569 matches
-
359 î.Hr., cu o campanie îndreptată împotriva Amfipolisului. Între timp orașul era apărat de o garnizoană macedoneană. Aceasta a fost însă retrasă un an mai târziu de fratele mai tânăr al lui Perdiccas, Filip al II-lea, care promisese cetatea atenienilor. Acordul cu Atena s-a dovedit a fi un tertip al lui Filip al II-lea al Macedoniei, folosit de acesta pentru a câștiga timp să-i înfrângă pe iliri și să-și consolideze regatul. În anul 356 î.Hr. Filip
Amfipolis () [Corola-website/Science/305573_a_306902]
-
în condițiile în care avea mari controverse teritoriale cu vecină să , Macedonia, condusă de Perdicas al II-lea . Sitalces chiar s-a căsătorit cu o grecoaică din Abdera. Pe fondul Războiului Peloponesiac, Atena și Sparta au apelat la sprijinul aliaților. Atenienii l-au atras pe Sitalces, făcând două gesturi de bunăvoința: l-au făcut "proxenos" pe Nymphodorus, fratele soției lui Sitalces, devenind astfel oaspeți ce asigurai relațiile diplomatice permanente dintre două cetăți, fiind scutiți de impozite și având posibilitatea de a
Traci () [Corola-website/Science/297450_a_298779]
-
relațiile, iar Sitalces îl sprijină pe Filip, un pretendent la tron, fratele lui Perdicas. Sitalces și-a onorat promisiunea făgăduită Atenei în ciuda zgârceniei cu care i-a tratat pe odrisi. I-a capturat pe solii spartani și i-a predat atenienilor. În 429 i.en., a organizat o campanie de 30 de zile, în timpul căreia , cu o armata de 150 000 de oameni, a atacat Peninsula Chalcidica și Macedonia. Au participat la expediție tracii dintre Haemus și Rodopi, cât și geții
Traci () [Corola-website/Science/297450_a_298779]
-
30 de zile, în timpul căreia , cu o armata de 150 000 de oameni, a atacat Peninsula Chalcidica și Macedonia. Au participat la expediție tracii dintre Haemus și Rodopi, cât și geții dincolo de Haemus. Poartă o serie de victorii în Macedonia. Atenienii, care au promis că trimit o armata că sprijin, nu și-au onoroat promisiunea, iar frigul iernii făcea riscantă continuarea campaniei. Sitalces se retrage la sfatul lui Seuthes, nepotul său. Acesta a fost cumpărat de Perdicas al II-lea, regele
Traci () [Corola-website/Science/297450_a_298779]
-
asemănau în mod formal; cele militare erau aproape identice și porneau de la: Un rol însemnat revenea ritualurilor religioase (în cinstea zeilor cetății), spectacolelor, ceremoniilor de inițiere, teatrului. Spațiul public al cetății era dominat la spartani de război și zei, la atenieni de politică, afaceri, teatru etc. Numai bărbații liberi aveau dreptul de a alege și de a fi aleși, de a deține și transmite proprietăți. Viața privată în Sparta și Atena evolua în jurul familiei, condusă autoritar de bărbați. Femeile aveau în
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
î.Hr.) simbolurile a două moduri de organizare și exercitare a puterii politice: oligarhia și democrația. Pericle (495-429 î.Hr.) a fost un om de stat atenian. Descendent al familiei aristocratice a Alcmeonizilor, s-a afirmat de timpuriu ca lider al „democraților” atenieni în lupta împotriva conservatorilor. A condus cetatea în funcția de strateg. A încercat să impună hegemonia Atenei în Mediterana de Est și să creeze un adevărat „imperiu maritim”; totodată, a sprijinit artele, ca unul dintre cei mai străluciți protectori ai
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
La polul opus Spartei, cetatea Atena făcea din educație o armă redutabilă pentru formarea unui cetățean complet, cu o construcție fizică și intelectuală armonioasă, capabil să fie luptător, administrator al treburilor publice, gânditor, comerciant, artist etc.; nu înseamnă însă că atenienii ignorau pregătirea militară sau dezvoltarea aptitudinilor sportive și forței fizice, unită, desigur, cu „ascuțimea minții”. Educația se aplica diferențiat. Băieții își începeau educația la 8 ani, sub supravegherea pedagogilor. De fete se îngrijeau mamele, în gineceu. Exercițiile fizice ale băieților
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
invazia ar fi dislocat populație în regiunile atic-ionice de mai târziu, care se considerau descendenți ai populației dislocate sau aparținând de dorieni. Chiar vechii greci înșiși considerau că există trei mari diviziuni ale populației grecești: dorienii, eolienii și ionienii (inclusiv atenienii), fiecare cu propriile lor dialecte definitorii. Dacă nu luăm în considerare faptul că au uitat arcadiana, un dialect muntos obscur si dialectul cipriot, departe de centrul erudiției grecești, această invazie de oameni și limbi e asemănătoare cu rezultatele la care
Limba greacă veche () [Corola-website/Science/307052_a_308381]
-
