569 matches
-
chiar numai săracii. Se pare că termenul democrație era uneori utilizat de către criticii săi aristocrați ca un fel de epitet pentru a-și arăta disprețul față de poporul care desființase controlul anterior al aristocraților asupra guvernămîntului. Oricum, "democrație" era folosit de către atenieni și alți greci cu referire la guvernul Atenei și al multor alte orașe din Grecia.1 Printre democrațiile grecești, cea din Atena era de departe cea mai importantă, cea mai cunoscută atunci ca și acum, avea o influență incomparabilă asupra
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
luarea deciziilor, cu condiția să aibă oportunități adecvate de a se informa asupra problemelor prin anchetă, discuție și deliberare. Al treilea criteriu asigură existența acestor oportunități pentru fiecare membru. Esența lui a fost explicată în 431 î.H. de către liderul atenian Pericle, într-un faimos discurs care comemora morții în război: "Cetățenii noștri de rînd, deși ocupați cu propriile îndeletniciri, sînt buni judecători ai treburilor publice; ... și în loc să privim deliberarea ca pe un obstacol în calea acțiunii, vedem în ea preludiul
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
ALTEORI După cum am văzut în Capitolul 2, nici grecii nu au scăpat de dilemă. Întrucît erau conștienți că într-un stat restrîns călcîiul lui Ahile îl constituie slaba pregătire militară în fața unui stat mare. Ingenioși și bravi în menținerea independenței, atenienii nu au putut împiedica înfrîngerea de către forțele superioare ale lui Filip Macedoneanul în anul 322 î.H. și nici secolele de dominație străină care au urmat. Odată ce statul național centralizat a început să ia ființă, orașele-state rămase au fost sortite
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
cu biblioteci și cadre de grade și specializări diferite APOGEUL MEDICINII ARABE în prima perioadă a medicinii arabe (750 - 900), pe fondul vechilor tradiții ale triburilor islamice migratoare se adaugă prioritar influențe grecești și romano - bizantine prin Nestorieni și înțelepți atenieni în exil. Cum pacienții erau spitalizați pe sexe, personalul auxiliar era format din bărbați și femei. De asemenea spitalele aveau secții pe categorii de boli. O atenție deosebită se acordă managementului. Administrația spitalului avea în organizare și dispensarul, farmacia cu
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
modelarea personalității băieților și fetelor acestea fiind crescute în stil masculinizat, sportiv, pentru a crește copii sănătoși și viguroși, demni de cetate. Nu se neglija învățarea cititului, scrisului și calculului matematic. Al doilea model educațional raportat la cetate este cel atenian, un model aristocratic, esențializat exprimat în idealul kalokagathiei (kalos = frumos, agathos = bun, bine), formarea omului frumos și moral. Dominantele educației tinerilor erau: fizică, artistică (prin muzică, poezie, dans), oratorică, intelectuală (citit, scris, calcul matematic). Platon (sec. V-IV î.H.
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Aphroditei realizate de Praxiteles, unul dintre realizatorii copiilor fiind Menodoros. Phryne i-a servit ca model și pictorului Apelles, ajuns la curtea lui Alexandru Macedon, și care a realizat un tablou inspirat de frumoasa beoțiană, devenită hetairă la Atena. Cetățeanul atenian Euthias s-a situat în fruntea celor revoltați de comportamentul frumoasei Phryne și a adus-o în fața Areopagului. A fost acuzată că încalcă legile ateniene, ea fiind metecă, străină, și legile ateniene restricționau drepturile străinilor, că sfidează zeii, că a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
-i propune decât modele de imoralitate, este pernicioasă. Platon își dezvoltă ideile despre teatru în special în Republica, text scris între 389 și 370 î.H. În acest lung dialog filosofic, divizat prin tradiție în zece cărți, Socrate și câțiva atenieni discută pentru a defini justiția în sânul cetății ideale. Teatrul, care este un fenomen de societate, își are în mod obligatoriu locul într-o asemenea dezbatere. 2.1. Punctul de vedere al metafizicianului Platon denunță facticitatea teatrului. Toate artele mimetice
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a eroului; celelalte aveau o întorsătură mai fericită, și se terminau printr-o stare de mulțumire a personajelor principale. Și totuși, pentru că tragediile au cuprins adesea un deznodământ nefericit, fie prin contactul cu niște întâmplări, fie din complezența poeților față de atenienii cărora nu le displac aceste obiecte de oroare pe scena teatrului, așa cum am mai spus-o, unii și-au imaginat că termenul de tragic nu poate însemna decât o aventură funestă și sângeroasă; și că un poem dramatic nu putea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Chiar dacă este o simplă povestire, acest mythos trebuie narat cu Înțelepciune, dând formă cuvintelor, așa cum Îi spune Alcinousxe "Alcinous" lui Odiseuxe "Odiseu" (Odiseea, XI, 367-368). Instrument privilegiat al antropomorfizării zeilor, trăit ca istorie, mitul Întemeia și legitima prezentul grecilor. Dacă atenienii considerau că originea democrației lor descinde de la Tezeuxe "Tezeu", prin intermediul anticului rege Erihtonios, născut din sămânța risipită a lui Hefaistos În Încercarea de a o silui pe Atenaxe "Atena" - sau chiar născut din Hefaistos și Gheeaxe "Gheea", Pământul -, ei se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
