1,498 matches
-
Acest volum de debut este structurat în șase subcapitole cu titluri incitante: Eu sunt Spartacus Obezitatea suficienței de sine Omul, sâmbure de taină Patologii insuportabile Peregrinaj în alb Simfonia destinului Cele șase grupări lirice sunt tot atâtea crâmpeie ale temperamentului auctorial, grevate pe întâmplările destinului autoarei, remarcabile fiind analizele de detaliu ale stărilor eliberatoare poiesisului. Melania are un parcurs liturgic al vieții ei reale, glisată aici, pe o poezie desfășurătoare sorții, scrie din cascada cuvintelor sale, este ca un zăcământ mocnind
MELANIA ATANASIU BRICIU- EU SUNT SPARTACUS, EDITURA ARTBOOK de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1427635001.html [Corola-blog/BlogPost/377170_a_378499]
-
firul narațiunii, printr-un...să-i zicem ingambament (de ce nu și la proză, ca fir continuu?) original: Autodialogul. Conceput ca un dialog între două persoane, ea și el, sau poate animusul animei eului creator, sau poate idealul masculin al spiritului auctorial, sau poate visul însuși al acestui dialog sau, de ce nu?, chiar bărbatul idolatrizat, jumătatea, perfecțiunea complementară femeii, acest autodialog constitue axa de rezistență a discursului, ca întreg. Există, în expunere, o funcție grafică a sinelui, trasată pe axa verticală a
IMPRESII DE LECTURĂ: APA DE MIRELA-IOANA BORCHIN. CU O PREFAŢĂ DE EUGEN DORCESCU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1454394714.html [Corola-blog/BlogPost/379120_a_380449]
-
VERSURI, AUTOR MELANIA BRICIU Tot un volum de debut al autoarei Melania Atanasiu Briciu, stabilită în Viena de mai mulți ani, are ca prezentare în prefața Cristinei Ștefan următoarea încadrare: “Cele șase grupări lirice sunt tot atâtea crâmpeie ale temperamentului auctorial, grevate pe întâmplările destinului autoarei, remarcabile fiind analizele de detaliu ale stărilor eliberatoare poiesisului. Melania are un parcurs liturgic al vieții ei reale, glisată aici, pe o poezie desfășurătoare sorții, scrie din cascada cuvintelor sale, este ca un zăcământ mocnind
LANSARE DE CARTE, 3 APRILIE 2015, BUCUREŞTI de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1427866933.html [Corola-blog/BlogPost/367549_a_368878]
-
de Studii Umanistice, Chișinău), colaborator la Centrul Educațional „ProDidactica” (Fundația „George Soros-Moldova”). În aceeași perioadă am fost doctorand pe lîngă Catedra de Literatură Contemporana, redactînd în 1998 lucrarea de dizertație „Sub scalpul Mnemosinei: omnigrama intertextuală. Anamneză culturală absolută ori libertate auctorială nelimitată”, rămasă finalmente nesusținută. 3. Cetățean akașic Multe dintre experiențele mele ulterioare aveau să-mi dovedească o „descoperire” elementară: spre deosebire de „harta” geopolitică, cea mentală nu se extinde periferic. Într-un cuvînt, creierul e știința (dacă nu chiar arta) involuției! De
TAINA SCRISULUI (4): PATRU IPOSTAZE de IGOR URSENCO în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 by http://confluente.ro/Igor_ursenco_taina_scrisului_patru_ip_igor_ursenco_1342967753.html [Corola-blog/BlogPost/366574_a_367903]
-
fost consumatori de alcool sau droguri, sau au avut misiune comandată de a intimida pe autorul romanului LOLI, al povestirilor BATALIONUL DE PEDEAPSĂ, SENTINȚA, BLESTEMUL VIOLEI, MOTORETA MOBRA și a altor opere literare, proză și poeme contestatatre, în care interesul auctorial este centrat pe SECURIȘTII și MILIȚIENII TORȚIONARI? CUI PRODEST? Vă rog dispuneți de anchetarea acestui șir de abuzuri incalificabile prin care se încalcă samavolnic elementarele drepturi ale omului. 19 decembrie 2012, Baia Mare Virginia Paraschiv Cuvinte cheie : Ganea, Mihai, Un, bătut
