59,870 matches
-
Ilinca Constantinescu, Victoria Popovici și Ariadna Ștefănescu, - prezintă într-o formă sintetică, clară și densă, trăsăturile esențiale ale situației (cele mai caracteristice privesc ponderea în trecut a intermediarului francez, condițiile politice care au determinat accentuarea unor faze puriste și izolaționiste, atribuirea genului gramatical). Se observă cu ușurință că există trăsături și fenomene asemănătoare, care se repetă aproape în toate limbile luate în considerare: în primul rînd cele legate de distribuția stilistica a anglicismelor moderne - în registrele tehnic și colocvial. E aproape
Din nou despre anglicisme by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14774_a_16099]
-
explicite de limitare a ei sînt foarte diferite că amploare, fiind de obicei determinate de tradiții locale). Mă opresc asupra unuia dintre aspectele pentru a caror descriere comparația între mai multe limbi mi se pare utilă: integrarea morfologica manifestată prin atribuirea altor desinențe de plural decît cele engleze. Fenomenul e foarte evident în română, mai ales datorită alternantelor fonetice produse inevitabil de desinența -i: bos / boși, steward / stewarzi, racket / rackeți. Se produc astfel forme hibride, în care tendința de a păstra
Din nou despre anglicisme by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14774_a_16099]
-
Morante - nu! Și asta în condițiile în care unanimitatea părerilor că Jean Rochefort va lua premiul de interpretare masculină pentru rolul din L´homme du train al lui Patrice Leconte va fi contrazisa de juriul condus de Gong Li, prin atribuirea respectivului premiu lui Stefano Accorsi, interpretul poetului Dino Campană din filmul lui Michele Placido - Un viaggio chiamato amore. În paralel cu competiția pentru Leul de Aur, în care au fost înscrise 21 de filme, s-a desfășurat așa-numitul Contracurent
Venetia sub semnul Șarpelui by Dan Petrila () [Corola-journal/Journalistic/14779_a_16104]
-
și comentarii, în care Ion Vinea semnează cu inițială revistei "Chemarea", adică cu C, articolul La datorie sau cu A articolul Un cuvânt, publicat în "Arena". În calitatea de editor, d-na Elenă Zaharia-Filipas este deosebit de atentă la argumentele pentru atribuirea textelor, ceea ce presupune descifrarea pseudonimelor, se referă mereu la cercetătorii care au premers activitatea domniei sale în acest domeniu, combate ușurătatea atribuirii de către autorii volumelor de Opere, de la Editură Dacia, din 1978, Mircea Vaida și Gheorghe Sprinteroiu, a unui articol din
Literatura si evenimente by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14772_a_16097]
-
Un cuvânt, publicat în "Arena". În calitatea de editor, d-na Elenă Zaharia-Filipas este deosebit de atentă la argumentele pentru atribuirea textelor, ceea ce presupune descifrarea pseudonimelor, se referă mereu la cercetătorii care au premers activitatea domniei sale în acest domeniu, combate ușurătatea atribuirii de către autorii volumelor de Opere, de la Editură Dacia, din 1978, Mircea Vaida și Gheorghe Sprinteroiu, a unui articol din "Facla" din 31 martie 1912, semnat cu inițială V., ca aparținând lui Ion Vinea, deși el încă nu debutase la acea
Literatura si evenimente by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14772_a_16097]
-
dreptului la replică. Uneori acestea îi vizează pe redactorii sau pe colaboratorii noștri apropiați. Nu protejăm și nu persecutăm pe nimeni, oferind oricui posibilitatea de a lămuri o eventuală neînțelegere în ce-l privește, de a corecta o inexactitate, o atribuire falsă de intenții. Acordarea dreptului la replică nu se justifică totuși în orice împrejurare. Cuiva îi apare o carte, este recenzată critic și respectivul autor sare ca ars, trimite proteste, cere drept la replică. Nu vedem pentru ce i l-
Drept la replică? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14827_a_16152]
-