a semnaliza numărul te tururi rămase. Acestea erau probabil sculpturi din bronz ale respectivelor animale și erau amplasate pe stâlpii de la linia de start. În majoritatea cazurilor, proprietarul și conducătorul carului de luptă erau persoane diferite. În 416 î.e.n., generalul atenian Alcibiade dispunea de șapte care în cursă, acestea ocupând locurile 1, 2 și 4 în cursa disputată; evident, nu putea conduce singur cele șapte care. Filip al II-lea al Macedoniei a câștigat de asemenea o cursă olimpică a carelor
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
fost cucerit și readus la ordine de către generalul atenian Thrasyboulos (408 î.Hr.) Perioada de înflorire a orașului a fost întreruptă brutal, în 376 î.Hr., când a suferit distrugeri importante de pe urma atacurilor din partea tribului tracic al tribalilor. Salvată prin intervenția generalului atenian Chabrias, Abdera intră din nou în sfera de influență a Atenei (a doua Ligă maritimă) până la mijlocul secolului IV. În 356 î.Hr., orașul a fost supus de către Filip al II-lea al Macedoniei. Împreună cu orașele Maroneea și Ainos, el a
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
din Irak), fie datorită necesității clarificării unei anumite norme de drept (de exemplu, Opinia Yorke-Talbot asupra sclaviei). Primii avocați români aveau pregătire în retorica, nu în științe juridice, la fel ca și judecătorii în fața cărora pledau. Cu toate acestea, spre deosebire de atenieni, românii au dezvoltat o clasă de specialiști în drept, cunoscuți sub denumirea de jurisconsulți ("iuris consulți"). Jurisconsulții erau oameni bogați pentru care implicarea în drept reprezenta un hobby intelectual, nu o activitate de bază din care să trăiască. Ei dădeau
Opinie juridică () [Corola-website/Science/312481_a_313810]
-
este astăzi unul dintre cele mai vechi manuscrise ale acestei opere. Sfanțul Apostol Pavel reia un citat din Arătos, ca și el originar din Cilicia. Potrivit autorului cărții Faptele Apostolilor, Pavel îl citează pe poetul Arătos în discursul său adresat atenienilor: „[...] precum a spus-o chiar unul din poeții voștri: «Căci vită din El suntem.»” (Fapte 17:27-28). Este una dintre cele cinci citări din autori necreștini din Noul Testament. Craterul Aratus de pe Lună și asteroidul 12152 Aratus au primit numele în
Aratos () [Corola-website/Science/316136_a_317465]
-
serie de aforisme. Printre admiratorii săi se numără Lucian din Samosata și Iulian Apostatul. Potrivit legendei, Diogene umbla uneori prin agora Atenei, în plină zi, cu o lampă în mână, "în căutarea unui om cinstit". Atitudinile sale șocau și provocau atenianul simplu, ele ilustrând însă întotdeauna o idee adevărată, lucru care îi aduce admirația și renumele. După scrierile lui D.Laertios, Diogene ar fi murit în aceeași zi în care Alexandru cel Mare murea la Babilon. Până în zilele noastre, numeroși filozofi
Diogene din Sinop () [Corola-website/Science/301057_a_302386]
-
au răspuns pozitiv au fost doar Atena și Eretria. Expediția navală organizată de acestea în anul 498 î.Hr. a debarcat trupe în Asia Mică, dar după ce au înaintat până la Sardes (unde au incendiat palatul satrapului persan și templul zeiței Cybele), atenienii și eretrienii au fost învinși, nevoiți să se retragă și să se reîmbarce în mare grabă. Lăsați singuri, și incapabili să se înțeleagă între ei, ionienii au fost învinși decisiv în bătălia de la insula Lade (494 î.Hr.). Miletul, cel mai
Darius I () [Corola-website/Science/301555_a_302884]
-
memorabilă campanie sunt descrise de el însuși, cu savoare și multe detalii prețioase, în "Anabasis", ca un „jurnalist — am spune reporter — mai mult decât ca un combatant". După alte multe peripeții, vădindu-se de mai mult timp un filospartan declarat, atenienii l-au exilat în 399, anul în care maestrul său a băut cucută. Fiind luat sub protecția spartani-lor, aceștia îi dăruiesc, cam în aceiași timp, un domeniu la Scillus, în Elida, nu departe de Olimpia. Aici Xenofon stă vreo douăzeci
Xenofon () [Corola-website/Science/305757_a_307086]
-
sale față de Sparta și de rânduielile ei politice și morale. Pe lângă scrierile socratice, Diogenes Laertios vorbește de patruzeci de cărți — tratatele: "Despre venituri", "Despre echitație". "Despre vânătoare". În toate cele patru scrieri traduse acum în românește, personajul principal este înțeleptul atenian Socrate, una din figurile cele mai luminoase din istoria universală, expresie, deopotrivă, a spiritului Eladei ca și a celor mai nobile idealuri ale umanității. Alături de Socrate apar nenumărați discipoli și auditori ai înțeleptului atenian, dintre care se disting, împreună cu Xenofon
Xenofon () [Corola-website/Science/305757_a_307086]
-
