173 matches
-
acoperite de rumori persistente. Tocmai în contra acestora din urmă se ridică un volum de felul acestuia. Și dacă Vlaicu Bârna corijează discret consecințele malițiilor lovinesciene, trebuie precizat că n-o face vindicativ. Mentorul Sburătorului e unul din personajele cele mai atașante ale paginilor de față. De la el se pleacă și la el se revine în repetate rânduri. Fie atunci când vine vorba despre farsele nevinovate puse la cale criticului (pp. 43 - 50), fie atunci când sunt consemnate tensiunile dintre acesta și mult capriciosul
Când anecdota nu primează by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2520_a_3845]
-
se reduc aici strict la ceva ce-a fost. Dacă amintirea lor e încă persistentă și presantă, ea e totuși doar o amintire. Pusă în balanță cu cea a Cenaclului de Luni, ea structurează în chip de refren cel mai atașant poem din carte: „Când mă aflu pe mine în vremuri de necaz/mai-că-mea Maria vine la mine/spunând vorbe de înțelepciune: lasă să fie [subl. mea]/.../ mă credeam Lennon, dar acum știu:/ n-am fost Lennon, ci Ringo/ Ringo, trăgând
Nostalgia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6303_a_7628]
-
aflate an plină afirmare. Privind, ansa, si mai ăndeaproape aceste creații cinematografice prezentate de Zilele filmului britanic se observă că ăntre ele există o legătură mai profundă, că au un numitor comun: și anume aducerea an prim-plan a unor atașante chipuri de femei: deopotrivă fragile și puternice, contemporane cu noi sau ăndepărtate an timp și an spațiu, personaje și personalități istorice sau femei obișnuite, desprinse din puzzle-ul cotidian al marilor orașe, ăndrăgostite sau tânjind după dragoste, căutăndu-si rostul și
Toamnă cinefilă by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/17433_a_18758]
-
poate le rătăcisem, - m-am prins pe firul lor, într-o acută reviviscență, a evenimentului și a gratitudinii la care ne obligă pentru totdeauna sculptorul. Iată-ne, comunicînd firesc, în arrièreplan se citește o lucrare a Silviei, bronzul veridic și atașant portretizînd-o pe Giovanna Amaduzzi. Onoram invitația Secretarului General al Senatului Italian, în apartamentul său, printre cunoscuți din lumea diplomatică, - atmosferă de regăsire destinsă. În picioare, îndărătul Cristinei, mai degrabă expansiv, protector, cobor brațul către al ei, ușor ridicat spre mine
Cine chiamă pe cine? by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2592_a_3917]
-
meu e slav pe jumătate.../ De ce sunt atât de fragil în fața oamenilor?/ Cum să fac primul pas în ceea ce va fi mai departe?” (p. 84) Înainte de acest Refuz, știm cu toții, Marius Ianuș obișnuia să scrie poeme despre Marius Ianuș. O atașantă elegie din Ștrumfii afară din fabrică se încheia așa: „N-am scris ca să fiu Number 1// Atunci de ce le-am scris?/ Cât rău era în mine?// Cine e Marius Ianuș? Hainele mele/ Înaintează spre mine. Eu înaintez către ele./ Am
Lirism elementar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5211_a_6536]
-
de referință este prea mare, în stări de disconfort, durere sau teamă. Se manifestă de asemenea la reuniunea cu persoana de referință. Apropierea scurtă, contactul vizual sau fizic de scurtă durată de persoana de referință pune capăt în general comportamentului atașant. După aceea copilul se simte în siguranță și de obicei își manifestă curiozitatea(comportament explorator) pentru tot ce îl înconjoară. Nevoia de stabilire în mod repetat a contactului vizual cu persoana de referință la copii arată cât de important este
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
înconjoară. Nevoia de stabilire în mod repetat a contactului vizual cu persoana de referință la copii arată cât de important este atașamentul sigur, pentru explorarea lumii înconjurătoare. Acesti doi poli vor sta la baza dezvoltării autonomiei sănatoase a individului. Comportamentul atașant nu rămâne stabil ci cunoaște pe parcursul vieții anumite schimbări. La copiii mai în vârstă și la adulți, atașarea în forma ei originară, observabilă cu ochiul liber, nu mai este atât de evidentă.Gesturile de apropiere și de îndepărtare de persoana
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
ci cunoaște pe parcursul vieții anumite schimbări. La copiii mai în vârstă și la adulți, atașarea în forma ei originară, observabilă cu ochiul liber, nu mai este atât de evidentă.Gesturile de apropiere și de îndepărtare de persoana de referință, comportamentul atașant și explorator evident dispar. Totuși, folosindu-se de bazele teoretice ale teoriei atașamentului, cercetătorii au descoperit cauzalități clare între comportamentul atașant al copilului mic și comportamentele din copilăria târzie, adolescență si maturitate. În urma experiențelor timpurii cu persoanele de referință,copilul
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
ochiul liber, nu mai este atât de evidentă.Gesturile de apropiere și de îndepărtare de persoana de referință, comportamentul atașant și explorator evident dispar. Totuși, folosindu-se de bazele teoretice ale teoriei atașamentului, cercetătorii au descoperit cauzalități clare între comportamentul atașant al copilului mic și comportamentele din copilăria târzie, adolescență si maturitate. În urma experiențelor timpurii cu persoanele de referință,copilul dezvoltă un model internalizat de reprezentare (en: inner working model ), o matrice psihică ce va rămăne relativ stabilă de-a lungul