există trei modalități de selecție, la fel de valide din punct de vedere legal și profesional: prima dintre ele este concursul deschis, a doua o constituie concursul cu invitați, cel pe care Buculei l-a cîștigat, iar cea de-a treia privește atribuirea directă, în cazul în care comanditarul vrea să aibă semnătura unui anumit artist, și nu a altuia. Privind lucrurile și dintr-o altă perspectivă, una mai puțin supusă logicii administrative, dar nu lipsită de o anumită logică ascunsă, Mihai Buculei
Răzbunarea lui Lenin - monumentul public după 1989 - (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14857_a_16182]
-
procesului identificării, Paul Zarifopol venind cu un exemplu, pentru limpezirea paternității unui text fiind nevoie de buna credință a unui om ca Alecu Urechia, în stare să-și decline paternitatea articolului Gazometru, semnat " Cloroform", printr-o scrisoare, recunoscând în falsa atribuire o răzbunare de moment a lui Caragiale. Autorii Bibliografiei au identificat ei înșiși contribuțiile nesemnate ale lui Caragiale, ca Dorina Grăsoiu, Giosué Carducci de Edmond Rod, pe care îl și publică în "Revista de istorie și teorie literară", după "Constituționalul
Integrala Caragiale (II) by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14931_a_16256]
-
complet independentă de reprezentările noastre, așa cum e zăpada de pe Everest, și infinit de multe sisteme posibile de reprezentare adecvată a acesteia; există o realitate socială, fapte sociale, ca vînarea unui leu de către hiene, iar unele dintre faptele sociale devin, prin atribuirea de funcții-statut obiectelor, prin ceea ce Searle numește intenționalitatea colectivă, instituții sociale, așa cum sînt dolarii americani. Ierarhia de fapte, de la cele brute, la cele instituționale, taxonomia pe care o stabilește Searle e, evident, mult mai complicată - ea presupune șapte niveluri succesive
Limbaj și instituții sociale by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15470_a_16795]
-
dintr-o singură ediție, ci din mai multe, ca să fie sigur că acela e textul corect; aproape la fiecare poezie trebuie să cauți într-o altă ediție varianta cea mai apropiată de original. Al treilea aspect este legat de nesiguranța atribuirii lui Eminescu a unor anumite texte (mai cu seamă, articole politice, de data aceasta). Regretatul Z. Ornea a descoperit în ediția academică și care o continuă pe a lui Perpessicius, destule articole care nu aparțin lui Eminescu. între timp, s-
Spre o nouă ediție Eminescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15510_a_16835]
-
o istorie alternativă - a conflictelor și a diferențelor -, pot deveni semnificative tocmai pasajele sistematic omise de comentatori. Stolnicul Constantin Cantacuzino (mă refer de fapt la Istoria Țării Rumânești, fără a ține cont de mai vechile sau mai noile controverse în atribuirea paternității ei) n-a intrat decît marginal în selecția "estetică" a istoriilor literare: pe drept cuvânt, în măsura în care stilul său e destul de arid și oferă puține insule de subiectivitate și de expresivitate (voluntară sau involuntară). Pe de altă parte, ocolirea sa
Selecția citatelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15518_a_16843]
-
1 aprilie 1946, " În care zi anume, am uitat, dar era în aprilie... Atunci am aflat - dintr-o telegramă de ziar - că Traian Demetrescu a murit la Craiova." Tot așa, pe urmele Corespondenței, din "Cronica", 20 decembrie 1915, depistează momentul atribuirii de către Gala Galaction a pseudonimului Perpessicius și, înaintând pe firul publicației, găsește și poemul Ad provinciales, meum in Gretchen amorem, semnat pentru prima oară cu pseudonimul care avea să-l consacre în literatură, pe viitorul poet și eseist. Asemenea incursiuni
Substanța umană by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14357_a_15682]
-
