173 matches
-
birou de avocatură; adresându-i-se cu avocado, spre a-i aminti numele său codificat de informator, reușește să-i spulbere siguranța și stima de sine. Naratorul-protagonist, recognoscibil de la un text la altul, apare în diverse medii și ipostaze, în atașante travestiuri, spre a-și depăna poveștile, făcând uz de tot ambitusul realismului, de la cel fiziologic (febră, delir, panică) la cel tipologic (portrete, de la carismatic la grotesc) totul pe un fundal de nelămurită greață și plictiseală stupidă, cum se întâmplă de
Fețele naratorului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9757_a_11082]
-
începutul anului încă în curs. Autorul, care din 1973 trăiește în America, are nostalgia cărților din biblioteca lăsată de nevoie la București, a celor "vreo două mii de volume adunate cu grijă". Unele le procurase de la "anticarul clandestin Sterescu", "figură remarcabilă, atașantă", fost deținut politic, altele, în anii mini-liberalizării, le cumpărase "oarecum pe sub mână" de la doamna Lupescu, directoarea de atunci a Librăriei "Mihail Sadoveanu". Despre cărțile din biblioteca sa bucureșteană Matei Călinescu vorbește ca despre oameni,vechi prieteni și confrați de generație
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7862_a_9187]
-
cărții, o întreagă paradă de instituționalism fără instituții. Asta pe de-o parte. Pe de alta, același Răzvan se apropie suspect de mult de un grup de gay care, s-ar zice, trăiesc într-un adevărat falanster artistic. Cel mai atașant e un anume Martin, poet până-n măduva oaselor, măcinat de crize existențiale pe care le normează după sisteme proprii. Cod verde înseamnă pentru el „rațiuni de incongruență cu lumea largă”, cod albastru, „idiosincrasii emoționale”, cod alb, „blocaj creativ”, cod roșu
Fișă de înregistrare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5267_a_6592]
-
filmul semnat de Stefan Haupt, (regizor ce numără trei decenii mai puțin decât Godard și despre care, practic, nimeni nu a prea auzit până la această Utopia Blues) este poate mult mai puțin pretențioasă, dar, cu siguranță, mai sinceră și mai atașantă, chiar dacă vădește uneori influențe eclectice, forțat sau stângaci asimilate (vezi Mr. Jones, Portocala mecanică etc) și recurge, uneori, la rezolvări & locuri comune: un tânăr, abia ieșit din adolescență, iubește muzica, crede că viața e frumoasă și vrea să cucerească lumea
Imagini din țara lui Heidi by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15330_a_16655]
-
deceniului trecut, de Fundația Pro. Să zicem că memoria le mai joacă, unor critici, și câte-un renghi. Dincolo de asemenea accidente, mi se pare simptomatică această polemică implicită. De ce unii văd în Radu Cosașu mai degrabă un prozator infinit de atașant, care, scriind despre un univers vădit imund, îl transcende cu o grație inegalabilă, în vreme ce altora le apare, dimpotrivă, ca un caz emblematic de conștiință scindată, ca un, în sfârșit, moralist convulsionat? Ca să fie totul limpede: eu, unul, mă înscriu mai
Stilul e omul. Stilul e totul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3459_a_4784]
-
grației și al capriciului, - căci, dimpotrivă, gravitatea se lasă firesc întregită prin alegra, tonica dimensiune a lui homo ludens. Pentru că îi comentase pătrunzător creația, încă din 1934, J. J. Sweeney își îngăduia să aducă peste ani, în prefața la un atașant catalog, închinat americanului Calder, această mărturie sezisantă. Criticul devotat culegea acolo, pentru Calder, sculptorul inefabil, elixirul unei hître înțelepciuni, bătrînă și mereu proaspătă, izvorîtă de pe meleagurile noastre. „Cum o spunea adesea prietenul său Brâncuși: Pentru ca o artă să nu îmbătrânească
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
