173 matches
-
în scris 12. Desigur, revelația a rămas secundară, fiind acoperită de scandalul „dării în vileag” a lui Allan Bloom. Imaginea lui Eliade ca „Grielescu” este la fel de răuvoitoare ca portretul-șarjă central: „Grielescu”, dincolo de manierismele, bovarismele geoculturale și galanteriile sale vieux jeu, atașante până la urmă, pe care doar tinerii americani fără cultură (europeană) le detestă (dacă le observă și le înțeleg metatropii culturali), este un savant american de origine română, specialist în mitologie și religie, cu un trecut politic reprobabil (legionar, chiar nazist
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
recomand, dintr-o gigantică bibliotecă, următoarele lucrări: Lyman T. Sargent, British and American Utopian Literature, 1516-1975: An Annotated Bibliography, G.K. Hall, Boston, 1979 (cea mai fiabilă astfel de lucrare, opera celui mai bun bibliograf internațional al utopismului, el însuși un atașant supraviețuitor nostalgic al „comunelor” hippie din anii ’60); Robert S. Fogarty, Dictionary of American Communal and Utopian History, Greenwood Press, Westport, 1980; Michael Fellman, The Unbounded Frame: Freedom and Community in Nineteenth Century American Utopianism, Greenwood Press, Westport, 1973; Francis
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
să insist, fiindcă poate duce, dacă spiritul critic are momente de eclipsă, la „re-vrăjirea” radicală a lumii, adică exact la contrariul proiectului democrației liberale. Partea a treia și ultima a trilogiei revine sistematic la critica instituției universitare americane. Aceeași combinație atașantă și persuasivă de amintiri (cu un minunat pasaj despre falsul gotic de la University of Chicago, singurul gotic accesibil adolescentului Allan David Bloom) și sentințe idiosincratice, de analize judicioase și interpretări riscate, de nostalgie cu ocazionale nuanțe aproape reacționare, nu doar
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
sa rămâne tributară în bună parte celei eminesciene, în vreme ce tezismul unor texte îl apropie mai mult de pașoptiști. Remarcabilă e însă acuratețea versurilor sale, folosirea cu rafinament a lexicului. În nuvele, autorul reușește să dea contur unor lumi variate și atașante prin caracterul pitoresc al eroilor. Traseele epice clare și conformismul de fond al scriiturii nu diminuează totuși farmecul acestor narațiuni. Prozatorul nu înregistrează aceleași reușite atunci când își propune spații mai ample și un instrumentar analitic. Romanul În apele oglinzilor, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288115_a_289444]
-
că a fi curajos înseamnă să nu te sperii de recunoașterea realității. În dezbaterea creată de Alexa Visarion pe scenă, cu mijloace de o plasticitate amintind decupajul cinematografic și, din film, cruzimea "Reconstituirii" lui Pintilie, spectatorul distinge cu limpezime și atașant semnificația înaltă pe care regizorul știe să o dea ideii de demnitate, de libertate și de conștiință... (Dinu Săraru) ...L-am regăsit pe tânărul regizor Alexa Visarion din spectacolul său de diplomă Cartofi prăjiți la orice, în continuare adeptul unui
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
-se, evident contaminat, la atitudinea unui camarad-condeier: "E straniu cum pana i se face mai ușoară și mai liberă pe măsură ce distrugerea avansează. Dincolo de lumea de foc odihnește ceva tainic ordinea configurațiilor spirituale, care uneori pătrunde prin marea de flăcări". Ce atașantă e înțeleapta distanțare! Cît n-aș da s-o am. Un băiat. O pisică birmaneză. Pentru cîteva minute, din casă, la gardul ștrandului. Minunea pufoasă e lăsată jos, în iarbă. Dintr-o dată, în ochii ei, cer de iulie, bazinul. Ce-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
madone" încercănate, sfidătoare și seducătoare, în stare a castra bărbatul cu luciditatea lor crudă. Justificarea pictorului: "Eu am pus mereu arta înainte de toate și am simțit femeia ca un obstacol pentru munca mea". Da, dar madonele lui despletite, atît de atașant pictate, cu încadrarea lor în brîuri de spermatozoizi în atac, încît... Film în film. Unul de miezul nopții cu bulină verde. Și cum le mai împușcă americanii pe astea! La o masă de bistro, vedeta filmului în pregătire, macho irezistibil
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