UN SCRIITOR ROMÂN BĂTUT ÎN PLINĂ STRADĂ DE POLIŢIŞTI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Un_scriitor_roman_batut_in_plina_str_al_florin_tene_1355978828.html [Corola-blog/BlogPost/351549_a_352878]
-
El sueño español sau plantația de căpșuni din găleata de mortar - proză Anca Fusariu, Culoarea norocului - proză Paralela 45 Ned Orson (pseud. lui Florin Istrate), Arhipelagul - proză Spandugino Adrian Costache, Ultimul anotimp - proză Tracus Arte Raluca Dună, Eu, autorul. Reprezentări auctoriale în literatură și pictură. Din Antichitate până în Renaștere - critică Naomi Ionică, Cei singuri vor rămîne singuri - poezie Tritonic Stela Popa, 100 de zile Vinea Adrian Diniș, Poezii odioase de dragoste - poezie Călin Hera, Îmi pun singur miere în ceai - poezie
2011 de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 52 din 21 februarie 2011 by http://confluente.ro/Premiile_revistei_observator_cultural_2011.html [Corola-blog/BlogPost/349603_a_350932]
-
a cărții se bizuie, temeinic, pe confruntarea, mai mult sau mai puțin conștientizată, dintre materie și duh. Subiectul enunțului, ca și subiectul enunțării ar dori să dea credit aparenței, dar le stopează caducitatea, lipsa de profunzime a acesteia; concomitent, instanța auctorială tinde spre veritabilele profunzimi nevăzute, dar o descurajează impalpabilitatea lor. Eul nu este victimă a “farsei ontologice”, cum am numit cândva pretenția aparenței de a fi realitate; dar nici nu acceptă că : „În afară de Dumnezeu nu poate nici să existe, nici
EUGEN DORCESCU, PROZA UNEI LUMI INTERMEDIARE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1425092166.html [Corola-blog/BlogPost/374703_a_376032]
-
cărora trebuie să le facă față. Și tot pe parcursul celor o mie de zile și tot atâtea nopți. Timp în care acest bărbat își duce viața, lipsit de lumina ochilor. Încă de la prima pagină, Iustin Dobrescu este însoțit de vocea auctorială, ca un suport de care e preferabil să se sprijine, ca de bastonul pe care-l ține, de fantezie, agățat de braț. Vocea parcă îl conduce, îndreptându-i pașii într-acolo unde vrea să ajungă. E o senzație aproape materială
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1426265661.html [Corola-blog/BlogPost/348661_a_349990]
-
cum poate fi stăpânită și folosită cheia puterii relevante de caracterizare pe întinderea relatării obiective. Permanent dinamizată de elanul scriitorului, materia narativă se amplifică, generând fuziuni unitive de cunoaștere a conștiințelor umane în circumstanțe genuine. La nivelul ansamblurilor structurale, trăiri auctoriale, fenomene și evenimente, sunt distribuite în admirabile, captivante configurații. Geneza artistică este impulsionată de un ferment nostalgic, rămas în mentalul creatorului din vremea primei treceri prin ținutul bucovinean cu bogate confluențe istorice. Abia de aici, vasta regiune jurnalieră a operei
FILIGRAMA DOR DE BUCOVINA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Filigrama_dor_de_bucovina_marian_malciu_1354807914.html [Corola-blog/BlogPost/365784_a_367113]
-
tandrețe; prietenie; iubire pătimașă, irațională; iubire jertfelnică). Desfășurat pe două secțiuni - Partea întâi: Călătorie spre dragoste și Partea a doua: Invocații pentru templu - , epicul intens elaborat și, totuși, accesibil, fluent, al cărții, apelând la subtile identificări și separări între vocea auctorială și cea a personajului, între realitate și vis, între trăire imediată și amintire, între referent și semn, acest epic de natură reflexivă, ce are, drept spațiu de geneză și de manifestare, camera cu iluzii (“Și aceasta însemna să constat stupefiat
DESPRE STATORNICIE ŞI IMPERMANENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Despre_statornicie_si_impermanenta_eugen_dorcescu_1334037626.html [Corola-blog/BlogPost/357115_a_358444]
