173 matches
-
linie de partid l-au scos la răstimpuri. Directoratul în Ministerul Culturii, asumat riguros, în ciuda periodicelor și inexplicabilelor rotiri (de la teatre la edituri și de acolo la cinematografie) e rememorat cu bunele și relele lui. Nu cu ingratitudine (dovadă referirile atașante la Constanța Crăciun), dar cu obida celui care știe bine că locul lui e în altă parte. Spuneam însă că forța nebănuită a inteligenței e adevăratul subiect al acestei cărți. În mod evident, Paul Cornea s-a aflat „supt vremi
Interpretarea unui destin by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2935_a_4260]
-
narațiune dar și teoretizarea ei, Lodge e scriitorul Desperado de referință. Problematica romanelor lui merge de la confruntarea religie-sex la terorismul politic, de la ridiculizare la căldură sufletească și înțelegere. Lodge e autorul complex, care construiește și tipare comice, dar și povești atașante. Spre deosebire de mulți Desperado, e foarte 'citibil', nu întinde capcane și nu vrea să fie complicat ori epatant. Lodge este adeptul romanului de bun simț și al criticii pe înțelesul tuturor. Lidia Vianu: Ați scris romane care evadează în ceea ce numiți
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
albe pe o hartă, pe care le umplu pe măsură ce înaintez, lucru care de obicei implică schimbarea schiței cu care am pornit la drum. L.V.: Ce fel de scriitor ați declara că sunteți: comic, mediativ, profund moral, inovator, poate un Desperado atașant? D.L.: Nu am căderea să-l descriu pe 'David Lodge' autorul implicit al căr ților mele - aștept s-o facă cititorii și criticii.
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
încît orizontul apare întunecat în toate direcțiile. Particularitatea acestei dezolări totale ne-o oferă obiectivarea imaginii sale, obținută prin fluxul energic al fanteziei care proiectează un epos al decăderii cosmice, un soi de poveste a entropiei. Vorbind tot mai puțin atașant despre sine (ar putea afirma ca și Pascal: "le moi est haďsable"), autorul pune maxima greutate pe talgerul unor tablouri care înfățișează monstruozitatea rînduielilor din lumea noastră sublunară, prospectată în timp și spațiu. Un viscol de vedenii pare a deschide
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
fără prejudecăți în aceste dosare de existență are nu numai revelația unei colecții de suflete tari, ci și a fidelității lui Mihai Stoian față de o anume și nedesmințită marcă stilistică: cea a scriitorului/ investigator ce intervine în destinul personajelor, discret, atașant, din altruism sau doar din curiozitate profesională, modificând benefic traiectoria sau retrăgându-se când deznodământul implacabil o cere. Un model am zice de comportament comunitar, complet opus terorismului unor paparazzi de duzină ce nu pregetă să-și hăituiască victimele, spre
Dosare de existență by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16407_a_17732]
-
de cînd Montesquieu scria ŤL'Europe est un Etat composé de plusieurs provincesť, - și totuși, mai există oameni care refuză să vadă...". Și cum am putea trece cu vederea o altă opinie a lui N. I. Herescu, mărturisim că cea mai atașantă pentru noi, cea care, în simplitatea-i profundă, ne întărește în nădejdea că din impuritățile atît de adesea repulsive ale ,tranziției" noastre se va decanta și va birui gîndul? Să întoarcem ceasul timpului epocal și să ne întărim moralmente repetînd
"Judecățile viitorimii" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11364_a_12689]
-
Colm Tóibín (n. 1955) a devenit un nume de referință în proza irlandeză contemporană, și nu numai. A absolvit University College of Dublin, la fel ca Joyce, și imediat a plecat din Irlanda să cutreiere lumea. Primul popas, cel mai atașant poate, a fost Spania, mai precis Barcelona; a cunoscut franchismul, urmele anarhismului (din povestiri), iar în primul său roman Sudul (1990) sînt reminiscențe ale acestor experiențe. Un Hemingway în aparență, un Henry James în profunzime. Următorul roman, Ierburile în flăcări
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
independent i-l admir, însă; părându-mi rău că n-o pot face și în privința lui Sorescu, nonconformist cu lingurița). - Trebuie să-ți spun că Păstorel (a cărui operă orală constă, pesemne, și în apocrife), mi se pare cel mai atașant, prin umoru-i mai... moldav, oleacă "dulșe". Poantele lui pot fi picante, - mordante, însă, mai deloc. Păstorel e bun chiar când e rău. Ca să nu mai spun că e un mare tehnician al versului sprințar. De la Dimov aveam să aflu, acum
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