inimitabil. Ultima ei carte, Conversație pe Titanic, mă privește și personal. Ivindu-se, cu borsalina lui hirsută, în pag. 249, pictorului Val Gheorghiu i se recunoaște performanța de a bîntui nocturn după crypto-iubitele lui: "butica din Lăpușneanu, mirosind a Vanderbilt, atașanta terasă Onyx, toneta de sticlă-nud de la Hală, mignona măsuță excentrică de la barul Ad-hoc, devoranta Europizza". Iar diagnosticul: "Val e mai intim cu o clădire decît cu o femeie", îmi răvășește de-a dreptul autobiografia. "Biblia ne povestește de Samson cum
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
iar scriitura acestui acrobatic contrapunct existențial este de o autentică modernitate. Referințe critice* Măștile absurdului Cartea pe care îmi dau silința să o prefațez poartă, fără doar și poate, semnul unei vocații de dramaturg. Un autor dramatic de autentică fibră, atașant în frământările lui transpuse în alegorii cu miez politic și de o tensionată investitură morală. În fiecare din piesele lui Constantin Popa se percepe un zbucium în care revolta și disperarea se cheamă și-și răspund. Din idealism contrariat, din
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
releva doar problema, soluțiile fiind evident substanțial diferite. Întîlnirea cu acuarela s-a produs de timpuriu și definitiv. Nu este doar o tehnică, ci ,mai ales, o vocație. Tipul ei de refexivitate nu exclude coexistența unor reacții spontane și directe, atașante și puternic individualizate. Artista în pictură construiește, în acuarelă visează. Feminitatea o ajută să desprindă din iluzoria clipă permanența, efectul trecător din lumina unui bob de rouă. Acuarela, tehnică a transparențelor și vaporozităților are, mînuită cu abilitate și încredere, capacitatea
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
3.5. Alan Brownjohn: Ce pune la cale limpezimea textului de după Modernism / 170 3.6. Ruth Fainlight: Poeta verticală / 174 3.7. Mimi Khalvati: Poeta din zid / 181 3.8. Philip Larkin: Poetul reticent / 183 3.9. John Mole: Lirismul atașant / 189 3.10. George Szirtes: Poemul, acea nevoie disperată de a strânge sufletul în brațe / 193 Capitolul 4. Interviuri / 197 4.1. Peter Ackroyd: Mintea este suflet" / 197 4.2. Peter Ackroyd: "Fiecare carte e o rațiune de a fi
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
autorul e sigur de la bun început (nu și cititorul, încă înfometat de comuniune cu eroul). Dickens, surorile Brontë, Galsworthy aveau personaje pozitive și negative. Autorul Desperado nu cunoaște această delimitare. El ne oferă un erou atât bun cât și rău, atașant și dezagreabil, iar noi, lectorii, trebuie să ne abținem de la judecăți, fiindcă ceva esențial s-a schimbat în scriitură și în lectură, chiar dacă nu putem spune cu exactitate ce. Nu mare ne va fi surpriza când ne vom trezi atașându
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să ne abținem de la judecăți, fiindcă ceva esențial s-a schimbat în scriitură și în lectură, chiar dacă nu putem spune cu exactitate ce. Nu mare ne va fi surpriza când ne vom trezi atașându-ne de ființele cel mai puțin atașante. Autorii Desperado au o mare dragoste pentru exasperant. Eroii aceștia resimt o nevoie acută de a se confesa, cu toate că le e interzisă confesiunea ca atare. Singurul lor refugiu este să-și ordoneze amintirile într-un fel sugestiv, ordinea memoriei lor
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
reflectoare puternice. Nu dispar nici cronologia, nici afectul, nici eroii, cum se spune adesea. Nu dispare nimic, totul se intensifică și unghiul de acces la literar se mută, aș zice de la verbal la pre-verbal. Eroii sunt mai vii și mai atașanți ca niciodată. Narațiunea se fărâmă dar în Fluxul conștiinței proiectul ascuns al autorului e în cele din urmă descifrat. Și Joyce și Eliot lasă în urma lor frânturi de sens, firimituri verbale care ne conduc în final la sensul pe care
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de vedere, lucru care nu-l convinge deloc pe lector. Ca niciodată înainte, lectorul se atașează de un roman al cărui unic erou îi displace profund și a cărui intrigă îl lasă gură cască. Chiar și eroii Fluxului conștiinței erau atașanți, captivau sensibilitatea cititorului. Epoca Desperado creează eroul zădărnicit, furios pe viață, pe autor, pe lector, pe literatură. Lector Autorul Desperado nu știe exact unde va ajunge, eroul e strivit de povara lui mâine (un mâine care nu mai vine), iar
