171 matches
-
diez minor, op. 55, nr, 2o, Nocturnei în si bemol major op, 62, nr.1 și Nocturnei în Mi major, op 62 nr. 2. Aceste muzici de Chopin în starea de grație creeată de Elisabeth Sombar, au fost trecute în audibil cu aure continue ale expresiei, îmbinate cu o siguranță impecabilă pe claviatură, într-o lume sonoră - și aici nu e nici un fel de tautologie - și în trăiri umane, cu o vibrație continuă și cu timbralități superbe, în spațiile unor noi
Recitalul pianistei Elisabeth Sombart by Mircea ?TEF?NESCU () [Corola-journal/Journalistic/84259_a_85584]
-
se consemnează atât ceea ce se aude, cât și ceea ce nu se aude, tăcerea. Din acest punct de vedere, tăcerea devine un "sunet vid", cum spune undeva Aurel Stroe. Prin plin grafic se exprimă astfel deopotrivă golul și plinul sonor. Notarea audibilului cuprinde trei zone: 1)zona centrală: sunetul, indicat printr-un "bob" scris într-un anumit loc pe portativ, care corespunde corpului literei în grafologie. Acest bob poate fi plin sau gol, liber sau legat. Lege: cu cât un bob e
Elemente pentru o grafologie muzicală by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15563_a_16888]
-
Nu știu ce formă vor avea în viitor cărțile, s-ar putea să dispară în favoarea cărții electronice, după cum susțin pesimiștii, sau s-ar putea să rămînă în forma lor actuală, după cum susțin nostalgicii paginii tipărite. La fel de bine s-ar putea să fie audibile sau în formă 3-D, totul e posibil. Dar ceea ce rămîne valabil e faptul că, indiferent cum se va prezenta cartea, oamenii vor simți mereu dorința de a citi/auzi/vedea literatură. Această nevoie nu va dispărea prea curînd și cred
Am îndemnat-o pe Doamna T. să scrie... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10808_a_12133]
-
ale unor femei care spuneau „Succes la examene”. La același experiment au fost supuse și 16 femei care au fost rugate să asculte înregistrări cu vocile bărbaților. Rezultatele au indicat că în cazul bărbaților, vocea profundă însoțită de o respirație audibilă, a fost percepută drept cea mai atrăgătoare de către femei. În schimb, bărbații au considerat că cele mai atrăgătoare voci de femei sunt cele ascuțite. „Cercetarea sugerează că în subconștient, bărbații sunt mai atrași de voci care indică supunere și bunăvoință
Cât de mult contează tonul vocii în atragerea partenerilor de viață by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/64425_a_65750]
-
astfel de a face cu o partitură-text (dar nu de tipul stockhausen-ianului text-compositionen), asezonată cu bare de măsură tradiționale și impregnată cu elemente de neaoș grafism literar. Nu-i vorbă că atât în dimensiunea ei vizuală, cât și în cea audibilă, muzica letristă adună o experiență apreciabilă, adăpostită în special în antichitatea greacă, acolo unde scrierea muzicală era preponderent una literară, iar expresia ei sonoră se baza, cel puțin în corurile tragediilor, pe scandarea (e-adevărat, monovocală) a textelor dramatice. Una
Când literele încep să cânte by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/7896_a_9221]
-
că pusesem lucrurile "pe făgaș" pentru lungul galop înapoi către țarc - momentul când lucrurile cunosc o ușoară ameliorare, când toate păcatele sunt uitate, toate rănile vindecate. - Te căsătorești?, am urlat practic, în timp ce inima mea făcea un poc detectabil, poate chiar audibil, în fundul cavității ei. Cu cine te căsătorești? - Cu Charley O'Dell, a spus Ann imperturbabilă în fața veștilor dezastruoase. - Te măriți cu zidarul! am spus. De ce? - Poate pentru că vreau pe cineva care să facă dragoste cu mine de mai mult de
Richard Ford - Ziua Independenței by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/7326_a_8651]
-
o oglindă spartă. Cartea însemnează mai multe lucruri: este, mai întâi, un fel de jurnal, deci o defulare, o mărturisire, apoi o clasificare și ordonare, o umplere cu substanță a golului singurătății și, în sfârșit, foarte în surdină, abia, abia audibil, un lamento auster. Octavian Paler depune mărturie despre viața sa, la un ceas târziu, limpezind-o pe cât se poate, el fiind un iremediabil introvertit, închis, cu strășnicie, în el însuși. De ce oglinda în care se privește este spartă? Pentru că autorul
Omul cu urechea tăiată by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11235_a_12560]
-
filmul american relevă mai multe drame omenești. Nu fac sumarul acestora, deoarece articolul de față nu este un sinopsis (de tipul preamultora citibile pe internet). Pentru noi, aici, important este că în filmul acesta este multă muzică, egal vizionabilă și audibilă. Tema fugii cu care Cvartetul de Coarde Opus 131 debutează apare de mai multe ori, ea este eficient discutată la un moment dat (ca și multe alte date despre lucrare), în final revenind și ca un fel de climax didactic