rezuma perfect pe fiecare. „Coșovei e un sudic, friabil sufletește, instabil, influențabil, sub înfățișarea unui nordic blond și cu ochii verzi, seducător și diplomatic.“ Florin Iaru, „ingenuitate calculată“, „în ciuda unei aparente sta bilități interioare, este un mare vulnerabil“. Nino Stratan, „atașant și calin“, dar cu o „inteligență vie, străpun gă toare“. Cât despre Cărtărescu, poetul cel mai „modern în limbaj“ de la Nichita Stănescu încoace, el este un „obsedat al lumii lui magice, miraculoase de cuvinte, pe care le locuiește ca pe
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de la liceul „Gheorghe Șincai“ din București.) Convins că „nu mai citește nimeni nimic“, că „se alege praful de tot ce înseamnă spirit, cumințenie, bună cuviință, ecumenism și patriotism“, că „tineretul e descreierat și dezumanizat“ etc., am fost realmente umilit de atașanta neliniște și loviturile interogative ale acestor adolescenți, indiferent că erau bucureșteni oleacă trufași, ori suflete harponate de inerentele puseuri bovarizante ale provinciei. Dacă voi folosi formula „contact anteic“, mi se va râde-n nas: pardon de clișeu. Dacă voi opta
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
regia lui Alexandru Mâzgăreanu. Mă rog, eu nu judecăți estetice aveam de făcut, ci doar o plângere privind jalnicul context administrativ. Altfel, rămân cu încântarea produsă (minus reticența primei jumătăți de oră) de Cehovul lui Andrei Șerban din Unchiul Vania (atașant amestec de entuziasm și depresie, de nebunie și resemnare, de tezism autopersiflat și damnare fără leac), cu savoarea, emoția viscerală și puritatea sufe rinței celor două perechi de beții consumate literalmente pe buza prăpastiei, chit că eram în pod sau
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
fost dat să-i măsor cu ade vărat anvergura, copleșitor pilduitoare pentru unul ca mine. Mai întâi, am rămas perplex dându-mi seama că a ajuns la 65 de ani! După seducătoarea-i alură adolescentină, iuțeala-n reacții și amestecul atașant de priviri melancolice și ironie subtilă, de înțelepciune, activism, smerenie, austeritate monahală și vitalitate cu intarsii hedoniste, nu l-ai vedea decât pe la 30 și ceva, în plină afirmare și dăruire de sine. În al doilea rând, câți oameni cu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
lume. În Cehoslovacia la 5I, Alois Basin, ministru de finanțe, e rănit mortal de către Alois Soupal, 61 ani, funcționar de bancă, fost membru al Partidului Comunist pe care l-a părăsit în urma unor divergențe de păreri. De la stilul confesiv, extrem de atașant, se trece la un ton de relatare jurnalistică seacă. La 19 III, bucureștenii se bucură de un spectacol deosebit. Aristide Demetriad în Făt frumos de Horia Furtună. Lucru sigur e că jurnalul are un adrisant. Mărci ale persoanei a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Absolut nimeni dintre apropiați sau dintre cei care populează jurnalul nu e bănuit de intenții necurate. Cuvintele păstrează un registru calin. De altfel, stilul în întregime este un amestec interesant și contradictoriu. O detașare caldă, plus un fel de răceală atașantă. Vorbești despre tine la persona a III-a, ceea ce ar indica o detașare de savant față de evenimentele pe care le ai sub microscop, dar nu te înduri să renunți la căldura blândă cu care descrii faptele. Eugenia Ionescu nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
poate, fastidios să recapitulăm din nou condițiile În care și-a scris și publicat Virgil Duda, În România socialistă, cărțile sale „subtil sobre” pe care Paul Georgescu și atâția alți lectori de autoritate le considerau parte dintr-o „operă majoră, atașantă și profund contemporană”. Chiar și un simplificator colaj de titluri ar putea sugera, probabil, universul său romanesc: Anchetatorul apatic-Deruta-Măștile-Războiul amintirilor-Hărțuiala-Oglinda salvată. Cine cunoaște aceste și alte volume nu uită atmosfera, tematica, nici calea de acces narativ, modul deopotrivă acut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
început să se agite și a reintrat în mutism imediat ce trupa, la reluarea concertului, a atacat repertoriul său mai recent. De la lectura acestei povestiri, cu ani în urmă, am știut că fiecare dintre noi se comportă puțin ca tristul și atașantul ei erou: vrem să auzim mereu și mereu „the music of our lives”, așa cum vrem să recitim cărțile trecutului nostru, așa cum vrem să revedem locuri și persoane din alt anotimp al vieții. Moshe duce cu sine, grație înaltei tehnologii și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
încât a ajuns aproape gol de sensă. Sigur că nu e vorba despre saga clasică, cea cu multe volume și multe generații, dar rezistă ideea de familie, de clan, eventual cu coloratură etnică și o anume clasicitate comodă și foarte atașantă a poveștii, prin care se plimbă personaje pitorești, bunici și mătuși, mâncăruri, sunete și mirosuri. Fiecare dintre aceste cărți se concentrează pe câte o etnie și încearcă să-i surprindă originalitatea, chiar din interiorul marilor aglomerări urbane occidentale: grecii la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
