19 matches
-
muzica clasică sau jazz. Din acest punct de vedere, se poate considera că, în formele cele mai avangardiste ale sale, dar și în cele de inspirație simfonică, rock-ul progresiv poate fi alipit avangardei "clasice", prin adoptarea muzicii modale, a atonalismului, a liberei imporvizații, a programatismului. În argumentarea afirmației, să amintim faptul că, intuind apropierea conceptuală și aflat la începutul carierei sale, Frank Zappa l-a contactat pe Edgar Varese (unul dintre părinții avangardei simfonice), atât pentru a învăța de la acesta
Rock progresiv () [Corola-website/Science/311606_a_312935]
-
un gaz nobil inert argon sau neon și vapori de mercur hidrogenul poate fi generat fie prin electroliza apei fie prin reacția unui metal cu un acid această soluție trebuia să prevină apariția mucegaiului este greu de fixat momentul apariției atonalismului în timpul acestui concert unii membri au avut publicul angajate în tăiere și auto mutilare care a dus la spitalizarea haciendele erau latifundii mari care au produs multe lurcuri dar aproape nimic nu a fost destinat vânzării codonul inițial și cel
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
ideologiei imperialiste și militat pentru eliminarea formalismului și cosmopolitismului în arta muzicală". Tot în revista "Muzica", în 1953, cu ocazia primului Congres al Compozitorilor și Muzicologilor, Matei Socor scria că acesta trebuie pus "sub semnul luptei împotriva manifestărilor formalismului, impresionismului, atonalismului, împotriva cosmopolitismului și ploconirii în fața artei decadente burgheze". A continuat să lucreze și ca dirijor în diferite concerte simfonice din țară și din străinătate. Cu toate acestea, Matei Socor s-a remarcat în principal prin compozițiile sale muzicale, în care
Matei Socor () [Corola-website/Science/307156_a_308485]
-
tonalitate, devenit marca a impresionismului muzical. În aceeași perioadă, francezul Erik Satie distruge convenția formală a tonalității prin introducerea muzicii repetitive. În secolul al XX-lea, tonalitatea își pierde treptat susținătorii, pe fondul dezvoltării unor noi abordări modale, a apariției atonalismului și a sistemului serial (culminând cu dodecafonismul, început în anii 1920). De altfel, una din devizele modernismului din muzică (aprox. 1890-1960) este înlocuirea tonalității cu alte soluții generatoare de scări și funcții sonore. În ciuda acestor evoluții, tonalitatea a fost sprijinită
Tonalitate () [Corola-website/Science/315452_a_316781]
-
ascultătorul o va alege, se poate remarca incapacitatea lui Mefistofel de a-și crea propriile teme. În schimb, sunt preluate temele lui Faust Într-o viziune nouă, distorsionată, mutilată În reprezentări diabolice și pline de ironie. Muzica ajunge la limita atonalismului, două teme din secțiunea lui Faust creând o fugă infernală. Mefistofel apare Însă dezarmat În fața inocenței Margaretei, a cărei temă rămâne intactă și care reușește să-l alunge spre sfârșitul părții. Simfonia se Încheie cu un „Chorus misticus” ce are
ALECART, nr. 11 by Iuliana Alecu () [Corola-journal/Science/91729_a_92892]
-
structura armonică care rezultă din aceasta. Sistemul atonal a contribuit în mod determinant la evoluția muzicii din cursul secolului al XX-lea și a dus la dezvoltarea curentelor de avangardă care domină "muzica contemporană". Este greu de fixat momentul apariției atonalismului. El poate fi descoperit în germene în cromatismul tot mai exacerbat din muzica lui Richard Wagner, Franz Liszt ("Bagatelle ohne Tonart", 1885 sau Claude Debussy. Acest cromatism se propagă tot mai mult în arhitectonica armonică sau contrapunctică, în asemenea măsură
Atonalitate () [Corola-website/Science/320722_a_322051]
-
creații ale lui Arnold Schönberg, de ex.: sextetul ""Verklärte Nacht"" ("Noapte transfigurată") din anul 1899, dovedesc această tendință. De fapt lui Schönberg și celorlalți reprezentanți ai celei de ""A doua școală vieneză"" (""Zweite Wiener Schule"") li se atribuie paternitatea unui atonalism conștient și sistematic. Apariția acestei modalități muzicale se situează în ceea ce s-a descris la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX drept criză a tonaltății în muzica tradițională. Criză care, după Ferruccio Busoni, rezulta din "epuizarea sistemului
