151 matches
-
de viață natural. Școala face parte dintr-un ecosistem. Din păcate, acest ecosistem a fost „poluat prin linii de comunicare suprapuse, duplicitare, zgomotoase” și prin „disfuncționalitatea generală a instituțiilor supraaglomerate și supraîncărcate cu sarcini inutile”37. Sunt rezultatele unei gândiri atomare, neecologice. Gândirea ecologică: ...îmbrățișează întregul, abordează ansamblul relațiilor și interacțiunilor educaționale: impactul educator-educat, dinspre elevi spre profesori și invers; impactul profesori-profesori; modul de utilizare a resurselor etc. Toate aceste componente alcătuiesc nu un organism izolat, ci un ansamblu, ecosistemul pedagogic
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de suferințe se dovedește a fi unul dintre rarele mijloace prin care sufletul uman, într-un gest defensiv dramatic, se restrânge la sine, se adună din risipa în fluctuațiile superficialului mundan, își proiectează periferia în esență, se concentrează în nucleul atomar ca sumă a tensiunilor ce-l definesc. Numai dinspre nivelul înfășurării într-un astfel de ghem metafizic se poate determina saltul său în galaxia propriilor adâncuri. Aici, el renaște superior deschizându-se către întinderile lăuntrice nesfârșite și devenind pentru acestea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
mod extrem de intens. În mijlocul unei dureri trupești acerbe sufletul conștientizează mai profund ca nicicând telurica sa împletire cu soliditatea corporală. Ghimpele care pătrunde și arde sfredelitor deschizând noi adâncimi de mistuire în pulsația caldă a țesuturilor care-și pierd celulele atomare sub impactul sfârtecării ce înaintează decisiv, ascuțișul ce mutilează perturbator liniștea vibrațiilor calme din mecanica bine centrată a trupului dinamic și integru își proiectează întreaga prezență și acțiune, forță negativă și efect în orizontul deschis, în câmpul nesfârșit al spiritului
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
a sufletului celui care alege. Și cu cât alegerea sa răspunde mai autentic chemărilor interiorității fiind mai aproape de idealitatea așteptată îndelung,cu atât prietenia ce se între-zărește primește, alături de alte trăsături, și nuanțele unei fraternități și consubstanțialități existențiale. Dinspre unitatea atomară a unei asemenea prietenii neajunsurile și episoadele nefaste ale vieții se relevă a fi ușor de înfruntat și străpuns. Or, din această perspectivă, ruperea unei astfel de unități, determină una dintre formele cele mai dramatice ale suferinței sufletești. Cel drag
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ca nicicând, o surprinde ca disolubilă, fragilă și efemeră. Aici sufletul suferă alterarea corporalității în care este închis conștientizând relativitatea trupului ca fascicol de imanență activă. Prin această conștientizare adusă de restrângerea la sine din răsfirarea în mundan, de reconcentrarea atomară a spiritului în propria individualitate, suferindul își asumă transcendența ca unică zonă primordială spre care se poate elibera de imanentul ce-l apasă întru durerea corporală. Desigur, el nu își poate dovedi sieși existența sau non-existența transcendenței într-un mod
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
lipsită de temeiuri stabile a minciunii ornamentale care irumpe în cotidian și calitatea condensată metafizic a oazelor de claritate sinceră întru primirea deschisă și fraternă a tragediei celuilalt. Dialectica dintre răsfirarea răului amăgitor în cotidian și punctarea mundaneității de către prezențe atomare ale binelui se relevă aici drept axiomă fundamentală a existenței generale. Ciocnirea crepusculară dintre bine și rău își dezvoltă energiile întemeietoare în parcursul cotidianului efemer și nu numai paralel sau dincolo de el. Dar în planul mundaneității de zi cu zi
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
al dualismului bine-rău drept constantă pentru realitatea umană implică, așadar, nu numai dobândirea unei profunzimi contemplative dar și demersul aderării la ceea ce această profunzime doar sesizează, descoperă fără a determina și defini propriu-zis. O astfel de aderare presupune reancorarea centrului atomar al ființei umane către solul spiritual nou relevat, preluarea tactului demiurgic al acestuia adică asumarea prezenței și acțiunii transcendente drept unicul spectru la care se raportează individualitatea umană. Întorcându-ne la inversarea, răsturnarea interogării inițiale cum percepe suferindul lumea învăluitoare
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
o cometă de agonie incendiară, bezna efemerităților mundane, negura decăderii sufletului în grosier și dialecticile disoluției. Puținii astrologi dăruiți absolutului citesc în delirul combustiilor ei metafizice ecourile din catedrala înaltă a transcendenței. Restrângerea din răsfirarea în dinamica agitației mundane, concentrarea atomară a sinelui reproiectat spre interioritate constituie o stare ontică primordială pe care, adesea, și-o asumă ființa umană surprinsă în ipostazele unor trăiri ce deschid, prin intensitatea tensiunii lor, spre ierarhii și paliere ontice superioare. Această absorbție metafizică a lăuntricului
