1,498 matches
-
voci s-au pripit reclamînd goliciunea poemelor secate de orice sensibilitate, dar niciodată rolul receptorului n-a fost mai important. În primul rînd, tradiția poetică obligă: nu poți pricepe intertextul fără text. Sigur, e și puțin din răsfățul și orgoliul auctorial, dar notele și trimiterile ce însoțesc fiecare poem din Rebis au un rol foarte clar de aide-livresc/lingvistic, un manual de palimpsest așa cum rebusurile (spre deosebire de integrame) sînt însoțite întotdeauna de un mic dicționar de termeni rari. Să luăm, aproape la
Ceci n'est pas une poésie! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11316_a_12641]
-
generoasă și grea; o alegere greșită a interpretei ar fi însemnat o catastrofă, pentru că filmul se sprijină de la un capăt la altul pe ea (formula e aceea a unui îndelung flash-back al eroinei, dar nu unul subiectiv, ci unul "obiectivizat" auctorial). Regizorul a mizat, inspirat, pe Ioana Flora, o tînără actriță de substanță, care, în tot ce face, trece rampa, cu o autenticitate specială. După rolul din Marfa și Banii, de o cu totul altă factură, Ioana Flora demonstrează, acum, cu
B 67 SXS by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14680_a_16005]
-
Cronicar O alternativă critică Culegem cu o mînă din reviste cîteva titluri. Băgăm cealaltă mînă în foc pentru autenticitatea lor: Cultura metaforei - cu ce șanse o dizolvăm în eul auctorial, Gh. Glodeanu între comprehensiune și sinteză, Pe marginea gravității..., La un pahar de moarte și colivă (versuri!), "Revelstein"-izare cu iz necrofagic. Imaginație, nu glumă! ARARAT, periodic al Uniunii Armenilor din România, îl evocă în nr. 17 pe Krikor Zambaccian
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14686_a_16011]
-
Marius Chivu Ideea cărții Ciprianei Petre - teza ei de licență - apare formulată clar încă din Preambul : "Dezolarea neconștientizată a unei voci auctoriale eminamente narative, care, deși încearcă prin toate mijloacele să-și facă simțită prezența dramatică, rămâne condamnată la un statut marginal, parantetic, căci i se impun limitele unui gen prea puțin epic pentru gustul ei, în locul largilor desfășurări narative de care
Cât teatru, atâta proză by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14713_a_16038]
-
spânzuraților. Accentul este pus și pe latura biografică dar nu numai, M. V. Buciu nefiind singurul înclinat spre o perspectivă naratologică: Naratorul înfățișează neutru, impasibil, ca un realist omniscient popota (...). În Pădurea spânzuraților se simte mai în tot timpul prezentă vocea auctorială, câteodată, de-a dreptul lirică ș.a.m.d. În această carte, Al. Săndulescu scoate în evidență valoarea a ceea ce a remarcat Ion Simuț în legătură cu Pădurea spânzuraților (Rebreanu, dincolo de realism) și anume valoarea religioasă a acestui roman, conotațiile sale mistice. De
Critica și capodopera by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14743_a_16068]
-
căderii în "pohezie"". Să punem punctul pe i. Cea mai liberă - liberă pînă la frizarea irațiunii absolute - mentalitate literară, care este avangardismul, se instituie ea însăși în "punct de control" critic. În mirador de unde sînt urmărite, cu maximă atenție, mișcările auctoriale mai mult ori mai puțin genuine. Elocvent, Gellu Naum învederează o "capacitate de concentrare maximă a discursului", care contrazice "dicteul", o modelare a sintaxei textului, la antipodul suspendării "controlului gîndirii", ca și travaliul indiscutabil al unor cizelări formale. Astfel încît
Conștiința avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14748_a_16073]
-