Atonalitate () [Corola-website/Science/320722_a_322051]
-
folosit serii dodecafonice. Chiar și în opera Idomeneo a lui Mozart există un pasaj în care apar consecutiv patru acorduri de trei sunete, care conțin toate cele 12 sunete ale gamei cromatice. Dezvoltarea dodecafonismului aduce o contribuție semnificativă pe linia atonalismului, tehnică prin care se evită relațiile armonice (acordice) specifice tonalității sau sistemelor modale. ul este o etapă evoluată a atonalismului, care constă în folosirea celor 12 sunete ale gamei cromatice - gama dodecafonică - încadrate într-un sistem având ca element ordonator
Dodecafonism () [Corola-website/Science/310138_a_311467]
-
de trei sunete, care conțin toate cele 12 sunete ale gamei cromatice. Dezvoltarea dodecafonismului aduce o contribuție semnificativă pe linia atonalismului, tehnică prin care se evită relațiile armonice (acordice) specifice tonalității sau sistemelor modale. ul este o etapă evoluată a atonalismului, care constă în folosirea celor 12 sunete ale gamei cromatice - gama dodecafonică - încadrate într-un sistem având ca element ordonator seria, de unde și numele de "muzică serială". Seria constă dintr-o succesiune de 4, 6, 8, 12 sunete de diferite
Dodecafonism () [Corola-website/Science/310138_a_311467]
-
creează senzația unei suspendări continue, generată în mod paradoxal de flexibilitatea deselor schimbări de ecleraje. În pofida complexității și rafinamentului remarcabil al rezonanțelor armonice, preludiul evoluează într-un sistem tonal extrem de lărgit (cu trepte frecvent alterate), plasat într-un spațiu opus atonalismului afirmat în Brouillards. În acest sens, cele două acorduri introductive oferă exemple concludente ale acestei abundențe sonore derivate din sfera tonalității. Geniul debussyst știe să afle calea evadării pentru emanațiile inovatoare ale spiritului său, ce vin de această dată să
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
muzicii viitorului). Totul vă este la îndemînă. Totul pare familiar. Și, ca orice familist convins, sunteți confiscat de grijile și nevoile fiecăruia. De împlinirile și aspirațiile membrilor spiței celor ce slujesc muzica fără a se sluji de ea. Impresionismul, expresionismul, atonalismul, dodecafonismul, neoclasicismul, constructivismul, pointilismul, muzica concretă pe de o parte, Bach, Haendel, Mozart, Beethoven, Schubert, Berlioz, Liszt, Gheorghe Dima, Alexandru Zirra, Mihail Jora, Achim Stoia, George Pascu, Richard Stein, Sergiu Celibidache, George Enescu, în special Enescu, pe de altă parte
Scrisoare deschisă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11484_a_12809]
-
cești de porțelan la gura sobei viscolul se îmbuibă din carnea iubitei pe catafalc II. De la Hamangia și Gumelnița caierul s-a depănat războaie de apărare și suspine prin voaluri migratoare în țările de sus fagotul pisat pietruind depărtarea ferecă atonalisme în carne și piatră/castele în turbioanele misterului gotic dantele susură la orgile plasmatice dintr-o sorcovă calcifiată melcii se rostogolesc în mătăsuri incolore/în forfotă figuri de conți învăluiți în mantii prăfuite cu fierea lunii vătămați de lumina zilei
BLESTEM DE FRAGI PE COLINELE VERZI by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/11318_a_12643]
-
pianul, concertând la Radio cu Theodor Rogalski, apoi “duelându-se” în claviatură cu Dinu Lipatti. La 25 de ani strălucea în compoziție, șocându-l pe maestrul Jora cu îndrăznelile sale armonice, profesorul amenințându-l că “dacă nu se potolește” cu atonalismele, îl da afară de la cursurile Conservatorului și nu-l mai primește nici în casa personală din Str. Silvestru. În paralel, Coști preluase baghetă și nu se mai gândea decât la succesele orchestrelor românești și străine. La 27 de ani debutase
Constantin Silvestri Un secol de nemurire by Viorel COSMA [Corola-journal/Journalistic/83953_a_85278]
