românești by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13170_a_14495]
-
franchețea) nu e de nici un folos. În Cinematograful gol, publicistul rămâne publicist. Nu mai face critică literară. Povestește și se povestește. Pe de-o parte, confesiunile de aici nu sunt lipsite de umor. Pe de alta, chiar și cele mai atașante dintre ele au un miez moral incandescent. Și nu e greu, cu asemenea constante, să deducem care au fost, în elaborarea acestei cărți, modelele autorului. Radu Cosașu, care de altfel scrie și prefața, și Valeriu Cristea, tatăl adoptiv, al cărui
Pagina plină by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5095_a_6420]
-
încredere în capacitatea fiecăruia de a fi tolerant față de ceilalți. Pe aripile vîntului de nord își fac apariția o fetiță cam tristă interpretată de Victoire Thivisol (laureată pentru micuța Ponette) și mama ei afișînd un optimism dezarmant, Juliette Binoche, mai atașantă ca oricînd. Actrița creează o eroină deopotrivă vulnerabilă și puternică în zbuciumata ei existență de nomadă ce are menirea să perpetueze obiceiurile mamei, o indiancă maya a cărei cenușă o poartă într-un vas de lut. Această moștenire dictează și
Ciocolată și film by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15972_a_17297]