75 matches
-
ar fi dat și el drumul, ceea ce-l făcea să se simtă părăsit, lepădat, fusese dispariția fetei din basmele lui Grimm. Abia se așezaseră pe fotoliile de pluș din salonul întunecat, când apăruse o subretă într-o rochie neagră de atlaz cu un mic șorț în față și o bonetă albă, anunțând-o pe Frau Sibyle că Herr Doktor o solicită în cabinet. Iar fata, scuzându-se, spunând că merge să-i dea o mână de ajutor soțului ei, se ridicase
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
aceleași funte și ghirlande de trandafiri sculptați în lemnul alb lăcuit. Nu mai puțin străluceau în ochii mei vrăjiți micile comori ale fetei, pe care mi le prezenta pe rând: Arlechinul ei drag cu capul de porțelan și vestminte din atlaz de un alb lucios, frunzele albicioase ale unui edelweis presat sub sticlă, pergamentul mângâios al unei cărți cuprinzând peripețiile hazlii, mult gustate și de mine, ale lui Max und Moritz și, ceea ce mă uluia de-a dreptul căci nu mai
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
pentru bărbați, Și trebuie lucrat c-un soi de ură, Cioplit cu meșterie din custură, Bătut pe nicovală, strâns în laț. Dar pot și eu să-ți fac amăgitură Dintr-un sonet cu oacheșul meu braț, Pe-un petic de atlaz cu crini brodați Și fără de pereche-n țesătură, Când te stârnesc cu nurii mei drăcești Și-ți suflu foc și pară prin pupilă, Amăgitor de suflete ce ești, Mai meșteră-n sonet și mai subtilă, Vrăjindu-te cu stihuri femeiești
Cartea sonetelor by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/12735_a_14060]
-
Dumitru Chioaru Piața Aurarilor Înalte ziduri cu flori în ferestre escaladate de-o scară de piatră adăposteau larma negustorilor de giuvaeruri în Piața Aurarilor mătăsuri catifele și atlazuri se vălureau sub adieri de vînt cununi de mireasă armuri cavalerești măști viu colorate se-nfiorau pe stîlpii proaspăt vopsiți în fiecare zi de tîrg cărți învelite-n piele scoase din teascul unui meșter neamț sub degetele inelate ale tîrgoveților
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
prădate Din Arborul cel veșnic umblător Alburnul a orbit nocturn și poate Se vindecă spre centrul zburător Visați a ne înoarce jumătate Din Unul cel de sine doritor Ca daimonul din increatul Dor Femeia știe, carnea ei se zbate Pe-atlazuri de dorință și păcate... Gelos pe cheruvimi eu te voi scoate Din zăbrelitul paradis, ghimpat Că trandafirii-n brize rourate Mi-s Cântecul și Verbul întrupat. Tu, adormită-n veacul de stihie, Te vei trez, să-mi fii iubire numai
Epistolar în memoriam. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_191]
-
avea încredere în moaruri; a spune că "trocheele sînt stambe" (Cf. M. Eminescu, Cum negustorii din Constantinopol), sau stampe: imprimate/ imprimeuri; a fi aspru și bățos ca organdiul, - și tot pe-atîta-n rest, de străveziu; a iubi pentru frumoasele lor nume, atlazul, lastra, belacoasa, buhurul, filendreșul, serasirul; a te mira că nu auzi pe nimeni spunînd că-i place să viseze, în timp ce foarfecile-i intră, cu amploare, într-un cupon de șantung consistent)" (Scrisori șmai mult decîtț deschise). Și nu alcătuiesc oare
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
vis al vieții, Scoboară zvelta la izvor, Atunci, pe creștete zburlite Purtându-și neaua de cleștar, Înalte piscuri zimțuite Se zugrăvesc pe cerul clar, Și-n asfințitul străveziu Se înveșmântă-n purpuriu; Deasupra lor măreț inrumpe Și sparge norii de atlaz, Cu alb turban și straie scumpe, Kazbekul, domn peste Caucaz. V Dar inima Tamarei plină-i De gânduri grele, si străină-i De-al bucuriilor senin. Ea vede lumea ca-mbrăcată În umbră mohorâtă , toata ; Nimic în lume nu-i senin