Încă înainte de apariția Micii enciclopedii a cinematografiei universale (subtitlu la Secolul cinematografului, Editura Științifică și Enciclopedică, 1989), dispare tragic prin suicid titulara de atunci a rubricii de film de la România literare, Ioana Creangă - cel mai credibil liant transarhivistic al colectivului auctorial, cu nu mai puțin de cinci nume, toate dintre absolventele congenere ale secției filmologice de la IATC, cu excepția "veteranului", B.T. Rîpeanu. În hecatombă (sîntem obișnuiți cu ea în cinematografia românească, din 1914), se va pierde timpuriu și prima semnatară, alfabetic, a
Enciclopedie... și încă ceva by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/14937_a_16262]
-
disting de la sine calitățile și defectele construcției. Conștiincios, Argument-ul are calitatea de a ne preveni de altfel prompt asupra reînnodării unei tradiții locale cunoscute, alta decît cea a Filmografiei adnotate. Spre deosebire de tandemul I. Cantacuzino - B.T. Rîpeanu, în noul cuplu auctorial domină complexul protocronist, cu funcția suplimentară nedeclarată, de întîmpinare a eventualului verdict al compilației: "În plan mondial, acea carte românească de cinema (frumos spus despre tomul din 1989 - s.n., n.n.) deschidea seria unor volume înrudite conceptual, consacrate centenarului cinematografului din
Enciclopedie... și încă ceva by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/14937_a_16262]
-
înghesuind călătoriile noastre povestirile noastre multicolore gata să se aprindă și să-și schimbe brusc masa camerele obscure sunetul fulgerător al blitzului" (În lumina păsărilor urbane). Din această perspectivă, Răzvan Țupa e poet tocmai în versurile "sincere" care scapă vanității auctoriale și elaborării programatice: "5. Drumul care mă ține pe genunchi și călătoria păstrându-mă-ntre brațe de tablă sau aripa de sticlă-a ferestrei: nu pot să nu lase prin ele să vină înșiruirea copacilor verzi străbătută de-asfaltul șoselei
Dereglarea sintaxei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15288_a_16613]
-
scrie literatură, ci chiar un anumit fel de literatură. Și iarăși, insist, nu literatura care iese inevitabil dintr-un jurnal bine scris, nu expresivitatea involuntară (un concept foarte frumos și foarte citat, dar nesuferit, pentru că ne condamnă la o pasivitate auctorială nătîngă), ci chiar o specie nouă. Tia Șerbănescu scrie despre familia ei obișnuită, despre bărbații bețivi care o traversează somnambulic, despre mătușile fantastice, despre fiul iubit cu disperare, despre fetele nerușinate din biroul de corectură. Și întotdeauna îi e oarecum
Un jurnal ca un spectacol literar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15265_a_16590]
-
de mai mult de atât. Realism dur, sex și politică ar fi rețetarul etern de succes la public, prezent cu ceva mai multă onestitate și în Hustler. Autorul însă țintește către literatură, de aceea face rost de mai multe perspective auctoriale, relativizează gradul de cunoaștere al fiecăreia dintre ele, e autoreferențial din belșug, însă toate aceste procedee sunt "fumate" de mult, cel puțin în varianta clasică, de manual, aplicată de Dorin Spineanu aici. Prozaismul și blazarea, duritatea și scârba sănătoasă de
Viața și non-literatura by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15290_a_16615]
-
a completa pata albă din peisajul literaturilor balcanice prin "Biblioteca de literatură cipriotă". Stylianou înseamnă în traducere Stâlpnicul - cel ce se supune unei asceze cățărat pe un stâlp: dar Yannis Katsouris folosește semantica numelui în sens de ascensiune carieristică. "Eul" auctorial străbate o adolescență romantică, o tinerețe studioasă, cu euforii sportive și revelații erotice, dar și cu un diarium al evenimentelor politice; intervine apoi, cu vârsta, așa-numita "criză ontică", idealurile se răcesc, nevoia de bani și de putere trec pe
Istorie daneză by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15307_a_16632]
-