-
lui Călinescu (mutatis mutandis, Călinescu este infinit mai subiectiv decât Mircea Dinutz!). Poate că între cele două poziționări, cea obstinat și aproape exasperat personalizată, a lui Mircea Dinutz, și cea „statisticizată”, călinesciană, ar trebui să se medieze În definitiv, exasperările auctoriale ale lui Mircea Dinutz provin din conștiința muncii sale cât se poate de conștiincioase, devotate până la martiriu - dar rezultatele ei rămânând Golgotă fără Cruce, „voci în pustie” - din conștiința realității, fundamental injuste, că onestitatea sa de „proletar”-critic se lovește
MIRCEA DINUTZ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 by http://confluente.ro/Scriitori_vranceni_de_ieri_si_de_azi_mircea_dinutz.html [Corola-blog/BlogPost/341741_a_343070]
-
o priveam pentru întâia dată, / În ochii ei parc-ascundea ceva, / Deși privirea-i era fără pată -«Seară de iarnă-primăvară», p. 17; Tu, doar tu / Îmi dai melancolia / Din care, uneori, / Se naște poezia - «Tu», p. 78; etc.), ca dorul auctorial se structurează în două cicluri de poezii, nu întâmplător, ci simbolic botezate, Matcă (pp. 9 - 40) și Izvor / Izvur (pp. 41 - 110). În ciclul Matcă, eroul / eul liric - dupa o Mărturisire (p. 10) că din „vecinătate de haiku-autohton-valah“, însă cu
POEZII PELASGE-VALAHE INTR-UN CHIP DIALECTAL MACEDON INCA NEINTELEGANDU-SE CU CEL LITERAR de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 by http://confluente.ro/ion_pachia_tatomirescu_1422753637.html [Corola-blog/BlogPost/376120_a_377449]
-
Robert Turcescu, de la Realitatea Tv, în 28 decembrie 2008), „Ce Făt-Frumos blestemat“ (eseu pornind de la Radu Gyr, Balade), Ortodoxia în arta românească (eseu), O privire asupra Spiritului Răsăritean (eseu), Despre Omul Frumos (povestire care dă titlul cărții și care „decodifică“ auctorial sintagma Omul Frumos: Și eu, atunci, am asistat la lucrarea lui Dumnezeu. Salvarea salva trupul, iar Omul Frumos, sufletul. Unul mergea spre vindecare, celălalt, spre mântuire. Și astfel, la sfârșitul acestui consult reciproc, nășicul se simțea bine, iar doctorul avea
DESPRE NEAM ŞI DEMNITATE ÎN VIZIUNEA LUI DAN PURIC P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_neam_si_demnitate_in_viziunea_lui_dan_puric_p_i_.html [Corola-blog/BlogPost/348977_a_350306]
-
a doua, prin discursul interior al personajului, aduce detalii de existență care contează cu adevărat, într-un fel onorează spiritul omului simplu ca fragment de veșnicie. Argumentez cu două fragmente, insuficiente privirii de ansamblu asupra volumului dar semnificative ca stil auctorial lui Sorin Coadă: „Zăvorul porții de fier înțepenise în rugină. Din curtea năpădită de brusturi și cucută, rămânea doar cărarea bătucită o viață de om. Ea îi conduse pașii spre teiul înflorit dar lipsit de mireasmă. Își amintea doar acel
SORIN COADĂ, PROZĂ de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1434687078.html [Corola-blog/BlogPost/352941_a_354270]
-
ingenuitate absolut încântătoare. În întregul ei, cartea de față constituie un tablou al lumii concentrate într-un areal bine delimitat, anagrama unui oraș, Iovacra, la sfârșit de mileniu II și începutul celui de-al treilea, dar trecută prin oglinda frământărilor auctoriale, a neliniștilor omenești, zămislitoare de „povești muritoare”, care pot deveni, de fapt, nemuritoare. Timpul va dovedi eternitatea lor. CEZARINA ADAMESCU www.agero-stuttgart.de 24 noiembrie 2011 Referință Bibliografică: FERESTRE ÎN CONȘTIINȚA VEACULUI - RECENZIE LA VOLUMUL: POVEȘTI MURITOARE de Jianu Liviu-Florian