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
rezultă din relația părinte-copil, acestea oglindind calități interacționale ale comportamentului ambelor părti. Hotărâtoare pentru calitatea de mai târziu a atașamentului este sensibilitatea persoanelor de referință, mai exact reacția promptă și adecvată la manifestările și nevoile copilului. În acest sens, comportamentul atașant ulterior al copilului, reflectă în primul rând interacțiunea cu persoana de referință și mai puțin temperamentul sau caracterul individului. Termenul interacțiune (sinonim: influențare reciprocă) definește comportamentele umane reciproce. Psihologia socială folosește acest termen pentru a se referi la reciprocități sau
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
referi la reciprocități sau condiționări reciproce în context social. John Bowlby a folosit acest termen pentru prima dată în lucrarea sa Despre atașamentul mamă-copil în contextul comportamentului social. Pe fundamentul teoretic al Teoriei atașamentului,cercetătorii au reușit să operaționalizeze interacțiunea atașantă și să o probeze empiric prin testul intitulat Situația neobișnuită ( "Strange situation"). În acest test se cercetează sensibilitatea persoanei de referință , atașamentul copilului și legătura dintre cele două aspecte. Comportamentul specific atașării se dezvoltă în primul an. Până la vârsta de
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
părăsește camera, copiii devin extrem de stresați. Le e teamă atât de persoana necunoscută cât și de încăperea în care se află. Stresul se instalează încă înainte ca mama să părăsească încăperea. Întrucât situația neobișnuită îi înspăimântă, copiii își manifestă comportamentul atașant de la bun început. Schimbul continuu între afecțiune și respingere determină copilul să se manifeste în permanență atașat. Micuțul nu poate aprecia comportamentul și reacția persoanei apropiate într-o situație dată. De aceea el este preocupat în permanență să ghicească în
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
tipuri sunt de fapt strategii cu care copii tind să iși regleze raporturile emoționale față de persoana de referință. Un punct important pe ordinea de zi a cercetărilor din domeniul teoriei atașamentului îl constituie și reacțiile persoanei de referință la comportamentul atașant al copilului, modul în care adultul înțelege comportamentul de atașament al copilului și cauzele pentru care adulții înțeleg în mod diferit comportamentul de atașare a copilului. Dacă la copii cu vărste cuprinse între 12 și 36 de luni comportamentul asociat
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
se definește ca fiind coerentă, acea declarație a peroanei intervievate care descrie experiențele trecute in mod succint, și logic corelându-le la situația lor prezentă. Interviul Atașamentului Adult permite stabilirea unor corelații clare dintre tipul de atașament al copilului si atitudinea atașantă a persoanei de referință. În urma evaluării unei anumite atitudini atașante a mamei gravide testate , s-a putut dovedi clar corelația cu un anumit tip de atașament al copilului. Clasificarea atitudinii atașante a mamei stabilită prin Inteviul Atașamentului Adult, corespunde și
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
care descrie experiențele trecute in mod succint, și logic corelându-le la situația lor prezentă. Interviul Atașamentului Adult permite stabilirea unor corelații clare dintre tipul de atașament al copilului si atitudinea atașantă a persoanei de referință. În urma evaluării unei anumite atitudini atașante a mamei gravide testate , s-a putut dovedi clar corelația cu un anumit tip de atașament al copilului. Clasificarea atitudinii atașante a mamei stabilită prin Inteviul Atașamentului Adult, corespunde și poate fi prezisă în proporție de 80 % cu tipul de
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
clare dintre tipul de atașament al copilului si atitudinea atașantă a persoanei de referință. În urma evaluării unei anumite atitudini atașante a mamei gravide testate , s-a putut dovedi clar corelația cu un anumit tip de atașament al copilului. Clasificarea atitudinii atașante a mamei stabilită prin Inteviul Atașamentului Adult, corespunde și poate fi prezisă în proporție de 80 % cu tipul de atașament al copilului, stabilit ulterior prin „situația necunoscută“ Interviul Atașamentului Adult a permis clasificarea câtorva categorii clare de „atitudini atașante“ ale
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
atitudinii atașante a mamei stabilită prin Inteviul Atașamentului Adult, corespunde și poate fi prezisă în proporție de 80 % cu tipul de atașament al copilului, stabilit ulterior prin „situația necunoscută“ Interviul Atașamentului Adult a permis clasificarea câtorva categorii clare de „atitudini atașante“ ale adulților. Acestor categorii li s-au corelat tipuri de atașament descoperite la copii în cadrul „situației necunoscute“. La bazele acestor cercetări stau premizele teoretice ale lui Bowlby, „modelele internalizate de reprezentare“ adică efectele experiențelor specifice atașamentului. Anumite categorii de reprezentări