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
în raport cu acest călător privit sub semnul anathemei? Ipostaza ontică a reculegerii în templu Templul ca deschidere insulară sacră întămpină credinciosul în reculegerea mistică a sosiriI sale. Actul reculegerii indică o retragere din rasfirarea sinelui, un reflex al interiorității spre concentrarea atomară în propria tensiune. Astfel, gândurile și trăirile, fie ele intensive sau diminuate, sunt reașezate în pulsiunea unei singure împletiri ce le purifică de stigmatul depărtărilor unde au fost ancorate secvențial și efemer. Multiple experiențe și conexiuni existențiale sunt, în contextul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
poate fi spus. O încercare ce a fost întreprinsă cu noi mijloace, și anume cu instrumentele analizei logice a limbajului. Folosind aceste instrumente, autorul ar fi introdus concepte cu roluri și capacități de clarificare, concepte ca obiecte, stări de lucruri atomare, nume, propoziții elementare, spațiu logic, logică a limbajului și logică a lumii. Axa lucrării o constituie distincția dintre posibil și real, dintre ceea ce este etern, invariabil și necesar și ceea ce este schimbător și contingent. Pentru a desemna termenii acestei distincții
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
de Norman Malcolm și de David Pears. „Ontologia Tractatus-ului“ este conținută îndeosebi în primele pagini ale lucrării, în propozițiile numerotate de TRACTATUS-UL ȘI „SFÂRȘITUL FILOZOFIEI“ 141 la 1 la 2.063. Aici se vorbește despre obiecte, stări de lucruri atomare, fapte, lume și spațiu logic. Despre obiecte se spune că sunt simple și că ele constituie substanța lumii. Substanța aceasta există independent de ceea ce se întâmplă, adică de faptele care constituie lumea. Starea de lucruri atomară este o înlănțuire de
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
obiecte, stări de lucruri atomare, fapte, lume și spațiu logic. Despre obiecte se spune că sunt simple și că ele constituie substanța lumii. Substanța aceasta există independent de ceea ce se întâmplă, adică de faptele care constituie lumea. Starea de lucruri atomară este o înlănțuire de obiecte, în care ele se raportează unele la altele într-un mod determinat. Obiectele sunt stabilul, neschimbătorul; înlănțuirea lor în stările de lucruri atomare reprezintă ceea ce este schimbător, variabil. Ceea ce autorul numește „forma obiectelor“ sau „însușirile
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ceea ce se întâmplă, adică de faptele care constituie lumea. Starea de lucruri atomară este o înlănțuire de obiecte, în care ele se raportează unele la altele într-un mod determinat. Obiectele sunt stabilul, neschimbătorul; înlănțuirea lor în stările de lucruri atomare reprezintă ceea ce este schimbător, variabil. Ceea ce autorul numește „forma obiectelor“ sau „însușirile lor interne“ determină toate înlănțuirile lor posibile, adică stările de lucruri atomare. O lume diferită de lumea reală va avea în comun cu aceasta o formă stabilă. Totalitatea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
la altele într-un mod determinat. Obiectele sunt stabilul, neschimbătorul; înlănțuirea lor în stările de lucruri atomare reprezintă ceea ce este schimbător, variabil. Ceea ce autorul numește „forma obiectelor“ sau „însușirile lor interne“ determină toate înlănțuirile lor posibile, adică stările de lucruri atomare. O lume diferită de lumea reală va avea în comun cu aceasta o formă stabilă. Totalitatea stărilor de lucruri atomare reprezintă forma oricărei lumi posibile. Ea configurează spațiul logic. Lumea reală se deosebește de o lume doar posibilă prin aceea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
schimbător, variabil. Ceea ce autorul numește „forma obiectelor“ sau „însușirile lor interne“ determină toate înlănțuirile lor posibile, adică stările de lucruri atomare. O lume diferită de lumea reală va avea în comun cu aceasta o formă stabilă. Totalitatea stărilor de lucruri atomare reprezintă forma oricărei lumi posibile. Ea configurează spațiul logic. Lumea reală se deosebește de o lume doar posibilă prin aceea că în ea există numai anumite înlănțuiri de obiecte, și nu altele. Înlănțuirile posibile dintre obiecte constituie forma fixă a
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Propoziția elementară este, prin urmare, o imagine care prezintă o stare posibilă în spațiul logic (vezi 2.202). Iar tot ceea ce este posibil poate fi gândit (vezi 3.02). Granițele limbajului, granițele experienței posibile sunt fixate de stările de lucruri atomare, ca totalitate a combinațiilor posibile 142 GÂNDITORUL SINGURATIC între obiecte. Combinațiile reale dintre obiecte, cele care au loc în lumea noastră, reprezintă substratul faptelor care o alcătuiesc. Presupunerea care susține această interpretare este că obiectele, stările de lucruri atomare, numele
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