nemijlocite, o vedere de ansamblu asupra vieții mele celei mai adevărate, mai personale". Versurile lui Miron Kiropol ne oferă la tot pasul o ilustrare a unui asemenea fenomen. În viziunea de ele dată, simțurile par a se revărsa din ființa auctorială într-un cadru obiectual, a-l umple cu misterioasele lor semnale într-un extaz în care eul constată că lumea în care credea că a țîșnit eliberîndu-se de sine e constituită din propriile-i simboluri organice. Supusă unui asemenea suflu
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
îl fac să se demaște prin magistrala interpretare a unui concert de Rahmaninov. In locul dresajului cu "soldățelul de plumb", concertul care nu avusese loc în 1939... După zece ani de Siberie și domiciliu forțat, bătrânul e descoperit de "eul auctorial" într-o mică și mizerabilă gară de provincie, unde, între horcăituri sinistre de soldați și prostituate, cânta, la lumina lanternei... Adevăratul chip, cel care dădea el însuși lumină, își rememora muzica vieții. Andrei Makine. Muzica unei vieți. Traducere din franceză
Capul tranșat al parlamentarului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15461_a_16786]
-
la alegorie sau literatura reflecțiilor filosofice și morale în travesti literar. Aspirația la literaritate înseamnă, de fapt, în această perioadă, reciclarea realismului tradițional și încercările de modernizare prin manifestarea interesului pentru individ și complexitatea naturii umane (proza biografică de subiectivitate auctorială și de introspecție) și apoi prin tendința de transfigurare a realului și experimentele formaliste. E. Negrici e însă tranșant: „consecințele declarației din aprilie 1964 dovedesc că nu uzarea modelelor sau schimbarea generațiilor (în sens biologic) a determinat cursul literaturii după
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
ne este evocată figura aureolată mitic a unei frumuseți iudaice, înscrisă firesc în panteonul prezențelor feminine memorabile pe care le-a dat poporul biblic: "Salomeea dansează, Dalila dezmiardă, Esthera se roagă - Sephora cîntă". Uzînd de un artificiu procedural inspirat, instanța auctorială transferă unui personaj relativ autonom competența narativă; este potențată astfel, printr-o detașare strategică a perspectivei, imaginea încărcată de mister a eroinei centrale. În concordanță cu privilegiatul moment crepuscular, Sephora se proiectează pe un ecran imaginar, într-un clar-obscur ce
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
niciodată date la tipar) și cinci piese de teatru, de dimensiuni foarte reduse (unele simple "pretexte dramatice", așa cum le numește autorul). Entitatea care dă titlul volumului (Acoperișul fără casă) se constituie într-un soi de "carte de vizită" a eului auctorial. Obsesiile acestuia se regăsesc la tot pasul, deschizând cartea la întâmplare și alegând pentru lectură aproape orice paragraf. Un "artist" sociofob, o personalitate excentrică și ușor paranoidă își construiește casa "cu fundul în sus" alcătuind pereții din păreri și sugestii
Aleea debutanților întârziați by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/14590_a_15915]
-
medicină legală al celor trei autori, cel care, spre bunul uz al criticilor, explică inclusiv diferențele între tipuri și tradiții diferite de autopsie. Iar critic vorbind, unul din modurile clasice de autopsiere literară constă în identificarea în clar a vocii auctoriale: totuși, dintre cei trei, care ce scrie? E unul din misterele rămase nerezolvate din Femeia în roșu, deși crimă perfectă nu există, iar amprente textuale probabil că sînt, dacă e să ne uităm și numai la micile "ghionturi" cu "tratamentul
Autopsie (Trafic de critică) by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14001_a_15326]
-