lui Umberto Eco). Un veritabil frate mai mare îi va deveni copilei tocmai torționarul pufos, expertul trustului pe care însă micuța reușește să-l îmblînzească, transformîndu-l nu doar într-un justițiar exemplar, dar și într-un prieten devotat. Alături de muzica atașantă a lui Randy Newman, timbrul vocilor lui John Goodman și Jennifer Tilly, Billy Crystal, Steve Buscemi, James Coburn contează enorm în personalizarea creaturilor computerizate, care mai de care mai trăsnite. În această împărăție a ușilor (vezi cadrele demne de Al
Carte - film - carte by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15432_a_16757]
-
totul", mai ales acest interval istoric formează în cartea Ioanei Pârvulescu obiectul reconstituirii multiforme, apte să-i recompună atmosfera și să-i perceapă timbrul intimității. I s-a reproșat cărții ,aura idealizatoare" (v. ,Observator cultural", nr. 43-44/2005). Tonul narativ atașant, căldura pusă în portretizarea câtorva dintre actorii principali de pe scena veacului 19 puteau conduce la această impresie, totuși falsă. Nu o lume invariabil fericită, monoton surâzătoare, ne prezintă cartea, cum i s-a părut comentatoarei din ,Observator cultural", ci o
Pe altă planetă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/10799_a_12124]
-
un spirit conservator, cerebral și ultra calculat, pregătindu-se de altfel - pentru o carieră de inginer constructor. Ea impulsivă, nestatornică, sentimentală, dornică să exploreze deopotrivă tainele limbii latine și secretele vieții. Sinuoasa lor relație oscilînd între frondă-prietenie-dragoste este veridic și atașant descrisă pentru că și actorii sînt pe măsura personajelor dilematice. Freddie Prinze jr. - cu alura junilor primi de altă dată și Claire Forlani - ingenuă senzitivă și vibratilă căci e și balerină - sînt nume de reținut printre multiplele vedete catodice menite să
Cocktail estival by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15912_a_17237]
-
al doilea război, în anii în care avorturile erau ilegale (se pare că problema mai prezintă o oarecare actualitate în America, de vreme ce John Irving, pe scenă, a ținut să mulțumească "Ligii pentru planificare familială și drept la avort"). Un film atașant, dar care ar fi putut fi făcut, exact la fel, și acum zece ani. Ceea ce nu se poate spune despre marele cîștigător, American Beauty, care nu ar fi putut fi făcut decît acum! Ca întotdeauna, și de această (a 72
Oscar 2000: Punga de plastic și statueta de aur by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17200_a_18525]
-
didactic, tocmai bun de difuzat, fără nici o restricție, de orice post de televiziune. Cinematograful practicat de Eric Rohmer în Conte d'automne (1998) este, evident, de factură clasică. Un scenariu abil și subtil articulat (premiat la Veneția), personaje interesante și atașante (în buna tradiție a comediei de tip francez), o mizanscenă riguroasă, dar ingenioasă în construcția aproape geometrică, a "jocului dragostei și al întâmplării", fac din această ultimă poveste din seria "Contes des quatre saisons" un film elegant, inteligent, ironic, reconfortant
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
ghinionist, escroc de operetă, organizator de Kidnapping-uri burlești, dar, în fond, băiat bun și cu inimă mare. Să mai amintim că cei doi interpreți Marie Trintignant - absolut adorabilă - și Guillaume Depardieu - simpatic și fermecător - formează unul dintre cele mai atașante, încântătoare și originale cupluri ale ecranului (nu doar francez), că în această comedie râsul se învecinează cu lacrima, și că, dincolo de plăcerea ludică (deloc de neglijat), se ghicește gândul mai ascuns al autorului care ne spune (în termenii artei) că
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