stabilea regimul sacrificial, al sărbătorilor heortaì, și le repartiza pe parcursul anului. Ele Întrerupeau ritmurile vieții cotidiene și articulau timpul cetății, Îi determinau măsura și reprezentau un instrument de control al lui. Apoi, dacă cel mai cunoscut sistem festiv rămâne cel atenian, Grecia nu avea o organizare omogenă a timpului și numai importanța căpătată progresiv de către Olimpia și de sărbătorile ei penteterice, cu o cadență cvadrienală, a făcut din aceste competiții (subcapitolul 2.3c) un termen de referință cu valoare absolută pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În momentul În care orienta În sens civic acele povestiri și le făcea funcționale pentru ideologia democratică, cetatea Însăși contribuia la revizuirea critică a mitului. 4. Revizuirea mitului, filozofii și declinul cetățiitc "4. Revizuirea mitului, filozofii și declinul cetății" În timp ce atenienii de pe treptele amfiteatrului lui Dionysosxe "Dionysos" asistau periodic la concursurile de tragedii, În Atenaxe "Atena" lua formă sistematică speculația filozofică asupra discursului mitic. În această fază a istoriei sale, măsura distanței ce separa Atena de restul Greciei este dată În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
implicite În culte ca Misteriile de la Eleusis (subcapitolul 3.4a-c). Deocamdată Aristotel afirma că forma și structura lumii divine nu erau nimic altceva decât o proiecție fantezistă a oamenilor (Politica, 152b, 23-27), iar mai târziu, după moartea lui Alexandru, chiar atenienii aveau să-l accepte pe Demetrius Poliorcetes ca „singurul zeu adevărat, În timp ce ceilalți dormeau sau plecaseră În altă parte ori nu existau”2. 3. DINAMICI ȘI ORIENTĂRITC "3. DINAMICI ȘI ORIENTĂRI" 1. Un politeism pentru cetatetc "1. Un politeism pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
familiei nu este Însă refuzată, ci proiectată la originea polisului Într-o Îndoielnică istorie evolutivă ce fixează principiul genetic și factorul de continuitate al fiecărui stat În nucleele conjugale. Identitatea nu mai depindea de genos, ci de polis, iar pentru atenieni aceasta devenea chiar teritorială și se transforma până acolo Încât să se Întemeieze pe o „naștere din pământ”. În acest fel era introdusă o discriminare ulterioară care Îi separa de ceilalți greci pe cetățenii fiecărei cetăți, care aveau calitatea de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cele ale zeiței Hecate din Samotracie, vor putea fi recunoscute misteriile bahice de la Tenedos sau cele În cinstea Marilor Zeițe din Andania și Megalopolis, dacă nu chiar cele ale Herei la Argo. Totuși, modelul suprem, tà mystèria, tout court, pentru atenieni, erau Misteriile de la Eleusis, un târgușor la câțiva kilometri de Atenaxe "Atena", unde cetățenii atenieni mergeau În procesiune solemnă pentru a le celebra pe Demetraxe "Demetra" și Coraxe "Cora" În fiecare an, În luna boedromion, la Începutul toamnei, Între septembrie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Euripide Îl menționează pe cel frigian al lui Cotysxe "Cotys", egipteanul Ammonxe "Ammon", stăpân al unui faimos oracol În oaza de la Siwah și identificat cu Zeusxe "Zeus" (Herodot, I, 46; IV, 181), prin intermediul grecilor din Cirenaica, le devenise deja familiar atenienilor de multă vreme, Înainte ca, În 371/370 Î.Hr. (IG, II2, 1428, Add. 800, 73-74), să-i asume cultul și, În afară de celebrarea de sărbători În cinstea sa, să denumească o navă cu numele său, Ammonis sau Ammonias, pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
AA.VV., 1986) care, de altfel, comportă În paralel o reglementare a elementului entuziasto-orgiastic a dionisimului care sfârșește prin a intra și el, În epoca imperială, În schemele liniștitoare ale asociațiilor religioase cu caracter profesional, ca În cazul acelor Iobacchoi atenieni (Syll.3 1109 din 176/177 d.Hr.), ori aristocratic-familial, ca În cel al comunității din Torre Nova În jurul lui Agrippinilla (Inscr. Gr. Urbis Romae, I, 59, din aceeași perioadă). 4. Cultul suveranilor elenistici și cultul imperial: de la oameni la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
explozia fenomenului care, inaugurat În experiența ieșită din comun a lui Alexandru cel Mare și, În formele sporadice, dar semnificative ale unui ethos special religios, În unii dintre succesorii săi imediați care, ca Antigon și fiul lui Demetrios Poliorcetes din partea atenienilor (Plutarh, Dem., 10; Diodor, XX, 46, 2), Ptolomeu I Soter (Diodor, XX, 100; Pausanias, I, 8, 6), Lisimah (Syll.3, 190) și Seleucos I (Syll.3, 250-251), primesc omagii de tip divin din partea unor comunități orășenești (Kornemann, 1901; Cerfaux-Tondriau, 1957
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În Est, comuniștii promiteau un nou Început revoluționar În țările unde toată lumea Încerca să uite ceva (ce făcuseră sau ce Înduraseră). Europa Întreagă era animată de dorința de a uita trecutul și a o lua de la capăt - cum spunea Isocrate atenienilor, la sfârșitul războaielor peloponeziene, „Haideți să guvernăm Împreună ca și cum nimic rău nu s-ar fi Întâmplat”. Cea mai importantă moștenire nevăzută a celui de-al doilea război mondial În Europa a fost această subminare a memoriei recente și căutarea unor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai concret de strategie<footnote După Macmillan, Hugh, Tampoe, Mahen, op. cit. footnote>. Termenul de „strategie” își are originea în limba greacă, de la cuvintele stratos (armată) și ageiss (a conduce). Strategos (în Atena) era un general ales, un post creat atunci când atenienii erau în război cu perșii (anul 506 î.H.). „Grecii considerau domeniul strategiei ca una dintre responsabilitățile unui lider, o corelare care se continuă în gândirea modernă”<footnote Ibidem, p. 14. footnote>. Grecii acordau o importanță deosebită tipului de persoană
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]