?A Late Quartet?/ Un Ultim concert by Marin MARIAN [Corola-journal/Journalistic/83461_a_84786]
-
sufocă. Fereastra odăii lui răspundea pe latura stângă a curții și se deschidea asupra împrejmuirii de zid a casei vecine. Fiind însă aproape de stradă, puteai vedea, aplecat asupra ei, și grilajul din față, iar dinăuntru, pe liniște, pașii trecătorilor erau audibili. Stingând lumina, Ioanide constată că o pată mare, albă, secționând întunericul pe zidul din apropiere și care s-ar fi bănuit a proveni de la becul din odaia lui, nu dispare, indiciu al unei surse străine. Totdeodată, câinele mârâi în somn
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se ridică în picioare. Cum Rima cea ghemuită părea că nu-l poate observa, el o urmă pe cea care mergea. Se luară de mînă și parcurseră o mare distanță în tăcere. Nimic nu era vizibil în afară de paloarea ceții, nimic audibil, în afară de oftatul mării. Aerul rece le înțepa fața; umerii, coatele și degetele începură să li se încleșteze și să îi ardă, în special la mijlocul pantei, cînd unul se lupta să-l tragă pe celălalt, care o lua la vale. Ajunseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
zîmbise tot timpul, privind în jos cu ochii pe jumătate închiși. Se ridică și stătu cu o mînă pe masă și cealaltă în buzunar, iar capul zîmbitor îi era ușor plecat într-o parte. Așteptă pînă ce aplauzele, conversațiile abia audibile, tusea și freamătul se potoliră. în această tăcere, figura lui, relaxată, dar nemișcată, cîștigă în putere și autoritate pînă ce întregul cerc de oaspeți semănă cu un public de statui bine dăltuite. Lanark era uimit cum atîția oameni pot produce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Lanark, dar nu vrea să te cunoască. Uneori e idiot. — Cine-i Horace? — Cineva care nu vrea să te cunoască, zise Alexander brutal. Un nenorocit de operator radio. Lanark se ridică în picioare. Vibrația din pămînt devenise o palpitație aproape audibilă și Rima spuse încordată: — Mi-e frică, Alex, nu fi rea cu mine. Vibrația se opri. în tăcerea aceea imensă, aerul fierbinte părea să opărească pielea. Lanark se simțea atît de greoi, că se prăbuși în genunchi, apoi atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
carne și zgârciuri, vene, artere și canale limfatice, ganglioni dilatîndu-se și contractîndu-se lent sub o rouă de sânge. Nervi ramificați în teci filiforme de mielină. Zone hialine și zone întunecate ca niște cheaguri. Totul zvâcnind și tremurând sub bătăile puternice, audibile, ale unei inimi nevăzute. Maria trânti ușița la loc și ieși în fugă, țipând, pe ușa atelierului. Niciodată de atunci nu mai trase la mașină și păstră toată viața o oroare puternică față de croitorie. Vasilica avea să-i croiască rochiile
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
freca ușor între degete petalele ușor fibroase ale unei petunii. În doar câteva secunde, zgomotul căpăta trup și devenea galben. Se-nșuruba ca un tirbușon în craniul meu, tot mai puternic, osci-lînd sus-jos, sus-jos tot mai rapid, urcând asimptotic de la "audibil" la "tare", depășind pragul acceptabilului, apoi al tolerabilului, până ce se transforma într-un urlet de aur. Simțeam că amplificarea nu va avea sfârșit, și o isterie distrugătoare, o teroare sincronizată cu creșterea nebunească a sunetului mă cuprindeau, puneau stăpânire pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și limbajul acidulat al noilor juni) fac contrapunctul și contraponderea grotescă a cadrului. O carte a surdinelor, interceptate cu mare finețe, surdina Estului dinainte și din timpul comunismului și cea a Germaniei naziste și postbelice. Abia sugerat, de asemeni, dar audibil, zumzetul agresiv al prezentului pragmatic și „global”, din care ne tragem oboseala și energia de fiecare zi. Structura sincopată a narațiunii, cu modificări de registru stilistic, cu necesare reprize de „lunecare” dedesubtul epicului potențează impactul scrierii. Nu mai puțin, observațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
privire critică vaza Evei. Cred c-o să pun floarea de lupin alb cu câțiva milimetri mai la stânga. Asta o să ajute la accentuarea calităților oratorice ale trandafirului. Și-acum irisul vine uite-aici. Trebuie să încerci să realizezi un efect aproape audibil al contrastului coloristic. Aș zice chiar unul contrapunctic. Eva dădu din cap aprobatoare și oftă. — Odinioară era așa de plin de energie, zise ea. Iar acum nu face altceva decât să zacă așa prin casă și să se uite la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