permis să urmărească toate meandrele dialecticii, dar el nici nu și-a propus acest lucru. Ținta lui a fost readucerea în memorie a figurii dragi a maestrului, odată cu reactualizarea învățăturilor acestuia, pentru ca ele să fie pilde de reconfortare morală a atenienilor, cu deosebire a tineretului. Pe bună dreptate conchide P. Chambry că Platon a fost „un filosof profund și sublim, în timp ce Xenofon a fost un moralist ingenios și înțelept", ceea ce ar însemna că la acesta din urmă al trebui căutat „adevăratul
Xenofon () [Corola-website/Science/305757_a_307086]
-
cetăți care au răspuns pozitiv au fost doar Atena și . Expediția navală organizată de acestea în 498 î.Hr. a debarcat trupe în Asia Mică, dar după ce au înaintat până la Sardes (unde au incendiat palatul satrapului persan și templul zeiței Cybele, atenienii și eretrienii au fost nevoiți să se retragă și să se reîmbarce în mare grabă. Lăsați singuri, și incapabili de altfel să se înțeleagă între ei, ionienii au fost învinși decisiv în bătălia de la Lade (494 î.Hr.). Miletul, cel mai
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
Atenei. Fostul tiran al Atenei, Hippias, acum exilat, îi însoțea pe perși, în calitate de consilier militar. Hippias era fiul lui Pisistrate și spera să-și restabilească autoritatea în Atena, contând nu numai pe ajutorul persan, ci și pe complicitatea unora dintre atenieni, care își aminteau de regimul pisistrazilor ca despre o „vârsta de aur” a Atenei. La sfârșitul lunii august a anului 490 î.Hr., întreaga flotă (în jur de 600 de corăbii) a ancorat în golful de la Maraton - perșii se aflau acum
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
l-a convins pe "polemarhul" Callimachus (comandantul suprem al armatei ateniene), să declanșeze neîntârziat atacul. Armata persană, aflată cu spatele la mare, era aprovizionată de flota care staționa în golful Maraton. Perșii nu au fost alarmați de liniștea care domnea în tabăra atenienilor și au continuat să debarce - se considerau avantajați prin superioritatea lor numerică. Miltiades i-a aranjat pe cei 9000 de atenieni și pe cei 1000 de plateeni în linie de bătaie între înălțimile de la Agriliki și Krotoni, la o bătaie
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
aprovizionată de flota care staționa în golful Maraton. Perșii nu au fost alarmați de liniștea care domnea în tabăra atenienilor și au continuat să debarce - se considerau avantajați prin superioritatea lor numerică. Miltiades i-a aranjat pe cei 9000 de atenieni și pe cei 1000 de plateeni în linie de bătaie între înălțimile de la Agriliki și Krotoni, la o bătaie de săgeată de forțele persane. Spre sfârșitul dimineții, grecii au cântat un imn de mulțumire adresat zeilor și au început să
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
circa 700 de metri de linia inamicului, mulțimea de bărbați a început să strige temutul lor cântec de încurajare și de chemare la luptă: "Ελελευ! Ελελευ!" („Eleleu! Eleleu!”). Atacul lor părea sa fie un act de sinucidere, mai ales ca atenienii nu aveau nici cavalerie și nici arcași. Văzând cum înaintează tot mai repede, comandanții persani și-au așezat trupele. Soldații cu scuturile lor ușoare s-au așezat în fata, iar miile de arcași s-au așezat în spate. Hopliții au
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
zdrobit și risipit masa lipsită de coeziune a arcașilor și călărimii persane. Flota persană i-a cules pe învinși și a ridicat ancora. Pierderile lor erau importante: 6400 de morți, precum și 7 corăbii arse de greci spre finalul bătăliei. Pierderile atenienilor au fost surprinzător de mici: Herodot vorbește despre 192 de morți din rândurile atenienilor și 11 dintre aliații veniți din Plateea. Printre cei căzuți în luptă s-a numărat și polemarhul Callimachus. Ei au fost îngropați într-un tumul comun
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
i-a cules pe învinși și a ridicat ancora. Pierderile lor erau importante: 6400 de morți, precum și 7 corăbii arse de greci spre finalul bătăliei. Pierderile atenienilor au fost surprinzător de mici: Herodot vorbește despre 192 de morți din rândurile atenienilor și 11 dintre aliații veniți din Plateea. Printre cei căzuți în luptă s-a numărat și polemarhul Callimachus. Ei au fost îngropați într-un tumul comun care mai domină și astăzi câmpia litorală de la Maraton. Herodot datează evenimentele despre care
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
faptul că spartanii nu au participat la luptă datorită motivelor religioase (ei nu s-au pus în mișcare înainte de a fi lună nouă, adică la șase zile după terminarea bătăliei), iar calendarul lor era decalat cu o lună față de cel atenian, ar rezulta că bătălia a avut loc pe 12 august 490 î.Hr.. Armata persană fusese înfrântă, dar flota ei rămăsese aproape intactă. Persista încă pericolul unei debarcări chiar la Atena. Pentru a preîntâmpina acest pericol, Miltiades și ceilalți nouă "strategi
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]