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dar e inevitabil descoperit și târât afară din ascunzătoare. Ar fi interesant dacă lumea "ar fi o imensă bibliotecă publică, în care n-ar putea nimeni să citească nimic", se gândește Philip. Autobiografia lui Chatterton, narațiune la persoana întâia, e atașantă. Totul plutește într-un abur de superficialitate. Ne simțim în prezența unei maniere molipsitoare (falsul). Charles exclamă, "jumătate din poezia veacului al otsprezecelea a fost probabil scrisă de el", este "cel mai mare poet din istorie!", dar nu ajunge la
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
penultimul capitol asistă la moartea Regelui Schilodit, care e chiar tatăl lui, și se întreține (vis în vis) cu Merlin. Fiecare vis începe (tehnică ce ne amintește de Hawksmoor) cu ultimele vorbe ale capitolului anterior. Toate aceste vise sunt derutante, atașante, captivante, ele devenind supapa prin care năvălește lirismul lui Ackroyd. În al doilea capitol, Timothy își descrie copilăria cum o vedea el, ceea ce înseamnă că nu se elucidează misterul, doar ne e relatat. E fericit că nu merge la școala
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
început. Vic e însurat cu Marjorie și are trei copii. S-a născut în 1940, în Rummidge, a devenit inginer și lucrează în prezent ca "Director executiv, J. Pringle & Sons Casting and General Engineering". Lodge reușește să scrie acest roman atașant și proaspăt în tradiția narațiunii la persoana a treia. Nice Work nu e un experiment formal. E relatarea unei experiențe de viață iscusit găsite, dintr-un punct de vedere inteligent, al autorului însuși ceea ce Lodge subliniază prin folosirea propriei voci
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
că, mai mult decât orice, copiii îi stârnesc emoție. În Counting (Numărătoare) își amintește momentul nașterii. Cuvintele sunt albe sau ironice. Cu cât tonul e mai uscat, cu atât e mai hazoasă descrierea nou născutului, cu atât e poemul mai atașant, iar Adcock cu siguranță că știe ce face: se preface neutră, când, de fapt, stilul ei e o infinită mângâiere. Folosește un timp trecut impersonal, ocolește cu grijă intensitatea poetică tradițională, încheie cu două propoziții descurajant de scurte: "Se face
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
timp. Un singur volum, ultimul, dezvăluie disperarea ei neputincioasă. Cuvintele nu pot îmblânzi poemele dureroase ale acestui poet care nu se poate împăca nici cu el însuși, nici cu poezia lui, poet al neastâmpărului reticent. 3.9. John Mole: Lirismul atașant John Mole (n. 1941) e un poet al tandreții. Scrie o poezie precisă și bine lucrată, dar tehnica lui ascunde de fapt un miez de căldură umană: Bine ați venit la cireș Așa de ne-echivoc, Așa de plin De
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fleac. L-au privit din casă cât a durat (cel mai greu, ne-au spus apoi) și l-au dus înapoi. Unii poeți Desperado cochetează cu disprețul, indiferența, detașarea. Nu și Mole. John Mole e poetul cel mai atașat și atașant imaginabil. Sentimentele lui sunt mereu în poem el nu se sfiește de autobiografic și știm că sunt ale lui, nu atribuite unor măști. Autoprotret între două vârste îl arată pe John Mole după treizeci de ani de căsnicie fericită și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
întoarcă și să recitească totul altfel, fiindcă între timp el însuși s-a schimbat și știe mai mult. Ceea ce vrea să spună că dai un sens nou ideii de lectură. Îl înveți pe lector drumul de la fața înspăimântătoare la fața atașantă a uneia și aceleiași experiențe. Propria lui putere de verbalizare ori de a înțelege ce a fost pus în cuvinte e pusă sub semnul întrebării o întrebare cheie și fără răspuns. AG. Nu realizez care ar fi întrebarea de esență
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sminteală, adevăratul Hamlet care o fi ? Printre vorbe poetice, vorbe încărcate de sarcasm, vorbe plonjând în metafizic, scânteiază undeva o esență scutită de rumoarea incongruențelor? Polisemia eroului constituie singurul răspuns. Spectacolul ideii, montat cu o inventivă artă a compoziției, e atașant și prin plăcerea vădită a cuvântului presărat cu „mirodenii”, ca și prin farmecul, de subtile unduiri, al dicțiunii. De un pedantism cochet în aria informației, autorul cultivă formularea de efect, cu o slăbiciune pentru mânuirea paradoxurilor. Dramaturgul și poetul intră
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]