alta tablă de valori. Tocmai prin acest joc subtil între integrarea să civică, familială și socială în Israel și dorul fundamental, indeniabil de patria părinților ieșeni, de Iasul și Bucureștiul copilăriei și tinereții sale glorioase, poezia Biancăi Marcovici convinge, este atașantă; detasându-se totodată în concertul poeziei de limbă română a coreligionarilor prin febrila alternare, confruntare între rațiunea practică și rațiunea inimii sau vocea interioară. Semnale ale integrării în patria adoptiva se dau atât prin poemul ce deschide antologia, "Bunicul frunzelor", un
Retragerea în poem by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17677_a_19002]
-
să i se potrivească în vreun fel recomandarea stereotipă de a se căuta, încă o vreme, pe sine. Stoian G. Bogdan s-a găsit, cred eu, de multișor. O știe bine și-o mărturisește cu o sinceritate totodată polemică și atașantă, încă din prima pagină: „Nu sunt un poet care-ar putea scrie cu sânge-/ le lui./ Sunt mai degrabă un copil care-a îmbătrânit prea/ devreme./ Nu mi-am propus niciodată să cobor arta în stradă,/ dar am pavat câteva
O poezie de succes by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6776_a_8101]
-
nu mă pot mulțumi cu o existență mijlocie, fără să aspir la "eternitatea" textului tipărit?" Personajul Miron Radu Paraschivescu din acea vreme trebuie imaginat ca un altoi între un intelectual complex și un mic-și-agitat pachet de nervi - dar cât de atașant în încăpățânata sa candoare, cum avea să-l descrie Matei Călinescu, douăzeci de ani mai târziu! El se întreabă dacă adeziunea sa notorie la comunism nu va fi fost dictată de un soi de sete de sacrificiu semănând cu... narcisismul
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
doamna Ralian, sărbătorita noastră mai pune niște calități. Într-un spațiu care cultivă voluptatea trîndăviei, domnia sa e harnică. Într-un timp cînd se poartă moda nasului pe sus, e modestă. Într-un mediu doldora de palme, răcnete și delațiuni, e atașantă și cordială. În plin delir al chiulului, trăiește în sîrguința elevului de școală primară. În vremea lipsei de cuvînt, e parolistă și punctuală ca un soldat german la întîlnirea cu tranșeele. Mai simplu spus, muncește și se comportă normal în
LAUDATIO - Antoaneta Darian by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/12861_a_14186]
-
în jocul mărturisirilor intime și al "noii dezordini amoroase", pentru a descoperi că ele sînt doar o proporție din acest roman complex: de dragoste, social, psihologic. Da, Ioana Bradea se apropie adesea de granița pornografiei, dar se salvează mereu prin atașantul personaj narator, o fată normal-teribilistă, ușor romanțioasă, cu umor adesea exasperat, lucidă și bună, amară și dulce, căreia îi pasă nu doar de sine ci și de tot ce e în jur. Am citit în urmă cu un an Viața
Un debut excepțional Ioana Brodea by Adriana Bittel () [Corola-journal/Imaginative/12647_a_13972]
-
cercului format din cifrele care indicau ora, cu creion carioca de culoare neagră, un plop, a pus sticla la loc, a mai cumpărat un lănțișor, l-a atașat ceasului și mi l-a dăruit”. Din volum rezultă și un portret atașant al tînărului Teofil și este evident că Bogza a simțit atît puritatea lui sufletească, cît și marea lui nevoie de prieteni, dacă i-a răspuns cu atîta constantă afecțiune. Sub semnul lui Bogza este așezată, după cum rezultă din celelalte două
Expeditor: Geo Bogza by Al. Ioani () [Corola-journal/Imaginative/13255_a_14580]
-
a fixat statura abstractă a poetului de seamă Florin Mugur. Aici, omul F. M. este surprins așa cum îl mai țin minte confrații săi de odinioară ; e vorba de o fantasmă lirică, liber alcătuită în spațiu, a unei neobosite ființe omenești, foarte atașante, neîncetat în mișcare : vorbește gesticulează înfulecă / bucăți de pâine de text, o fantasmă adevărată prin esențialitatea ei dinamică! Omul își depășea infirmitățile, suferințele, îndoielile printr-o imensă disponibilitate față de ceilalți. El țopăia ca un pițigoi, se consuma în solidaritatea eficace
