1,498 matches
-
sterile, la comportamentul social tabuizat și denaturant de norme, și, până la urmă, la viața însăși, redusă la o mecanică repetitivă, supusă absurdului. Deosebirea dintre cei doi autori iese mai ușor la iveală la nivelul limbajului, mai precis, absurdul caracterizează discursul auctorial urmuzian și pe cel al unor personaje caragialiene țăranii din Flăcău, Cum se înțeleg țăranii, Domnul și Feciorul din Căldură mare, Leonida, gazetarii, polițaii care întocmesc Procese-verbale niciodată, însă, pe cel al lui Caragiale însuși, ale cărui intervenții regizorale și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cunoaștem, totuși, numai o clipă, în treacăt, pentru a ne grăbi înainte, neștiind nici noi unde, acolo unde capriciul sau inconștientul întâmplării ne duce pe fiecare în mod fatal..."157 În privința limbajului, nu doar jocul de-a absurdul din discursul auctorial îi marchează la Urmuz agonizarea, ci și privarea totală a personajelor de intervenții discursive proprii, substituite de mecanica gesturilor aberante. Aparent opus desfrânării lingvistice surprinse la personajele caragialiene stăpânite de morbul verbiajului, procedeul de insonorizare urmuzian, are, practic, același efect
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ultimă instanță, modalități de redare a caracterului incomprehensibil al vieții. Textul devine astfel profund neospitalier, incită la un joc de-a v-ați ascuns cu sensul, dezorientează, intrigă și irită. Starea de confuzie și de disconfort, provocată de o strategie auctorială malițioasă, care atrage și respinge deopotrivă, persistă, în ciuda frecventelor pasaje confesive și justificative, sau a celor care dezvăluie secretele scriiturii. Cititorul este simultan tras pe sfoară și inițiat. Pândit de "nesfârșite primejdii" în hățișurile textului, momit pe drumuri înfundate, păcălit
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
-lea, se face în romanul lui S. prin absorbție, prin substituire lentă. Fiul baronului, Barbu C. Barbu (Bubi), continuă acest proces. În Ion Sântu (1957) tânărul baron reapare, acum instalat în casa lui Urmatecu. El a devenit - zice naratorul obiectiv, auctorial - „un chiriaș al lumii”. Personajele au oarecare complexitate interioară, oricum mai multă decât cele ale lui Filimon și Duiliu Zamfirescu. Urmatecu își iubește, ca Moș Goriot, cu pasiune fiica, nu e un arivist fără scrupule, îi place să fie filotim
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
în continuarea eseurilor din volumul Negru și alb”. După Eseuri critice, C. pare să se orienteze spre roman, publicând două romane-unicat ori romane-demonstrație. Primul, Un Burgtheater provincial (1984), este, în întregime, un colaj - în aparență - fără abateri și fără text-cadru auctorial (doar cu un Cuvânt înainte), o reunire de texte reale preexistente, neliterare (de la scrisori ori însemnări private până la citate consistente din scrieri de diferite facturi: vechi cronici turcești, alte documente medievale, Cronica Banatului scrisă de Nicolae Stoica de Hațeg ș.a.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
de considerații de imagologie, de istorie a mentalităților etc. Această pluritate intrinsecă a personalității, C. o descoperă și o observă în primul rând în propriul sine, și ea este semnificată ostentativ, histrionic, în Trei într-o galeră (1998), unde eul auctorial e divizat în trei „personaje” distincte: Bibulie (hipocoristicul plăsmuit spontan, cândva, de copilul Livius, ca urmare a deficienței ortofonice proprii vârstei foarte fragede, prin deformarea, probabil, a vocativului „Liviule”, e utilizat cu umor pentru a desemna eul „real”, cel cotidian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
eul „social”, imaginea publică) și Maestrul (eul „adevărat”, profund, al scriitorului, însă magnificat de critica literară și, de aceea, privit cu suspiciune și oarecare agasare de celelalte două alter egouri ale lui C., dar și, din modestie autentică, de instanța auctorială efectivă, care le reunește - totodată mânuindu-le - pe toate cele trei „personaje”). Cartea De la Sancho Panza la Cavalerul Tristei Figuri (2001) a fost distinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor, iar & comp. (2003) reia procedeele și tematica din Un Burgtheater provincial. Descripția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