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
într-un hotel exclusivist și bonă. Am vândut cărți, am vândut bilete. Într-un teatru mic, vreme de un sezon, m-am angajat garderobieră și, în felul acesta, am rezistat toată iarna printre culise de pluș, costume grele, pelerine de atlaz și peruci. După ce mi-am terminat studiile, am lucrat și ca pedagog, consultant de dezintoxicare, ba chiar în ultima vreme am lucrat și la o bibliotecă. Imediat ce reușeam să adun niște bani, o porneam din nou la drum. Cu capul
OLGA TOKARCZUK - Rătăcitorii () [Corola-journal/Journalistic/4313_a_5638]
-
alb de dantelă, ea, o curvă de garnizoană arătând ca o studentă de la Heidelberg... Apoi o zări pe ea, pe Marieta. Ședea cu picioarele Încrucișate, ca și celelalte, cu posteriorul revărsat, cu o țigară‑n mână, Într‑o rochie de atlaz azuriu, numai că‑n atitudinea ei, În Înfățișarea ei din lumina aceea rozalie În care părea cufundată ca‑ntr‑un acvariu (eterna Sirenă a marinarilor) era ceva care‑l va atrage imediat pe Bandura. Abia când păși În odăița ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
În picioare, Într-o mică săliță Împodobită cu covoare flamande și avea la Îndemână, pe o masă acoperită cu catifea verde, un pahar cu rachiu din care nu băuse. Guadalmedina, Într-un superb halat de noapte și cu papuci de atlaz, preocupat și Încruntat, se plimba de colo-colo prin fața șemineului aprins, cugetând la cele povestite chiar atunci de Alatriste: istoria adevărată, pas cu pas, a celor petrecute, cu doar câteva omisiuni, de la episodul cu mascații până la deznodământul ambuscadei de pe drumeag. Contele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Evsei Lvovici se oferi să îl însoțească pe curier. Din cerul amiezii se revărsa o lumină albă și fierbinte. În vitrinele magazinului optic al societății pe acțiuni cu capital mixt Triger și Brak1, pe un postament în trepte acoperit cu atlaz roșu stăteau, retezate, șiruri de capete de ceară. Pe nasurile tuturor capetelor erau ochelari și pince-nez-uri de diferite mărimi și forme. Toate barometrele expuse indicau furtună. Niște puști se îndulceau cu înghețată, mâncând cu lingurițe de os din pahare albastre
Ilf și Petrov - 1001 de zile sau Noua Șeherezadă () [Corola-journal/Journalistic/5220_a_6545]
-
e mare lucru...ca să nu plec și eu/ la circ, în toiul nopții, cu greu mă convinsese;// îl așteptam, cu mama, pe jumătate treaz,/ ca să ne spună cum e în magica rulotă./ cu piei, pe jos, de tigru, perdele de atlaz,/ și,-n colțuri, vagi penumbre de pivniță sau grotă...// Nu mi-a fost dat să aflu nimic: am adormit,/ răpus de oboseala acelei nu prea scurte/ vegheri, - eu ce-mi făcusem din circ sublimul mit,/ încât dădeam, din vară, spectacole
Fraza cea frumos curgătoare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6687_a_8012]
-
un mic scaun de lagăr cu piele, o pușcă rea polonă pentru vînat IV. Iar acestea într-o ladă mare verde pestriță, închisă cu pecete de ceară neagră: o mănușă într-o basma de mătase albastră, un căpuț românesc din atlaz negru de suman pentru un călugăr, o pereche de papuci galbeni și tot o pereche de obiele galbene, cinci coți de maiț pestriț îngust, un pahar de lemn, obișnuit la români, și două linguri ce se țin de el. Apoi
Ce-am găsit într-o dimineață, deschizînd lăzile bunicilor mei by Ion Drăgănoiu () [Corola-journal/Imaginative/15605_a_16930]
-