lucruri atomare, ca totalitate a combinațiilor posibile 142 GÂNDITORUL SINGURATIC între obiecte. Combinațiile reale dintre obiecte, cele care au loc în lumea noastră, reprezintă substratul faptelor care o alcătuiesc. Presupunerea care susține această interpretare este că obiectele, stările de lucruri atomare, numele și propozițiile elementare au fost gândite de autorul Tractatus-ului ca supraconcepte, deosebite de conceptele limbajului comun și științific.36 Dacă acceptăm această presupunere, faptul că nu se dau exemple de obiecte, de nume, de stări de lucruri atomare și
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
lucruri atomare, numele și propozițiile elementare au fost gândite de autorul Tractatus-ului ca supraconcepte, deosebite de conceptele limbajului comun și științific.36 Dacă acceptăm această presupunere, faptul că nu se dau exemple de obiecte, de nume, de stări de lucruri atomare și de propoziții elementare nu va surprinde. Surprinde însă, în acest caz, că în însemnările care au stat la baza Tractatus-ului Wittgenstein a putut semnala lipsa unor exemple drept o dificultate.37 Nucleul interpretării date de Malcolm ontologiei Tractatus-ului este
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
intra în combinații unele cu altele. Totalitatea acestor combinații posibile este forma lumii. Această totalitate este fixă, neschimbătoare. Ea este anterioară existenței ființelor umane, a experienței, a gândirii, a limbajului.“38 Relațiile dintre obiecte și nume, dintre stări de lucruri atomare și propoziții elementare, sunt relațiile dintre entități nonlingvistice, entități care există independent de limbaj, și entități lingvistice. Fiind simple, indestructibile, obiectele se deosebesc de tot ceea ce este accesibil experienței. Dar asta nu înseamnă - insistă Malcolm - că ele nu sunt entități
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
marilor sisteme de metafizică raționalistă, că ar putea fi produsă vreo dovadă directă a existenței unei structuri ultime a lumii. El a argumentat de la existența propozițiilor, a enunțurilor care descriu fapte, la existența rețelei de stări posibile - stările de lucruri atomare -, în care obiectele sunt puncte nodale. Pornind de la enunțuri care descriu fapte - de la propoziții -, Wittgenstein ar fi postulat propoziții elementare, care sunt propoziții despre obiecte ce pot fi doar denumite, și nu descrise. Tot așa cum în teologia negativă Dumnezeu este
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
elementare, care sunt propoziții despre obiecte ce pot fi doar denumite, și nu descrise. Tot așa cum în teologia negativă Dumnezeu este prezentat enumerând însușiri pe care nu le posedă, Wittgenstein indică doar ce proprietăți nu posedă obiectele, stările de lucruri atomare, numele și propozițiile elementare, adică acele entități despre care nu se poate spune nimic. În timp ce la Russell analiza logică își are punctul terminus în entități care pot fi identificate, în datele senzoriale, în Tractatus lucrurile stau altfel.43 Cartea nu
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
TRACTATUS-UL ȘI „SFÂRȘITUL FILOZOFIEI“ 145 ar fi nume fictive“. O asemenea interpretare, crede el, nu ar putea fi conciliată cu acea subliniere a relației dintre nume și obiect cuprinsă în caracterizarea propozițiilor elementare drept „imagini“ ale stărilor de lucruri atomare, în 4.0311: „Un nume stă pentru un lucru, un altul pentru alt lucru, și ele sunt legate între ele; în acest fel, întregul reprezintă - ca o imagine vie - starea de lucruri atomară.“ O înțelegere satisfăcătoare a ontologiei Tractatus-ului, susține
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
elementare drept „imagini“ ale stărilor de lucruri atomare, în 4.0311: „Un nume stă pentru un lucru, un altul pentru alt lucru, și ele sunt legate între ele; în acest fel, întregul reprezintă - ca o imagine vie - starea de lucruri atomară.“ O înțelegere satisfăcătoare a ontologiei Tractatus-ului, susține Pears, va putea să fie doar una realistă, dacă ținem seama de faptul că numelor li se atribuie referință prin raportare la ceva independent de ele. Deoarece obiectele „cu posibilitățile lor inerente sunt
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
obiecte pot fi ele combinate. De exemplu, o proprietate vizuală cum este culoarea va putea fi legată cu o proprietate de localizare în spațiu, dar nu cu o proprietate olfactivă. Asemenea „înlănțuiri“ sau „combinații“ de obiecte sunt stările de lucruri atomare. Proprietatea de a avea o anumită localizare nu este ea însăși în spațiu, după cum proprietatea de a fi colorat nu este însăși colorată. Obiectele constituie „forma lumii“; ele sunt „extramundane“, spre deosebire de „înlănțuirile“ de obiecte, de stările de lucruri.53 După cum
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
propoziție, ceea ce înseamnă că ele nu au referință înainte de apariția lor într-o propoziție (3.3: „Numai propoziția are sens; doar în cadrul propoziției are un nume semnificație.“), tot așa și obiectele există doar dacă există o anumită stare de lucruri atomară în care ele intră în combinație cu alte obiecte. Interpretările nonrealiste ale „ontologiei Tractatus-ului“ susțin foarte bine concluzia că distincția dintre posibilitate TRACTATUS-UL ȘI „SFÂRȘITUL FILOZOFIEI“ 149 și realitate, necesar și contingent, etern și schimbător reprezintă coloana vertebrală a
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]