acesteia, tarele societății, ca și defectele indivizilor, fie adversari, fie colaboratori apropiați și prieteni vechi, sunt șarjate nejustificat, capătă deseori o înfățișare grotescă. Pe acest fond și Vania Răutu, cu moralitatea lui perfectă, devine neverosimil, textul acuzând un flagrant parti-pris auctorial, un tezism apăsat. „Egocentrismul”, idealizarea protagonistului-autor fac dificil de acceptat lectura propusă de Nicolae Manolescu volumului Ciubărești ca „un roman satiric, pe alocuri memorabil prin sarcasmul coroziv”, cu o „metodă swiftiană la origine”. Dar, pe lângă anumite capitole de „istorie ieroglifică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
formulat o teorie a Postmodernismului, care încă se zbate să se legitimeze. În acest moment, multitudinea de opinii reduc teoria la o stare amorfă și agonizantă. Ceea ce are specific perioada 1950-2010 în literatură, și nu numai, este refuzul colectivității, individualismul auctorial. Deviza este fiecare pentru sine, fiecare un curent în sine. Aș numi această epocă de însingurare și maximă temeritate literară, de creație în care face fiecare cum îl taie capul și ia publicul ostatec, tratându-l după bunul lui plac
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
clasici care au în minte un viitor, și autori Desperado, pentru care viitorul nu există decât ca o distopie. Iar acest viitor se ofilește tocmai fiindcă prezentul real e firav. Timpul operei Desperado e un mare semn de întrebare. Timpul auctorial Timpul autorului în romanul Desperado, inspirația autorului, ține de trecut. Autorul transferă nevoia lui de a lucra cu memoria asupra eroului. Când eroul rememorează, el nu o face linear, explicit, prin raportare la un prezent concret, când se va întâmpla
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
epoca Desperado, acești autori dialoghează cu publicul și nu au complexe în a spune pe șleau ce gândesc ei personal. Nu mai există autor omnisicient sau puncte de vedere, monologuri interioare. Avem de-a face cu o internalizare a vocii auctoriale de către lector, care se confundă pe sine cu creatorul. * Cu toate că stilul este extrem de accesibil, textul este de fapt elitist: el presupune o rafinată plăcere a jocului pentru joc. Nu căpătăm în final nici iluzia vieții, nici măcar adevărul despre joc. Pentru
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
procedee în conturarea lor. Concentrându-se pe modalități de a reda conștiința lucru pe care îl face cu priceperea teoreticianului autorul nu mai are suflu să umple arhitectura literară cu sentimente. În Paradise News, Lodge și-a modificat oarecum statutul auctorial. Erau în acel roman iubire, refuzul preoției / religiei, și în general o mare stângăcie. Personajele se încurcau în sentimente. Helen și Ralph sunt mai inteligenți: ei se țin departe de emoție. Helen nu ajunge să se îndrăgostească, iar pentru Ralph
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pagină, care ne spune exact cine cu cine rămâne. E o rezolvare prea simplă pentru un Desperado. În concluzie, triunghiurile amoroase (ori altcumva) nu sunt decât un șiretlic. Sensul ține mai degrabă de paralelismul dintre inteligență și computer. Helen (inteligența auctorială) se confruntă cu Messenger (inteligența artificială). Messenger cercetează gândirea din punct de vedere mecanic, dar ajunge de fapt extrem de aporape de tehnica Fluxului conștiinței, pe care o cunoaște și chiar o menționează. El caută să pună ordine în asociațiile întâmplătoare
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
un context narativ în care să pot include un eseu, aș zice, despre istoria biologică a țiparului, dar acest capitol cu țiparul își are sensul și scopul lui în roman. Tendința recentă din scrisul meu se îndepărtează de acest amestec auctorial de stiluri, mergând spre o voce determinată de personaje. Și Last Orders e un "amestec", dar acolo se împletesc câteva voci și narațiuni la persoana întâia. Istoria e recompusă de personaje. Aș vrea să sper că prezența autorului mai că
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
totuși o soluție: cea a izbăvirii antropogene, prin acțiunea subiectului (autorul, creatorul de ficțiune), care, operând cu artificiul și cultivând imaginația, se substituie divinității absente și organizează „circul” existenței, pune în scenă lumea, dându-i un sens. Această nouă postură auctorială - a cărei ivire marchează trecerea de la onirism la textualism - se observă în mod deosebit în nuvela Înscenare, la prima vedere o parodie grotescă a mitului cristic. Așteptare cuprinde prozele cele mai reprezentative pentru onirismul estetic - printre ele nuvela titulară, capodopera
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