de păpușă făcând să scapere magnolii, Ți-l tot prindeai ades în ușă și-n scârțâitul unei molii. Iar sânii tăi des instigați de șarpele poftind la mere, Se răzvrăteau crucificați în palma mea ce doar echere și manuscrise de atlaz știau să mângâie subtil. Mi-e dor să-ți zbor iar în pervaz, Și-n pielea cu miros de Nil! Referință Bibliografică: FARAONICĂ / Marioara Nedea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2046, Anul VI, 07 august 2016. Drepturi de Autor
FARAONICĂ de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382363_a_383692]
-
Unde-s boierii care-mi îngenuncheau, unde curtenii care mă preamăreau, unde răzășii, câți mai erau? Unde-s mințile luminate, în care capete plecate, sub ce mâini împreunate? Unde-s fripturile, unde torturile, unde mi-s cărțile, slujnicele, pantofii de-atlaz, luleaua, rădvanul, cafeaua? Unde-mi sunt câinii, paharnicul, vornicii, zimbrii și urșii? Dar blănile lor? Unde-s albinele, sfecla*, cotnarul, unde mi-e vinul, în general? Ubi sunt? — Minunat ai grăit! - ridică Huruzuma ochii spre Barzovie. Ia uită-te ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
alb de dantelă, ea, o curvă de garnizoană arătînd ca o studentă de la Heidelberg... Apoi o zări pe ea, pe Marieta. Ședea cu picioarele Încrucișate, ca și celelalte, cu posteriorul revărsat, cu o țigară-n mînă, Într-o rochie de atlaz azuriu, numai că-n atitudinea ei, În Înfățișarea ei din lumina aceea rozalie În care părea cufundată ca-ntr-un acvariu (eterna Sirenă a marinarilor) era ceva care-l va atrage imediat pe Bandura. Abia cînd păși În odăița ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
norod Și oul sterp ca de mâncare, Dar viul ou, la vârf cu plod, Făcut e să-l privim la soare! Cum lumea veche, în cleștar, Înoată, în subțire var, Nevinovatul, noul ou, Palat de nuntă și cavou. Din trei atlazuri e culcușul În care doarme nins albușul Atât de galeș, de închis, Ca trupul drag, surpat în vis. Dar plodul? De foarte sus Din polul plus De unde glodul Pământurilor n-a ajuns Acordă lin Și masculin Albușului în hialin: Sărutul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Protei? Traducere din Heinrich Heine. - Neajunsă, precum lancea unor iaduri vegetale, Sub sărutul muștei Mima somptuos ca un manșon, Locuiește, cetluită, somnurile-i seminale În o rouă de poleiuri: Rașelica Nachmansohn. - O! vegheat din Jilțul Naibei al Pământurilor Nalte, De atlaz tulip în creștet încheiat cu cap de mort, "Mult" poesc, cioplirea unei rare și pierdute dalte, Pașadia își despoaie înnoptat semețu-i port. - O! scuipat de înverzita tuse-a spumelor putride, Cocoțat pe naufragii, nefiresc ca-ntr-un ochean, Împuind cămara
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
soția răposatului domn, nu primise niciun răspuns. Foarte aproape de palat se aflau și casele preotului din Sinope, om de încredere al noilor principi, ce mărgineau orașul. Apoi grădinile negustorului Nicolae Caraiani, ce avea legături strânse cu Veneția, de unde aducea mătăsuri, atlazul roșu și pe a cărui mamă și-o înmormântase cu mare fast la biserica Stelei, alcătuiau frumusețile arhitecturale ale orașului. Palatul era înconjurat la răsărit de o baltă mlăștinoasă plină cu stuf și broaște, iar către miazăzi de albia Dâmboviței
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