RECENZIE LA VOLUMUL: POVEŞTI MURITOARE DE JIANU LIVIU-FLORIAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Ferestre_in_constiinta_veacului_recenzie_la_volumul_povesti_muritoare_de_jianu_liviu_florian_cezarina_adamescu_.html [Corola-blog/BlogPost/358965_a_360294]
-
o similaritate axiologică între umanism și creștinism, soldată cu unitatea dintre uman și divin. Poetul, în aceste două volume, pune cititorul între cei doi poli ai scriiturii po(i)etice: realul imaginar și sensul și cei doi versanți ai atitudinii auctoriale: libertatea spirituală din primul volum și gestul comunicării și implicării în social, din al doilea volum. Exemplificăm cele afirmate mai sus: din primul volum (Axis Mundi): „Bate-n răstimpuri/ Clopotul inimii,/ Curg în descânturi/ Durerile lumii//” (Teluric), și din al
STAREA PSIHOFIZICĂ A POETULUI PE AXA LUMII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1447320431.html [Corola-blog/BlogPost/373073_a_374402]
-
prin doza sa de bun simț și de sinceritate. Încă una din numeroasele ”idile” lirice ale autorului adjudean, încă o treaptă pe calea ascendentă a dobândirii maturității sale fizice, psihice și, de ce nu, sociale. Cu certitudine aparențele de inadaptat, fixarea auctorială într-un trecut pe care îl convertește în lumea sa imuabilă și infailibilă, cu o opoziție fermă față de prezent și față de ale sale decăderi morale, poetul adjudean reușește să transforme încă o poveste de dragoste, într-un vis împlinit! (GHEORGHE
APRILIE 2017 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_stroia_1492692168.html [Corola-blog/BlogPost/370765_a_372094]
-
șepcii răsărea sprâncenele ca niște aripioare de fluture; obrajii uscați erau numai vânătăi, iar ochiul stâng, umflat ca o ceapă, lăcrima des.» (p. 40). (5) În Bețivul (pp. 61 - 68), ori, mai bine spus, în interesanta „povestire a pseudobețivului“, vocea auctorială se ivește „prin transfer“ de la eroul panoului central al schiței (evident, fără tangență cu personajul Victor Petrini din Cel mai iubit dintre pământeni, de Marin Preda, capodopera romanesc-valahă a anului 1980): «Asistentul universitar Victor P. mi-a povestit / următoarea întâmplare
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 by http://confluente.ro/ion_pachia_tatomirescu_1497087337.html [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
și simplu cald. Asta în măsura în care reușim să trecem peste mizerabilismul aparent al ratării (profesionale, artistice, amoroase, relațiilor de familie) și să ne atașăm de niște personaje care nu sunt chiar atât de diferite de noi. Piesa de generic, celebra semnătură auctorială pe care o practică mai toți regizorii Noului Val, un Beethoven pe ritm de manea, nu e distanța care ne separă de personaje, ci distanța universală de la aspirații la realizări. Vorba lui Robert: „El a făcut un căcat aici, pe
în București și în provincie by https://republica.ro/ratatul-c-i-rahatul-in-bucurec-ti-c-i-in-provincie [Corola-blog/BlogPost/338488_a_339817]
-
caracter ancorat în realitate. Valoros este și faptul că autorul, deși este înzestrat cu un ochi critic și o fermitate remarcabilă în aprecierea adevărului, nu intervine în desfășurarea evenimentelor, lăsându-i cititorului libertatea de a-și forma propriile păreri. Vocea auctorială intervine doar atunci când aduce faptele la timpul de azi: „Au trecut mai bine de șaptezeci de ani din acea zi, dar parcă simt și trăiesc și acum jalea evreilor care se vedeau alungați, fără să știe de ce, de pe pământurile în
HERMAN VICTOROV: „SUB ARIPA NEAGRĂ A RĂZBOIULUI” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 by http://confluente.ro/elena_buica_1486442751.html [Corola-blog/BlogPost/380805_a_382134]
-
