110 matches
-
concluziile nuanțate (și nici spațiul " din păcate) nu ne ajută să rezumăm exact momentele decisive ale Festivalului. Tema colocviului: Șansa literaturilor Ťmiciť/ Ce și cum se traduce?/ Ce și cum se promovează în domeniul literaturii? Cu accentul bine mutat pe atomismul problemelor teoretice către sprijinirea instituțională a exportului de literatură română. Pornind de aici " mai toate întrebările se pot rosti alternativ. Cum definim o literatură mică? Literatura română are un statut " derivând din limbă " de circulație restrânsă? Este ea neglijată de
Festivalul "Zile și Nopți de Literatură" - 2006 () [Corola-journal/Journalistic/10266_a_11591]
-
creștinism și ortodoxie de Dumitru Stăniloaie (Sibiu, 1942) și Școala mitologică. Studiu istorico-critic de Vlad Sofron (Sibiu, 1943). Dumitru Stăniloaie, cel mai important din rîndul acestor oponenți clerici, îl considera pe Blaga "adept al lui Democrit și în special al atomismului materialist" și dădea glas dezamăgirii că filosoful trata problema dogmei exclusiv ca "un produs al eului", confirmat fiind de texte apărute în Gândirea în care Blaga era comparat cu Iulian Apostatul, generate, după toate probabilitățile, de pana lui Crainic, și
Polemica lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8117_a_9442]
-
în confuzie. În plus, științele nu duc neapărat la materialism, ba dimpotrivă, dacă ținem cont de rezultatele fizicii cuantice. De asemenea, filosofia nu trebuie neapărat asociată spiritualului doar pentru că pomenește de spirit. Multe filosofii sunt materialiste, încă din antichitate (precum atomismul), culminând cu reprezentanții Iluminismului francez; nu este deloc întâmplător că psihanaliza, o „spiritualitate” materialistă, a prins foarte bine în Franța, leagănul materialismului modern. Prin modul în care este prezentată în această carte de dialoguri, psihanaliza seamănă mai mult cu o
DE LA FILOSOFIE LA PSIHANALIZĂ ŞI APOI... ÎNCOTRO? REFLECŢII PE MARGINEA UNEI CĂRŢI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384447_a_385776]
-
nimic nu se pierde, iar economia generală a lumii este astfel salvgardată. Materia cadavrului aproapelui meu nu este pierdută, ea este reciclată, modificată, transformată și reintrodusă în marele joc al particulelor în mișcare Canibalismul - sau omofagia - devine un argument în favoarea atomismului, reciproca fiind de altminteri la fel de adevărată... Ceva mai antiplatonician nici că se poate! în felul acesta, Diogene povestește un trup, trupul său, trupul în general. Nu suflet, nu carne separată, ci una și aceeași materie, cea care suportă exercițiul filosofic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
o strânsă relație. Iată „faptele”: Epicur este autorul unor scrisori licențioase - în realitate, redactate de Diotim stoicul; se culcă cu toate femeile din școala sa; își prostituează propriul frate; colecționează cocotele și nu rezistă tentației libidinale; își însușește filosofia altora - atomismul lui Democrit din Abdera, hedonismul lui Aristip din Cirene; nu este cetățean atenian - ce oroare!; îi frecventează pe cei puternici; proferează neîncetat obscenități; vomită de două ori pe zi din cauza exceselor alimentare; cheltuie zilnic averi pe mâncare; se dedă, noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
a le face să funcționeze în sensul unei creditări și al unei discreditări: elogierea sufletului, condamnarea cărnii. Aici regăsim firul călăuzitor al unei scrieri platoniciene a istoriei filosofiei, incapabilă să redea corect ceea ce nu se supune legii sale: imanența, materialismul, atomismul, relativismul, ateismul. A vorbi despre Epicur ca un platonician permite aplicarea noțiunilor de suflet și de trup definite după ordinea idealistă, și nu după principiile formulate de filosoful din Samos. -14- Geniul vieții filosofice. Dar dacă opera lui Epicur s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
făcută pentru gândire, a transplanta epicurismul pe meleagurile campaniene sau romane, a rafina doctrina Grădinii și a o reformula pentru spațiul italic și pentru epoca imperială, a inaugura poate o serie de noutăți tehnice pentru a urma și a dezvolta atomismul abderitan, dar și a emite teorii asupra meteorilor, a alcătuirii materiei, a genealogiei fenomenelor geologice - cunoștințele acestui om și competența sa par fără limite. Un asemenea spirit enciclopedic pare a arăta ce poate însemna acumularea tuturor cunoștințelor unei epoci în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
antropologică a culturii intră identificarea programelor, a structurilor și a problemelor. Compararea evenimentelor în sine nu duce la nimic bun, mai ales cînd acestea nu sînt comparabile. Cum să-l compari pe Heraclit cu Lao Zi, pe Socrate cu Confucius, "atomismul" democritian cu acela indian, Vaicesika, ori cum să pui alături logica aristotelică și logica Nyaya? Cine vrea să le măsoare cu orice preț, pe unele prin altele, sau cade în difuzionismul care oculteaza termenii, ori se predă unui nihilism devastator
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