arată că la bazarul de la Sililistra se comercilizau diferite produse finite sau în diferite faze de lucru( piese de port, țesături, etc. ) Abaua, alageaua (matasea învărgată - citul )pânză orientala de bumbac în vergi, cu ornamente în textura ,bazeaua sau demicotonul, atlazul, taftaua (genfes sau ghizie - bumbac sau mătase era procurata de la Mosul -Asia Mică - , gazul -muselina de la la Brusa în secolul XIX , fota -material în dungi - toate acestea fiind erau materiile predilecte ale otomanilor, care le-au folosit și insulari la
VARVARA MAGDALENA MĂNEANU, A FOST ODATĂ ADA KALEH de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354892_a_356221]
-
Topolnița , îmbrăcat în mantie călugărească , îmblînită cu alb 5-. În stânga intrării este înfățișată jupâneasa Stanca, soția lui Buliga , îmbrăcată într-un anteriu vișiniu cu mânecă până la cot, tivit pe margini cu blană cenușie, văl transparent pe cap și rochie de atlaz alb cu flori , tivită cu fir de aur pe piept . Alături, jupânița Armanca , prima soție a lui Curuia , cu anteriu galben , tivit cu blană neagră și rochie albă de atlaz .În continuare jupânița Hârșova , fiica lui Curuia îmbrăcată la fel
DR.MITE MĂNEANU, LUPU BULIGA PERSONALIATATE PROEMIONENTĂ ÎN EPOCA LUI MATEI BASARAB. VOCATIA DE CTITOR de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354894_a_356223]
-
cu blană cenușie, văl transparent pe cap și rochie de atlaz alb cu flori , tivită cu fir de aur pe piept . Alături, jupânița Armanca , prima soție a lui Curuia , cu anteriu galben , tivit cu blană neagră și rochie albă de atlaz .În continuare jupânița Hârșova , fiica lui Curuia îmbrăcată la fel ,însă cu cercei cu trei picioare6-. Întreaga pictură a bisericii păstrează tradiția vechilor noastre ctitorii, fiind plăcută. Are însă nevoie urgentă de intervenția specialiștilor pentru a evita distrugerea unor porțiuni
DR.MITE MĂNEANU, LUPU BULIGA PERSONALIATATE PROEMIONENTĂ ÎN EPOCA LUI MATEI BASARAB. VOCATIA DE CTITOR de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354894_a_356223]
-
Don Juan E mort de trei sute de ani, Dar Don Quijote sunt mereu, Cu Dulcineea-n gineceu. Cum moare lupul? Pe ascuns. Nu se aud nici jale, plâns. Întreb și eu, răspunzi subtil, Un tra, un la, aproape tril. Dezvăluită de atlaz, Tu redevii o Șahrezad. Îmi spui povești în stihuri calme, Sunt aripi negre, aripi albe, De porumbel, de corb, de angel, Iubita mea mânca sparanghel. Dar unde este Turandot? Nu-mi pasă. Lumea-i rococo. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Roman
ROMAN TRE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354409_a_355738]
-
cu metafore alese, inedită, plină de înțelesuri: “Orfic m-am ascuns în mantre/ Sub nirvanicul zăbranic.../ Sfânt Enkomion de tandre/ Stihuri, versul meu uranic...” În “Hermina oglinzilor” femeia “goală, aburind a sărut”...” Undeva, cândva, mâine ieri,/Pe asprite de zvâcnet atlazuri,/ Cu țărmuri retrase-n dureri / Și luna suind din talazuri, / Cineva le va pune lințoliu,/ Zăbranic nirvanic, de doliu/ Și mâna aceleia, poate,/Cu degete/ Îngândurate/ Le va sparge, orbite, pe toare...” 11. Maria Filipoiu, născută pe meleaguri buzoiene, cu
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
fursecuri și muiam consoanele în vorbe dulci, erau lascive colegele de la pedagogică, ne plmbam cu ele pe bulevardul pardon, n-aveam nici zei și nicio mitologie purtam în noi candori sofisticate, vitrine mari se deschideau în față, vitrine mari acoperind atlazuri, fărădelegi, și intrigi și pervazuri cu pantomima fetelor confuze ce-aveau mereu doar zâmbetul pe buze, la lecții eram tufe de veneția tăcute duminicile, zile izbăvite, pe care le-adoram, priveam la munții cu frunzele pe cer și rămâneam la
FIIND ELEVI... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344100_a_345429]