-
de primitivismul agresiv al național-socialismului care încerca să supună întreaga Europă. Norbert von Hannenheim și Viktor Ullmann s-au născut în ultimii ani ai secolului al XIX-lea; amândoi au fost elevii lui Arnold Schönberg, părintele avangardei secolului XX, părintele atonalismului și al serialismului, sisteme de creație ce au marcat estetica expresionistă a noii școli vieneze a secolului al XX-lea. Inițiatoarea proiectului, doamna Heidemarie Ambros, mărturisea că are „misiunea de a-l aduce pe compozitorul Norbert von Hannenheim înapoi, la
Muzică refuzată, muzică regăsită... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5437_a_6762]
-
Ambițiile sale au vizat un nou mod de a concepe nu doar lucrarea muzicală, ci un gen sincretic, o expresie artistică supremă. Inovațiile sale în structură, în dramaturgie, în montarea scenică, în armonia tonală a romantismului cu bătaie directă spre atonalism, au decurs din acele ambiții. Ca tipologie componistică, Wagner se înscrie pe linia beethoveniană, este ultimul mare "super-erou" al istoriei muzicii, în accepțiune romantică. În secolul 20 s-a tins treptat spre demitizare, spre obiectivarea unor figuri mari de compozitori
O sută de ani între o Tetralogie și o Heptalogie by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12860_a_14185]
-
ca titulatură (a) fie referirea la apartenența etnică a imagisticii și expresiei (cele trei balete ale perioadei ruse), fie, precum în cazul lui Schönberg, denumirile legate de (b) aspectul estetic asumat - neoclasicismul perioadei a doua -, sau (c) aspectul tehnicii adoptate - atonalismul ultimei perioade de creatie. O primă evaluare îl înfățișează pe Schönberg în imaginea omogenității conceptuale și coerenței în fidelitatea lui față de principiile propiei revoluții - atonală, dodecafonică și serială -, iar pe Stravinski în imaginea eterogenității funciare sau, altfel spus, a eclectismului
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
sau respingere-incompatibilitate care definesc dinamică evolutivă interioară a întregului câmp modernist. Accesibilitatea definește persistentă tradiției moderate, aceasta fiind ancorată într-o atitudine tributara de substanță nostalgica (față de ancestralismul și, implicit, exotismul etno-centric, filonul modal, sau față de canonicitatea clasicizanta, filonul neo-tonal), atonalismul dodecafonic-serial supraviețuiește prin fixarea ("crisparea") dogmatica (auto-clasicizantă și canonizantă deopotrivă) în jurul moștenirii schoenbergiene, pe când concepția experimentalista persistă prin perpetuarea și permanentizarea radicalismului conceptual și a strategiilor prospective în căutarea noutății și insolitului. Toate cele patru filoane își formulează (sau inventează
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
ei și, prin spontaneitate, transformă inventivitatea în act. "Harul" charismatic al creatorului se traduce prin gratuitatea gestului său și a operei pe care o realizează. Irupția creatorului înseamnă că progresul în artă este purtat de un spirit de avangardă, ca atonalismul în muzică din anii 1910 și 1920, cu Arnold Schoenberg. Căutând să rezolve antinomiile dintre valorile transcendente și realitățile imanente, Weber amintește în mai multe rânduri concurența care, în istoria economică, s-a manifestat între etica religioasă și producția artistică
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
vor contribui la evoluția structurilor melodice creând noi scări muzicale sau valorificând melodica populară. Prin exemplul propus de Constantin Râpă - op. cit. volumul I, 2001, pagina 256, remarcăm construcția serială extinsă de la elementul melodic la cel ritmic și armonic, determinând evoluția atonalismului. O a doua componentă a limbajului muzical o constituie ritmul, fenomen complex ce cuprinde în sfera sa de acțiune ideea de mișcare organizată conștient a elementelor sonore. Ritmul muzical este determinat de durate și pauze, în multiple combinații, încadrate în
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]