ce le produce pe toate celelalte ființe, în mod aseănător cu diverși gînditori din perioada Upanisadelor: cînd doctrina lui Parmenide despre ființa permanentă și cea a lui Heraclit despre eternul "flux" aveau paralele în Vedănta și în budism; cînd atomismul asemănător cu cel al lui Democrit era predat și de jainiști și mai tîrziu de școala Văiseçikas, H. von Glasenapp crede că astfel de legături trebuie considerate ca aparținînd "formațiunilor de convergență independente" (selbstständige Konvergenzbildungen). La fel, Pitagora, Empedocle
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
științe" (în secolul al XVII-lea teologia era înainte de toate "regina științelor"), am ales ca primă dezbatere sfera subiect/subiect, cea pe care Althusser o numea "ideologică", și în interiorul acesteia, ideologiile religioase, artistice sau politice (de preferință "ideologiile științifice", ca atomismul sau eugenismul). Facem abstracție de ruptura epistemologică dintre ideologie și știință. Problema nu este cum s-a trecut, în cadrul istoriei științelor, de la alchimie la chimie, de la astrologie la astronomie, de la teoriile asupra existenței sufletului la psihologie, ci cum s-a
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
tot el le neagă, odată ce spune că aceste anchete nu ar face decât să confirme ideile sale! Este relevantă pentru noi maniera în care ierarhizează valorile ce ar trebui promovate în școala din sat. Solidaritatea este primordială, ca reacție la atomismul urban. Chiar dacă maniera de a atinge dezideratele exprimate este firavă, rămâne ideea ca atare, aceea de a educa în colectiv copiii pentru a "ajunge în mod natural la primele simțiri de cinste, de demnitate și de remușcare morală, aflându-se
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
ne face să ne gândim la cea a epicurienilor din Cercul din Campania... Dacă gnosticii înșiși nu se reclamă niciodată de la filosofii materialiști antici, Irineu din Lyon îi ocărăște ca fiind indivizi care profesează filosofia lui Epicur și indiferența cinicilor... Atomismul nu li se potrivește defel gnosticilor care cred ca și platonicienii în existența sufletelor imateriale capabile de transmigrație, dar insolența asocială și imorală a discipolilor le-ar veni ca o mănușă! Unii istorici reperează mici comunități gnostice în secolul al
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mai multor cărți într-o existență? Lectura Dialogului asupra liberului arbitru î1443) e suficientă pentru a ne da seama că Lorenzo Valla crede în Dumnezeu, mai exact în cel al creștinilor. Nici vorbă de ateism, de deism, de materialism, de atomism: filosoful ia apărarea religiei catolice, apostolice și romane. De unde necesitatea de a aborda Despre plăcere din perspectiva întregii producții a lui Valla și nu pornind doar de la o treime a cărții. 2. Temperament, ardoare și caracter. înțelegi prost tonul cutărui
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nimic nu se pierde, iar economia generală a lumii este astfel salvgardată. Materia cadavrului aproapelui meu nu este pierdută, ea este reciclată, modificată, transformată și reintrodusă în marele joc al particulelor în mișcare Canibalismul - sau omofagia - devine un argument în favoarea atomismului, reciproca fiind de altminteri la fel de adevărată... Ceva mai antiplatonician nici că se poate! în felul acesta, Diogene povestește un trup, trupul său, trupul în general. Nu suflet, nu carne separată, ci una și aceeași materie, cea care suportă exercițiul filosofic
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
o strânsă relație. Iată „faptele”: Epicur este autorul unor scrisori licențioase - în realitate, redactate de Diotim stoicul; se culcă cu toate femeile din școala sa; își prostituează propriul frate; colecționează cocotele și nu rezistă tentației libidinale; își însușește filosofia altora - atomismul lui Democrit din Abdera, hedonismul lui Aristip din Cirene; nu este cetățean atenian - ce oroare!; îi frecventează pe cei puternici; proferează neîncetat obscenități; vomită de două ori pe zi din cauza exceselor alimentare; cheltuie zilnic averi pe mâncare; se dedă, noaptea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a le face să funcționeze în sensul unei creditări și al unei discreditări: elogierea sufletului, condamnarea cărnii. Aici regăsim firul călăuzitor al unei scrieri platoniciene a istoriei filosofiei, incapabilă să redea corect ceea ce nu se supune legii sale: imanența, materialismul, atomismul, relativismul, ateismul. A vorbi despre Epicur ca un platonician permite aplicarea noțiunilor de suflet și de trup definite după ordinea idealistă, și nu după principiile formulate de filosoful din Samos. -14- Geniul vieții filosofice. Dar dacă opera lui Epicur s-
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
făcută pentru gândire, a transplanta epicurismul pe meleagurile campaniene sau romane, a rafina doctrina Grădinii și a o reformula pentru spațiul italic și pentru epoca imperială, a inaugura poate o serie de noutăți tehnice pentru a urma și a dezvolta atomismul abderitan, dar și a emite teorii asupra meteorilor, a alcătuirii materiei, a genealogiei fenomenelor geologice - cunoștințele acestui om și competența sa par fără limite. Un asemenea spirit enciclopedic pare a arăta ce poate însemna acumularea tuturor cunoștințelor unei epoci în