Asociației "Les Amis de Panaït Istrati", Jean Hormière, decedat în 1996. Publicațiile străine, "La Feuille", din Geneva și "L'Humanité Dimanche" ocupă alt important compartiment de studiu al lui Ion Ursulescu. Pentru "La Feuille", el își dă silința să limpezească atribuirile textelor lui Panait Istrati, în virtutea câtorva perspective pentru reperarea debuturilor: a debutului într-o limbă străină, după plecarea din România; a debutului în presa occidentală (elvețiană); a debutului cu semnătura Panait Istrati. Toate legate de anul 1919. Surpriza care duce
Despre pseudonime by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14224_a_15549]
-
acum nu este suficient de tehnică, de științifică? Mă gîndesc la conservatori pentru că sînt în contact permanent cu operele de artă, cu originalele. Sînt cei mai în măsură să se ocupe și să se pronunțe în legătură cu tot ceea ce ține de atribuire. Pe de altă parte, ei sînt mai "practici", mai "vizuali" decît cercetătorii universitari, care sînt mai înclinați spre teoretizare, spre reflecție speculativă. Pentru conservatori, esențială este noțiunea de "calitate", atît de greu de definit, și totuși capitală pentru public. Sînteți
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
generos al gândirii umane, departe de a fi doar înșiruire uscată de nume și date, altfel, componente firești într-o lucrare științifică. De o reală valoare sunt intervențiile editorului de la subsolul paginii. Găsim aici revizuiri de date, semnalări ale unor atribuiri greșite venite chiar din partea lui Ion Ghica, corectări de versuri și replici, identificări de scene și date, reluate de autor în mai multe din scrisorile sale. Și, pe un loc de primă importanță, relația stabilită de Constantin Mohanu cu literatura
Între verb și imagine by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15072_a_16397]
-
la descoperirea unora noi, ale noastre. în orice caz, părțile dedicate contestării sistemului educațional (folosind rezultatele unor sondaje respectabile, ca și numeroase "studii de caz"), contestării valabilității teoriilor biosociologice contemporane care afirmă, cu argumente din ce în ce mai "științifice", importanța determinărilor biologice în atribuirea rolurilor sociale etc. - toate acestea sînt bine scrise, foarte interesante și demne de toată atenția într-o lume căreia îi este încă greu să renunțe la milenarul său mod de a gîndi în opoziții (alb vs. negru, creștin vs. non-creștin
Respectul de sine by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15264_a_16589]
-
e îndreptățită să se ocupe de tot ceea ce intră în sfera obiceiului omenesc de a da nume unor entități individuale: copiilor, animalelor, caselor, trenurilor, firmelor, stelelor... Tradițiile, moda culturală, dorința de diferențiere și nevoia de expresivitate fac din activitatea de atribuire de nume un domeniu în genere instructiv și adesea amuzant. Dacă numele de persoană sînt mai ușor de studiat, prin abundența și accesibilitatea lor în sfera socială, diverse nume proprii din zona experiențelor personale sînt mai puțin comunicate și deci
Nume de jucării by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13418_a_14743]
-
Mitu îmbină rigoarea informației cu judecata disciplinată, eleganța și autoritatea expozeului privind Cuvântul de îngropare a lui Ștefan, panegiric însoțit de istoricul publicării, cu trimitere la Mihail Kogălniceanu și la Lepturariul românesc al lui Aron Pumnul, dar și la enunțarea atribuirilor, cu citarea numelor lui Antonie Sion, B. P. Hasdeu, Iorga, Bianu, Ovid Densusianu, Sextil Pușcariu, Dan Mănucă, și cu citarea aprecierilor, printre care aceea a lui Mihai Emiescu „model de elocință românească”. Adriana Mitu oferă textul „primului pamflet de proză
Vitalitatea textelor vechi by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13401_a_14726]
-
zonă în care publicul n-are acces), publicul însuși. Nu e vorba despre clasica dialectică aparență-esență, ci chiar despre mecanismul de producere a sinelui: „O scenă corect regizată și interpretată determină publicului să atribuie un sine personajului jucat, dar această atribuire - acest sine - este un produs al scenei care are loc și nu o cauză a ei.” Spre deosebire de cazul spectacolului de teatru propriu-zis, la care publicul ia parte într-o mult mai mică măsură și nu condiționează performarea, interacțiunea socială presupune