să viseze. De aici, o dimensiune specială ce evocă grația bufă a comediilor mute, cele care propun nu doar strălucirea personajelor umane, ci și alura jucăușă a animalelor ce împart nemurirea cu stăpânii lor. În ceea ce are mai hipnotic și atașant, Milou anticipează căldura magnetică și ambiția de explorator neînfricat a unui alt cățel, ce îl acompaniază pe Oblio în pădurea saturată de semne și de întrebări. Ca și Arrow, Milou este un animal ce veghează ca nimic din ordinea ideală
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de vulgar această limbă stâlcită, el se duce, ca absorbit de un magnet, spre locul unde o aude! El se duce Întins spre sunetele care vin de undeva din adâncul lui și fac dintr-odată lumea să devină pe loc atașantă, transparentă... Ce limbă e asta și de ce o Înțeleg atât de bine? De ce mă relaxez dintr-odată când o aud? Limba asta e, poate, țara mea adevărată? Dar el ar vrea măcar și fum să vadă ieșind din țara lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
în spațiul ăsta al nostru Sadoveanu a jucat alunelul cu Ana Pauker. Că Ralea i-a pupat părțile rușinoase, ca un crai de curte nouă. I-a făcut și jurăminte, limbăminte†††† la concurență cu N.D. Cocea. (O găseau amîndoi foarte atașantă, se voiau la întrecere în patul Anei.) Că Tudor Vianu a semnat pactul cu diavolul. Pe Călinescu îl disprețuiți că și-a prefăcut, în '55, "Cronica mizantropului" în "Cronica optimistului". Pe Arghezi, că s-a convertit în '54, cînd a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
iradiația parabolei, iar scriitura acestui acrobatic contrapunct existențial este de o autentică modernitate. Măștile absurdului Cartea pe care îmi dau silința să o prefațez poartă, fără doar și poate, semnul unei vocații de dramaturg. Un autor dramatic de autentică fibră, atașant în frământările lui transpuse în alegorii cu miez politic și de o tensionată investitură morală. În fiecare din piesele lui Constantin Popa se percepe un zbucium în care revolta și disperarea se cheamă și-și răspund. Din idealism contrariat, din
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și cititorul cel mai pretențios care intră în arealul său perfect recognoscibil și, fapt esențial, profund poetic, în ciuda interferențelor cu epica parabolică sau cu un dramatism grav și substanțial. În ceea ce mă privește, și ultimul exercițiu cartografic, stimulat de aceste atașante Imagini de pe strada Kanta, mi-a întărit o convingere mai veche: l-aș încadra oricând pe autorul ieșean într-un top five al poeziei optzeciste. Nu atât pentru felul în care ilustrează genul proxim, cât pentru diferența specifică, revelatorie. Referințe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lirice. În versurile sale sunt evidente ecourile unor lecturi intens participative din poezia romantică, cea simbolistă și cea modernă, din care împrumută în special imagini, atitudini și simboluri imediat recognoscibile, pe care le trece însă când prin filtrul unei ironii atașante, când prin sita cu ochiuri fine a unui suprarealism formal de care nu se va dezice nici în volumul mai bine structurat și mai unitar ca sens Pavilioane cu ruj (Princeps Edit, Iași, 2010). Și aici regăsim, de altfel, cele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
voioșie cercurile/ în jurul meu/ Ca să-i îmbun/ m-am gândit că e bine să le dau un citat/ din propria-mi operă/ noli me tangere le-am spus". În fine, din aceeași categorie, a mijloacelor coercitive, face parte ironia blândă, atașantă, tip "d'accueil" ("charientism", ar fi spus Heinrich F. Plett), pe care Nicolae Turtureanu o va cultiva cu măsură în toate cărțile sale de poezie (și cu asupra de măsură într-o parte a prozei). Pe bună dreptate, Liviu Leonte
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sunt luminate mereu alte mentalități și atitudini, semne de felurită înțelegere a actului creației, alte teme și motive poetice, cristalizând fie experiențe, trăiri intense, fie rezultate ale unor reflecții livrești, alte „măști” (uneori „ipostaze în negativ”) sau mituri. De o atașantă acuratețe, stilul exegezei, concentrat, sobru, cu subtile nuanțări, își dă măsura - chiar dacă unele caracterizări forțează nota - în expresive profiluri de cărturari și scriitori, precum și în nucleele de sinteză, care beneficiază de unele, remarcabile, creionări. Alt volum, Ideologia naționalistă și „problema
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290640_a_291969]