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
solitară, Petrarca, Despre virtute, Aristip din Cirene Filosofie detestată, greacă, o inițiere, laicizare, și lumea din umbră, păgână, reapariția ei, sfârșitul în sine, tragică, și vezi epicurism, gnosticism, platonism, psihanaliză, spiritul liber, stoicism GNOSTICISM arhipelag, aritmetică, ascetic îvezi encratic), și atomism, bibliografie, comunități, contract, corpus, date, descoperiri de manuscrise, doxografie, encratic, ermetism, estompare, ezoterism, o filosofie, și grația, hilic, influențe, inițiere, Lampețiu, legea grupului, lexic, și liber arbitru, și libertate, licențios, locuri, lumea din umbră, Marcos, și materialism, și mântuire, și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
un postulat abstract prin care se poate înțelege alcătuirea și articulația societății civile, adică a „cetății” concepută și ea global, nu ca simplu agregat de particule atomistice. Aici nu pot să nu remarc că preopinentul meu nu face deosebire între atomism ca ipoteză științifică, datând din secolul al XIX-lea, și atomismul cosmogonic al Antichității. El vorbește de „atomismul postrenascentist” în opunere cu „intuiția cosmosului ieșit din haos” așa cum o concepeau vechii greci. Dar această intuiție cosmogonică a fost la ei
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
societății civile, adică a „cetății” concepută și ea global, nu ca simplu agregat de particule atomistice. Aici nu pot să nu remarc că preopinentul meu nu face deosebire între atomism ca ipoteză științifică, datând din secolul al XIX-lea, și atomismul cosmogonic al Antichității. El vorbește de „atomismul postrenascentist” în opunere cu „intuiția cosmosului ieșit din haos” așa cum o concepeau vechii greci. Dar această intuiție cosmogonică a fost la ei, cu Democrit, Epicur, Leucip, una atomistică; la ea se poate adăuga
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ea global, nu ca simplu agregat de particule atomistice. Aici nu pot să nu remarc că preopinentul meu nu face deosebire între atomism ca ipoteză științifică, datând din secolul al XIX-lea, și atomismul cosmogonic al Antichității. El vorbește de „atomismul postrenascentist” în opunere cu „intuiția cosmosului ieșit din haos” așa cum o concepeau vechii greci. Dar această intuiție cosmogonică a fost la ei, cu Democrit, Epicur, Leucip, una atomistică; la ea se poate adăuga și teoria „homeomeriilor” a lui Anaxagora. Atomismul
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
atomismul postrenascentist” în opunere cu „intuiția cosmosului ieșit din haos” așa cum o concepeau vechii greci. Dar această intuiție cosmogonică a fost la ei, cu Democrit, Epicur, Leucip, una atomistică; la ea se poate adăuga și teoria „homeomeriilor” a lui Anaxagora. Atomismul acesta însă nu se referă niciodată la individualitatea umană. Cât despre un atomism postrenascentist se poate vorbi, desigur, dar e cel al filozofilor mecaniciști și senzualiști care-l împrumutaseră pur și simplu de la antici. Concepția Renașterii despre ființa umană nu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
vechii greci. Dar această intuiție cosmogonică a fost la ei, cu Democrit, Epicur, Leucip, una atomistică; la ea se poate adăuga și teoria „homeomeriilor” a lui Anaxagora. Atomismul acesta însă nu se referă niciodată la individualitatea umană. Cât despre un atomism postrenascentist se poate vorbi, desigur, dar e cel al filozofilor mecaniciști și senzualiști care-l împrumutaseră pur și simplu de la antici. Concepția Renașterii despre ființa umană nu era absolut deloc una atomistică, ci una antropocentrică, înțelegând persoana ca un microcosm
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
refeream, el avea, în mod accentuat, nuanța de „fragment”, „detaliu”; eu m-am ridicat contra asimilării noțiunii de „individ” cu cea de „detaliu”, așa cum rezulta în mod expres din context: „1a început, a fost detaliul, atomul, individuația”. B) Amintind de atomismul vechilor greci nu negam deloc faptul că nașterea cosmosului din haos e o veche idee grecească aș adăuga că e pur și simplu tema oricărei cosmogonii nu numai grecească, fie religioasă, metafizică sau fizică. C) Al. Ivasiuc spune: „Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Affairs: Department of State. Knight, Frank Hyneman (1936). The Ethics of Competition and Other Essays. London: Allen and Unwin. Knorr, Klaus (1966). On the Uses of Military Power în the Nuclear Age. Princeton: Princeton University Press. Koestler, Arthur (1971). ,,Beyond atomism and holism - the concept of the holon”. În Koestler și J. R. Smythies (editori), Beyond Reducționism. Boston: Beacon. Kucyznski, Robert R. (1969). The Measurement of Population Growth: Methods and Results. New York: Gordon Breach. Kuhn, Thomas (1970). ,,Reflections on my critics
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]