Theatrum mundi by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13470_a_14795]
-
Eminescu, la alta, cum este ,,Umanitatea" din Iași, este descoperit ca semnând cu pseudonimul Pascal. Unele distingându-i frumosul libertății de gândire, cele mai multe capabile să-l integreze ca scriitor în ordinea alcătuirilor umane ale acestei identități. Altele atrăgându-i mecanice atribuiri de sensuri, cu implicări, echivalente cu pierderea libertății și tot ce a însemnat concentrarea aspră a acestora, lăsând să fie aspru judecat de ,,Epoca" și ,,Neamul românesc" în 1914, implicat în epopeea artificială de eroisme și iluzii în procesul în
Nuvelele lui Ioan Slavici by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13820_a_15145]
-
de asociere, posibilă, nu este făcută?". Să revenim însă la componența falangei postmoderniste. Cu toate că o ilustrează exclusiv cu figuri ale optzecismului, prin grupajul de analize ce însoțește studiul introductiv, criticul are dubii, așa cum am văzut, deloc lipsite de temeiuri, în privința atribuirii ei în totalitate poeților în blugi. În orice caz aceștia n-ar putea fi disociați de "preistoria" postmodernismului, deoarece avem a face și cu un asemenea capitol, "lucru întîmplat cu toate curentele literare majore". Apoi optzeciștii "se calcă pe picioare
Subistorie și supraistorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13981_a_15306]
-
cîinii Brătianu, Friț, Mircea, bivolii Carol și Petru, taurii Dumitru și Victor etc. Dacă examinăm doar materialul întîmplător și sistematic pe care ni-l furnizează azi presa și forumurile de discuții despre animale, trăsătura cea mai izbitoare pare a fi atribuirea prin contrast a numelor populare, neaoșe, sau foarte pretențioase. Animalele exotice primesc de preferință nume de persoană banal-tradiționale, care le apropie și le umanizează: Puiul de crocodil, botezat Marinică, a fost băgat într-un cazan cu apă" (Evenimentul zilei = EZ
Nume de animale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10373_a_11698]
-
într-un cazan cu apă" (Evenimentul zilei = EZ 2748, 2001, 18); "cormoranul botezat imediat de personalul restaurantului cu numele Goguță"; "Cormoranul Goguță este clientul cel mai fidel al restaurantului" (EZ 1863, 1998, 2); "pitonul, botezat ŤMișuť" (EZ 1938, 1998, 1). Atribuirea de porecle tipic umane intră în aceeași ordine de idei: "Carmol, leul cu față de bețiv"; "ăsta n-are nume, da' i-am zis Carmol, că are față de bețiv" (EZ 3361, 2003, 4). În cazul cîinilor și al pisicilor "comunitare", atribuirea
Nume de animale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10373_a_11698]
-
Atribuirea de porecle tipic umane intră în aceeași ordine de idei: "Carmol, leul cu față de bețiv"; "ăsta n-are nume, da' i-am zis Carmol, că are față de bețiv" (EZ 3361, 2003, 4). În cazul cîinilor și al pisicilor "comunitare", atribuirea de nume este foarte interesantă, pentru că presupune o impunere treptată (neexistînd un stăpîn unic care să decidă numele) și o acceptare din partea mai multor vecini. De obicei numele care se fixează sînt semi-generice și se repetă tipologic: în jurul aproape fiecărui
Nume de animale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10373_a_11698]
-
funciar pare a atrage prin contrast nume românești tradiționale (chiar cu aluzii literare): Moromete, Grigore, Frusinel și Calistrat. Probabil că persistă și procedeul inspirației din contemporaneitatea politică, întrucît cineva îl prezintă pe motanul Jiji. Sînt interesante și explicațiile legate de atribuirea numelor - "Puricel, deși e fetiță tatăl meu a zis că i se potrivește f. bine numele, ținând cont de sutele de purici care îi avea când am adus-o" - și de instabilitatea lor în uzul afectiv: "el e Toni (oficial
Nume de animale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10373_a_11698]