ingenios, după procedee muzicale (tehnica temei cu variațiuni, „arta fugii”). Efectul de ansamblu, obținut prin măiestria combinatorie, e de vârtej încremenit. De fapt, totul devine o parodie serioasă a Noului Roman, utilizând nuclee tematice, motive recurente și obsesii ale eului auctorial depistabile în opera scriitorului. Lectura adecvată ar fi de tip poetic, deoarece segmentele componente ale textului interacționează generând metafore prozastice. Capodopera romancierului Ț. e, probabil, Nunțile necesare (1992; Premiul Academiei Române), o rescriere în cheie postmodernă a unui mit fundamental al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
Marian Mehr. I se acordă Premiul Cenaclului „Nichita Stănescu” în 1985. Poezia lui M. cultivă un umor discret, reținut, asociat acidității asumate, într-un stil direct, ca într-o radiografie a trăirilor. Figura centrală din plachetele sale este profesorul, mască auctorială ce dezvoltă aserțiuni filosofice. Poemele au o structură dialogică: se deschid cu maximele expuse de profesor, urmează interpretarea în registru parodic și se încheie cu adevărurile expuse ex cathedra de către profesor. Umorul fin vine din manevrarea ingenioasă a acestui scenariu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288025_a_289354]
-
Limbajul sofisticat include o critică nimicitoare a regimurilor comuniste, exemplificată codificat mai ales cu situații caracteristice dictaturii ceaușiste. Critica implică și identificarea emblematică a tiranului dâmbovițean cu sinistrul conchistador Lope de Aguirre. Nu e de mirare că, scrisă, potrivit specificării auctoriale, în 1988, cartea nu a putut să apară decât în 1990. Principiul de ordin social pe care ea îl propune este „dialogul generalizat”, pe picior de perfectă egalitate și într-un respect reciproc deplin între eu și tu, noi și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
construite, într-o manieră bizară, prin înțesarea metaforelor sau a nucleelor liricoide sau eseistice pe un vag schelet epic. Cultivarea fragmentarismului și a rupturilor epice sau finalul, imprevizibil, obscurizează și mai mult conținutul unor scrieri ce par emanația unei schizoidii auctoriale. În general, aspectul de incoerență vine din amalgamarea mai multor formule tematice și narative, din beția de cuvinte sau din incapacitatea scriitorului de a fixa un palier epic. Calul troian este o istorie insolită, care se alcătuiește ca o succesiune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288981_a_290310]
-
nu pot rămâne pasivi față de încărcătura etică a faptelor proprii și ale semenilor. Caracteristic este primul roman, Conul de umbră. Personajul principal, Micu, individ din stirpea lui Niculae din Marele singuratic de Marin Preda, recurge permanent - printr-un ingenios procedeu auctorial de alternare a planurilor - la interogarea eului asupra legitimității acțiunilor sale. Luciditatea critică și intransigența morală îl pun în conflict cu oameni primitivi și abjecți, din pricina cărora intră într-un „con de umbră”. Examenul de conștiință are în centru delimitarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290702_a_292031]
-
textual care se întinde înaintea lui va fi răsplătit pentru efortul său. Alte surprize conceptuale îndosite în paginile volumului stau a fi descoperite. * * * Același imperativ moral al aducerii aminte apasă și asupra autorului cărții de față. Asumându-mi această calitate auctorială, găsesc necesară amintirea numelor "celorlalți semnificativi" față de care mă simt îndatorat intelectual. Capul de serie al acestui index nominum magistrorum este, neîndoielnic, prof. univ. dr. Petru Iluț, călăuza mea intelectuală, pe urmele și prin perspectiva căruia am filtrat conceptual și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
scopul radiografierii hermeneutice a torsiunilor suferite de memoria românească în național-comunism, vom analiza un grupaj de manuale puternic consonante în mesajul pe care îl difuză: Istoria Patriei: manual pentru clasa a IV-a (Almaș și Petric, continuat ulterior în formula auctorială Almaș și Fotescu, ediția princeps apărută în 1957, reeditat anual până în 1989 inclusiv) și Istoria României: manual pentru clasa a VIII-a (Dragne et al., 1971), completate de trilogia Istoria antică și medie a României: manual pentru clasa a VIII
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
perioada regimului comunist nu apar pe copertele cărților, ci doar pe pagina de gardă. Însă, dată fiind "științificitatea" materialismului dialectic, ce rost ar și avea să apară numele autorilor, devreme ce glasul obiectiv al marxism-leninismului nu are nevoie de "portavoci" auctoriale pentru a se face auzit? Fiind produsul absolut al științei obiective, istoria României nu are nevoie de autori. În anii '80 se conturează noua logică național-comunistă de periodizare a trecutului românesc: • Istoria antică a României (sic!) (din cele mai vechi
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]