Poetul Gheorghe Grigurcu (II) by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12307_a_13632]
-
acces la acest moment de grație al gândirii lingvistice” (p. 297). Deși ocupă o parte consistentă din Micul jurnal cu amintiri, secvențele legate de Orient și de cercetarea acestuia nu au, totuși exclusivitate. Parcursul profesional fiind decisiv (există numeroase pagini atașante despre foști profesori, foști studenți sau călătorii în Arabia Saudită și aiurea), el e compensat de destule zone de respiro personal. În linii mari, trei sunt categoriile în care se împart memoriile Nadiei Anghelescu. Există desigur, cum spuneam, un puternic filon
Radiografia unui destin by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3393_a_4718]
-
atât cât poate fi posibil, misterul unei personalități muzicale inclasificabile. John Gritten procedează cu o obiectivitate și detașare tipic britanice, la modul cool. Însă, dincolo de acribia cercetării, simțim că autorul nu poate rămâne indiferent la șarmul unui personaj atât de atașant precum a fost Constantin Silveștri. Sunt evocate momente pregnante din cariera sa muzicală, multe explicabile prin caracterul neconvențional al protagonistului. Spre exemplu: Silveștri dirijând de la claviatură Concerto Grosso Op.6 Nr. 12 de Haendel; la un moment dat compoziția îi
Constantin Silvestri o monografie britanică by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/7577_a_8902]
-
rafinamentului la care poate ajunge un panegiric închinat micului animal domestic. Textul poemului apare etajat pe cîteva unghiuri de atac ce concură în a înfățișa o ingenioasă participare a autorului la obiectul său ludic, dar și tandru, versatil, dar și atașant, martor al unei simțiri care leagă ființa umană de necuvîntătoare. Mai întîi o familiaritate joculară, cu tușele unui portret: „Eram în relații bune/ de ziua mea o țigară/ de ziua lui o țigară/ negru pufos cu ochii verzi/ mustăți de
Un motan poetic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3550_a_4875]
-
românul de față, lansat anul trecut la Târgul de carte de la București, unde autoarea a fost prezentă și a dat autografe. Eram curios de cum scrie prozatoarea pe care o cunoscusem în Elveția, acea doamna energică, volubila și prietenoasă. Scrie atrăgător, atașant, în notă unei sugestive simplități care cucerește de la primele rânduri așternute: "Picotesc, indiferență la peisajul elvețian care defilează prin fața compartimentului în care mă aflu. Visez, plec, fug spre insulele însorite unde îmi voi petrece vacanța împreună cu prietena mea Chloé. E
Laura si Chloé by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16447_a_17772]
-
în rochie de seară)... Dintr-un rol de o extraordinară dificultate (care ar fi putut eșua într-o noblețe strict retorică), Maria Ploae - una dintre foarte puținele actrițe cu destin cinematografic din istoria școlii românești de actorie - face un personaj atașant, fremătător și, mai ales, verosimil (despre o ființă, în fond, "neverosimilă"!). Actrița pare să-și fi ghidat interpretarea după rîndurile scrise în carte, de autoare, despre o prietenă pe care o admira, despre "chipul ei luminos", "chipul omenesc al lui
Mărturie asupra unui suflet liniștit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14580_a_15905]
-
Greșeli de începător, aproape, nu de meseriaș, cum se recomandă Gherguț însuși, și cum îl recomandă, cu sadism, radicalii adepți ai poeziei cu majusculă. Un începător, da, dar unul care a dat, după Time Out, încă o carte cel puțin atașantă.
Optzecist, afectiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5664_a_6989]