care, începând să-l umfle ca, bunăoară, Serge Gainsbourg, într-o faimoasă șansonetă, acesta luă curând aspectul unui balon imponderabil, cu irizări septemcolore și instabile, de săpun, care, ajuns la apogeu, pocni mustos, dar fără zgomot... Sau cu un zgomot audibil numai auzului de înger. (Continuarea în numărul următor) CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Le-am spus că am inimă... Emil BRUMARU Le-am spus că am inimă și nu m-au crezut, ba chiar au râs. Li se fâlfâia lor de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
proletară, amestecată. Iar Papa, tatăl ei drag, de mult dispărut, e intelectualul cu idealuri, dar și cu suspiciuni ; cu intuiția, nu și cu priceperea vieții. Și celelalte personaje sunt pregnante : Dimineață pierdută îmi pare însă dominată și în mod vizibil (audibil) structurată de acești trei actori epici. Dacă pragmatismul țărănesc al Vicăi este să obțină în avans cu o săptămână banii fixați o dată la două luni, pentru memoria Sofiei, pragmatica Ivonei constă în a oferi acești bani - în orice condiții - pentru
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cărei pereți erau Înțesați cu cărți, de la pămînt și pînă la infinit. — Ce părere ai? Întrebă Aldaya. Julián abia dacă Îl auzea. Damián, spune-i lui Jorge să coboare chiar acum În bibliotecă. Servitorii, fără chip și fără o prezență audibilă, alunecau la cea mai mică poruncă a stăpînului cu eficiența și docilitatea unei trupe de gîndaci bine antrenați. Vei avea nevoie de altă garderobă, Julián. Există o mulțime de mîrlani care nu țin seama decît de aparențe... Am să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de amărăciune din gât. — O să-l dea pe mâna lui Seius Strabo, se smiorcăie nefe ricit. — Ce caută Seius Strabo în povestea asta? tresaltă alarmat Au gustus. Ianuarius ezită, mușcându-și buzele indecis. Imploră iertare din ochi și murmură abia audibil: — Plautius Silvanus are de gând să-și mărite fata cu un ca valer din Tibur, fost prefect în Iudeea, unul Coponius... La auzul numelui, Augustus strânge din pumni. Izbește cu atâta violență în masă încât răstoarnă cupa cu vin. — Niciodată
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se schimbă. Din certăreț de vine nostalgic. Suspină adânc: — Parcă îl văd și acum, alergând ca un nebun pe străzi și la răspântii... Trio îl urmărește cu ochii cât cepele. — Le cerea oamenilor să mi se închine, murmură bătrânul abia audibil. Deși e speriat și îngrijorat, Fulcinius încearcă să rămână ra țio nal. Cinic chiar. Vorbe dintr-astea sunt pură propagandă menite să-l intimideze. Octavianus Caesar acceptă orice fel de ono ruri. El însă a greșit când și-a făcut
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și-apoi încă una, după care păstrează lichidul în gura care nu întârzie să trimită efluvii de parfum în nările care încep să-și regăsească sensibilitatea după ce aspiraseră atâta vreme doar aer aseptic de spital. Răspunde cu un : "Da" abia audibil. Chelnerul se retrage fluierând destul de tare ca să nu fie doar pentru el : "La donna mobile..." "Ce vin extraordinar ! Ce plăcută amețeală !", își spune Victor, nu fără un sentiment de vinovăție. Dintr-odată, intuiește că pe scaunul din fața lui stă cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
caută în buzunarul bluzonului batista și își tamponează tâmplele, fruntea, pomeții obrajilor... Ciudat, batista are un parfum care nu este al lui, un parfum proaspăt de ... Ușa se deschide și un pat pe rotile se apropie cu un clinchet abia audibil de patul neocupat. Victor sare în picioare ca împins de un resort și deschide ochii. Cu stupoare constată că ține în mâna strânsă nu batista lui, ci o fină dantelă roz. O bagă cu grabă în buzunarul bluzonului, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mai bună șansă pe care o aveam să-l prindem pe nenorocit. Primul copil care dispare e din vina ta, ai pricput? Puteam să-l prindem! Altă tăcere. Când Miller vorbi În cele din urmă, vocea Îi era Înecată, abia audibilă peste boxele mașinii. — Isuse, Laz, nu știam, că dac-aș fi știut, nu publicam nici un cuvânt! Îmi pare rău. Și chiar suna ca și cum Îi părea rău de-adevăratelea. Logan respiră adânc și băgă mașina În viteză. — Trebuie să-mi spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
astfel Încât ochii morți ai lui Geordie să-l privească pe bărbatul de pe pat. — De ce-ai Încercat să te sinucizi, Cameron? Am crezut că tu ești el. Cuvintele fuseseră mai mult murmurate decât rostite, dar măcar de data aceasta fuseseră audibile. — Care el? Anderson se cutremură. — El. Bătrânul. — Descrie-l. — Bătrân. Cărunt. Făcu gesturi ca de zgâriat, ca de gheară, la el la gât. Tatuaje. Un ochi cu totul alb. Ca un ou fiert. Logan se lăsă pe spate. — De ce el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]