Roha este purificator al sinelui uman, aflat în cadrul lumii vizibile ; dar și exorcizator al permanentelor reflectări iluzorii, pe care conștiința comună o ia deseori, drept realitate. Afirmațiile mele sunt fundamentate pe materia elevată a acestor tomuri, admirabil inspirate. În tezaurele auctoriale: “Eseuri și alte povestiri”, “Povești, povești...”, “Îndrăgostiți de arta cuvântului”, și chiar în grădina mirifică a poeziei eliziene, plutește acea mireasmă a iubirii, care izvorăște din grația unicei substanțe divine, substanță divină devenită izvorul tuturor lumilor. Aceasta este matricea opalică
O ORIGINALĂ ARHITECTURĂ MEDITATIVĂ ÎN OPERA ELIZEI ROHA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 677 din 07 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/O_originala_arhitectura_meditativa_i_marian_malciu_1352294740.html [Corola-blog/BlogPost/359851_a_361180]
-
față se regăsește o unitate a contrariilor (legătura dintre viață și moarte). Având în vedere caracterul hibrid al scrierii (ce combină peisajele occidentale cu cele indigene, pe cele urbane cu cele rurale), perspectiva (uneori ironică a autorului) cât și reticența auctorială, putem spune că romanul se apropie de realismul-magic latino-american (Italo-Calvino). Cu o bogată implicare emoțională, vei descoperi în carte personaje pe care le vei adora pur și simplu, ori altele pe care le vei urî sau le vei compătimi. Cu
CRISTIAN PETRU BĂLAN – „RĂZBUNĂTORII” – ROMANUL LUPTEI ANTICORUPŢIE DIN ROMÂNIA, FICTIVELE SCENARII ALE UNOR PROFUNDE ASPIRAŢII de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 140 din 20 mai 2011 by http://confluente.ro/Cristian_petru_balan_razbunatorii_romanul_luptei_anticoruptie_din_romania_fictivele_scenarii_ale_unor_profunde_aspiratii.html [Corola-blog/BlogPost/344316_a_345645]
-
Eminescu”. (cf.rețeaua literară). ...De fapt, ce se întâmplase, în (și în jurul) acel (ui) an blestemat, 1883, anul decretării „MORȚII CIVILE” a lui Mihai Eminescu (nu doar „capturat” de politiile secrete austro-românești, ci și interzicându-i-se dreptul de „viața auctoriala” - DREPTUL LA SEMNĂTURĂ/PUBLICARE!)- și, mai ales, în jurul zilei arestării, de către poliția secretă („o combinată” austro-română...)? Multe... În primul rând, se pregătea, la Viena și București, un TRATAT SECRET, prin care România trebuia „să uite”, pentru vecie, Ardealul - despre care
Mihai Eminescu – Martir al credinţei by http://uzp.org.ro/mihai-eminescu-martir-al-credintei/ [Corola-blog/BlogPost/93640_a_94932]
-
de la acest moment dramatic, autoarea începe derularea poveștii Danei, încă din primii ani ai vieții, într-un fel, ca o justificare a greșelilor ei. Suntem martorii copilăriei acestei femei dar și, implicit, a eroinei, Carla, cea care povestește întâmplările. Vocea auctorială se face auzită la fiecare scenă sau frază, comentând evenimentele. Autoarea are un dar deosebit de a creiona caractere. Părinții Danei sunt evocați cu lux de amănunte. Un oarecare fior nostalgic este prezent permanent și aceasta și pentru că, anii trecând, autoarea
POVESTEA DANEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Povestea_danei_cristea_aurora_1350660051.html [Corola-blog/BlogPost/346436_a_347765]
-
cel rău, cel mai aprig), care trebuie să gândească împotriva ei însăși, ceea ce doar rar îi stă în putință; c. Filozofarea - pericolul de-a dreptul nociv, generator de rătăcire. Din perspectiva celor afirmate mai înainte și susținuți de consistența demersului auctorial din ,,Poemele ființei’’ (Ed. Art Creativ, București, 2015, format A5, 172 de pagini), avem temeiuri să afirmăm că Mariana Didu a avut temeritatea căprioarelor care pornesc în căutarea tigrilor, cum glosa Constantin Noica pornind de la constatarea că: Oriunde mergi, înăuntrul
,,Poemele fiinţei’’ de Mariana DIDU by http://uzp.org.ro/poemele-fiintei-de-mariana-didu/ [Corola-blog/BlogPost/93548_a_94840]