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
autonomă, sau și-au dobândit autonomia de-a lungul biografiei prin relațiile cu alte persoane decât cele de referință, cum ar fi cu un partener, sau cu ajutorul sprijinului psihoterapeutic. Ca și părinți, ei reacționează previzibil și potrivit situației, la comportamentul atașant al copiilor lor. Numită și „dismissing“ sau prescurtat „Ds“. Adulții cu acest tip de atașament își amintesc cu greu propria copilărie, ceea ce denotă refularea multor evenimente. Tind să își idealizeze părinții și metodele de educație ale acestora, făra a putea
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
adesea copii care manifestă tipul de atașament dezorganizat. O posibilă explicație ar fi faptul că persoanele de referință care au suferit traume nu pot oferi protecție copiilor lor, însă prin manifestarea de către părinți a unei frici obsesive aceștia activează comportamentul atașant al copiilor lor, care nu pot să își explice atitudinea derutată și înfricoșată a persoanei adulte de referință. Dacă părintele traumatizat își și neglijează copilul,îl abuzează, îi provoacă sentimente de rușine, etc, acesta nu mai este instanță apărătoare a
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
își și neglijează copilul,îl abuzează, îi provoacă sentimente de rușine, etc, acesta nu mai este instanță apărătoare a copilului ci devine însuși sursă de teamă și pericol pentru copil. Și acești adulți își parentifică exagerat copii. Mamele cu atitudinea atașantă de acest tip lasă conducerea relației părinte-copil la bunul plac al copilului. Acest fapt conduce la încălcarea sarcinilor dintre generații, copii simțindu-se adesea obligați să se îngrijească de binele material și psihic al părinților lor. În cadrul cercetărilor legate de
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
care au însemnătate și la vârsta adultă. Una sau mai multe rupturi de relație pot determina copilul să nu mai poată stabili relații apropiate față de nimeni, sau să manifeste ambivalențe puternice în relațiile apropiate. Pe lângă lipsa cu desăvârșire a comportamentului atașant, atenția cercetâtorilor a fost atrasă și de comportamentul atașant nediferențiat, numit și promiscuitate socială. Acești copii nu fac nici o diferență între persoanele de referință, nemanifestând nici un fel de rezervă față de persoane complet străine. Când sistemul lor atașant este activat, aceștia
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
mai multe rupturi de relație pot determina copilul să nu mai poată stabili relații apropiate față de nimeni, sau să manifeste ambivalențe puternice în relațiile apropiate. Pe lângă lipsa cu desăvârșire a comportamentului atașant, atenția cercetâtorilor a fost atrasă și de comportamentul atașant nediferențiat, numit și promiscuitate socială. Acești copii nu fac nici o diferență între persoanele de referință, nemanifestând nici un fel de rezervă față de persoane complet străine. Când sistemul lor atașant este activat, aceștia se comportă aproape similar indiferent de gradul de apropiere
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
desăvârșire a comportamentului atașant, atenția cercetâtorilor a fost atrasă și de comportamentul atașant nediferențiat, numit și promiscuitate socială. Acești copii nu fac nici o diferență între persoanele de referință, nemanifestând nici un fel de rezervă față de persoane complet străine. Când sistemul lor atașant este activat, aceștia se comportă aproape similar indiferent de gradul de apropiere a persoanei aflate în proximitate. În această categorie sunt cuprinși și copii supuși unui risc sporit de accident, prin faptul că aceștia se expun în mod repetat acestor
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
sens, atșamentul de tip nesigur, crește riscul de îmbolnavire psihică. Cu toate acestea, încă nu s-a făcut o asociere clară între anumite tipuri de atașament și categorii psihopatologice recunoscute. La început, Bowlby și Ainsworty s-au concentrat pe comportamentul atașant al copilului normal. De la mijlocul anilor 1980, cercetătorii au început însă, să se ocupe și cu studiul grupurilor expuse factorilor de risc. Din această grupă făceau parte de exemplu, copii mamelor schizofrene sau depresive. De asemenea copii care au fost
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
pacienți cu torticollis spasticus. Este intens discutată și influența pe care anomaliile atașamentului le au asupra bolilor psihosomatice. Introducerea categoriilor dezorganizată, de tip-D ( Main) și ambivalent-evitantă,de tip- A/C ( Ainsworth) a permis o predicție mult mai precisă a comportamentului atașant. Înainte ca aceste clasificări să fie făcute, copii ieșeau în evidență doar prin comportamentul lor ce se abătea de la atașamentul sigur. De exemplu, baieții pot fi încadrați mult mai des în categoria evitant-ambivalentă decăt fetele, în cazurile de abuz grav
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]