plastică robustă care dă, în final, adevărata măsură a calității. Această concepție - pe care am putea-o denumi, cu riscul unei anumite prețiozități, Umanizare a Sacrului - constituie una dintre coordonatele "poeticii" sale. "Eul creator" nu mai disociază raportul autor-operă, implicarea auctorială fiind acum totală. A nu se crea însă confuzia că autorul se substituie, își arogă prerogative demiurgice, dimpotrivă, el subliniază un tip de relație mult mai subtilă, în descendență platonică, aceea în care arta este doar reflexul la scară universală
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
Celuilalt din sine, a unui eu ficțional, după modelul parabolei ciobanului care, în Improvizație la Alma sau cameleonul păstorului, îmbrățișează un cameleon". Putem decela acest loc un paroxism al înstrăinării care cuprinde trei factori: lumea operei bîntuită de englezi, instanța auctorială care ajunge a se complace în postura de englez și...cititorul ce riscă a deveni el însuși, prin "hipnoză" un...englez: "Tot un «interpret radical» (id est un englez - n.n.) ar trebui probabil să devină și cititorul ori criticul de
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14108_a_15433]
-
abandonat definitiv ciclul romanesc cu acest ratat. El va confirma, de altfel, în 1960, într-un interviu publicat de Madeleine Chapsal în "l'Express", că cearta sa cu Mauriac romancierul era nedreaptă, că nu avusese dreptate să-i reproșeze intervențiile auctoriale. Îi mărturisea atunci jurnalistei că azi ar fi mai suplu, căci toate metodele sunt trucaje, chiar și metodele americane, și metodele simultaneiste ale lui Dos Passos, pe care el însuși le practicase în Drumurile libertății, au condus la un eșec
Cum a asasinat Sartre romanul francez by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/14183_a_15508]
-
lumină mă-ntrebai). Fantezia înseamnă abolirea limitelor. În chip caracteristic, Nora Iuga suspenda limitele dintre regnuri, producînd un peisaj de hibrizi amuzanți care însă posedă un substrat protestatar, poartă indiciul unei rupturi cu lumea și, în egală măsură, cu eul auctorial cărora li se opune "obiectivitatea" secundă a viziunii bizare: "eu sînt șam/ am o femeie cu un picior verde/ și cu urechea tăiată/ am o femeie rasă-n cap/ și cu țîțe lungi că de capră" (Șam se recomandă cititorilor
Marca de fabricație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15046_a_16371]
-
Grete Tartler Un roman sau mai degrabă nuvelă cu secvențe cinematografice și ritm de policier: personajul în căutarea "femeii perfecte", un EU pe jumătate conceptual, pe jumătate auctorial, e curier diplomatic francez. Adică transportă documente secrete la diferite ambasade ale Franței. Valiza diplomatică - un colet al cărui conținut secret e garantat prin legi internaționale, cum garantată e și imunitatea însoțitorului - poate, tocmai din acest motiv, să transporte și
Femeia perfectă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15055_a_16380]
-
a "trăit"), inițial, povestea să fi rămas printre cei vii, în continuare, chiar dacă auditorul său s-a sinucis după ce a ascultat-o, a scris-o și i-a expediat-o lui Dumas. Acela ce, la rîndul său, în ipostaza-i auctorială, nu a făcut decît să o transcrie pentru noi, cei care îl citim sau nu. După cum e posibil ca sinucigașul să fi fost chiar mortul însuși. Cel care, poate, a visat că, într-o noapte, diavolul... În fond, titlul e
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
nonșalanță tocmai pentru că au murit demult. Prin urmare, nu bravează și nici nu sînt nonșalante. Iar primul narator, Dumas, cel care (s)pune povestea în cadru dintr-un cadru, mai anulează - sau instituie! - încă o convenție narativă. Căci, în prefața auctorială la romanul Cei trei muschetari (încă un metatext: al treilea!, tot nereeditat, tot netradus!), naratorul pretinde a crede în existența unui "manuscris in-folio, înregistrat la cota 4772 sau 4773, nu mai țin bine minte", intitulat " Memoriile domnului conte de la Fère
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]