8,769 matches
-
diarista exclamă: ,Ce caută o imbecilă tehnic într-o țară hipertehnologizată? Sînt o infirmă". Consumismul ca mod de viață, freneziile comerciale agresive, ca și cele gregare și festiviste cu ale lor automatisme și stereotipii de rigoare o irită vizual și auditiv, iar coruperea biotehnologiei care creează vieți cvasiumane îi întărește convingerea că a devenit o persoană neaparținătoare secolului. ,Eu sufăr de imbecilitate tehnologică, ceea ce mi-a creat un complex crescînd de înstrăinare, mai ales de cînd am aterizat pe acest continent
Inadaptarea emigrantului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11251_a_12576]
-
de un scenariu. Orașul te “trădează”, cum spuneți, cănd mișcarea “camerei” personale nu mai corespunde scenariului creat prin interactia îndelungată cu un loc. Stimulii vizuali creați și anticipați prin experiență zilnică a unui loc nu mai există. Stimulii olfactivi și auditivi din registrul asimilat zilnic timp de decenii dispar și sunt înlocuiți cu aberații în afara limitei biologice de adaptare. VB: Un reper este totdeauna bun, iar Parisul cred că este un reper excelent. Nu “micul Paris”, ci marele Paris. Nu numai
Vlad Bina: Bucuresti, Paris XIX si Boston XXI by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83067_a_84392]
-
un truism. Forța urechii românești a fost întrebuințată fără greș de Securitate, secția de dezinformare. Noile măsuri constrictive erau testate mai întîi printr-un fel de avanpremieră orală, calomnia intra tot prin pavilionul urechii, manipularea se făcea pe invizibile canale auditive, iar timpanul, ciocănelul și scărița erau mijloace de constrîngere. Astăzi dezinformarea e depolitizată și îndeobște involuntară. Uneori e făcută cu bune intenții. După ce au cîștigat teren la televiziune, radio și în pagina de ziar, unde se vehiculează cele mai fioroase
Urechiștii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14865_a_16190]
-
își trăiesc intens, credibil viața, prin intermediul unor elemente și mijloace îndeobște utilizate spre a sugera contrariul. Este vorba aici nu numai depre o viziune de ansamblu, ci și despre o strategie de comunicare: numai prin șoc simultan la nivel vizual, auditiv și al limbajului verbal, spectatorul contemporan cu simțuri constant tocite mai poate percepe/ pricepe sentimente reale. "Spectatorii din zilele noastre s-au plictisit de efecte speciale realizate cu ajutorul computerului și de unghiuri de filmare imposibile", comenta Baz Luhrmann, drept pentru
SENTIMENTE VS. COMERȚ by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/15278_a_16603]
-
ecran, o întremare a fanteziei noastre ca o consecință a suprasolicitării prin stimuli vizuali? După ce atâta timp lectura în tăcere a fost calificată ca singurul mod adecvat de abordare a cărții, ca rezultat al unui proces critic și reflexiv, calea auditivă nu se dovedește a fi nicidecum o simplă formă ce a supraviețuit, ci mai degrabă o formă viabilă de receptare, nu numai a textelor clasice literare, ci și a celor documentate istoric sau a literaturii pentru copii. Acest consum audio
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
gradul de emotivitate și atitudinea rostirii. Performanțele interpretative vocale - datorate fie autorului, fie altor recitatori - ar trebui să devină o întrebare firească în lumea artei literare și teatrale, mai ales ca urmare a faptului că cerințele exagerate ale unei filologii auditive ŕ la Sievers au fost spulberate. Lessing afirma că o frază, un vers pot căpăta prin discursul oral "explicația cea mai elocventă, comentariul cel mai complet". Condițiile receptării literare au fost supuse schimbărilor prin dezvoltarea noilor medii și au determinat
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
cititorilor". Pe de altă parte prezența vocii este considerată un aport interpretativ binevenit. Cât de la îndemâna oricui a devenit acest mod plural de receptare o dovedește opacitatea anumitor texte din secolul 20, care par de nepătruns, nefiind însoțite de elementul auditiv, iar în această categorie se înscriu operele lui Walter Benjamin. Nu este de mirare că, odată cu apariția gramofonului, scriitorii au fost îndemnați să se înregistreze, după ce, în a doua jumătate a secolului 19, fotografia și asocierea acesteia imaginii autorului devine
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
și cele religioase deasupra celor etice. Totuși, pietatea este lucidă. Fără tremolo sentimental, Vintilă Horia preface o zbatere interioară în larg spațiu de gîndire. Marea, cerul, feeria solară a toamnei, pădurea, sînt tot atîtea elemente care permit fuziunea dintre vizual, auditiv, muzical, tactil, texte sprijinite pe simboluri, metafore, parabole, evenimentele purtînd aură de mister. Vraja personalității stilului este o realitate a prozelor scurte ale lui Vintilă Horia. Important este că ideile nu riscă să se dizolve în fabuloasa originalitate a imaginilor
Sfîrșit de exil by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15321_a_16646]
-
perfect delimitate prin generice video, a multiplicat numărul personajelor în intenția de a vizualiza zbaterile trupului și spiritului măcinat de boală și suprasolicitat de medicamente. Contaminarea cu limbajul specific filmului se dovedește benefică. Radu Apostol și-a "mobilat" vizual și auditiv în chip inteligent spetacolul. I-a asigurat o sonoritate modernă, indispensabilă, grație comentariului muzical realizat prin colaborarea cu sound-designer-ul Vivian Papadat. Scenografa Alina Herescu a supradimensionat o seamă de obiecte-cheie - telefonul, televizorul- de care Paulie se slujește obsesiv încercând să
Debut pe o scenă românească by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14577_a_15902]
-
cu interes, prin convocarea întregii ființe, devine treptat fără însemnătate, grație demobilizării atenției și funcționării exclusive a unui auz periferic. Uneori asculți muzică și după ce ea a încetat să-ți mai viziteze urechile. Alteori muzica se sfârșește în conștiința ta auditivă înainte ca sunetele să-și întrerupă zbenguiala lor în eter. Și într-un caz, și în celălalt, muzica este servită ca o masă, fie frugală, fie copioasă, care adună în juru-i deopotrivă hămesiți și îmbuibați, pofticioși și inapetenți, hulpavi și
Cum ascultăm by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14632_a_15957]
-
a misterelor. Muzica live, cu ritmuri trepidante de techno și ethno, prin performanțele vocale excepționale ale lui Taiko Matsumoto și cele instrumentale ale lui Kei Wada, fluidizează și tensionează acțiunea, introduce reprezentația într-un circuit enigmatic. Suntem asaltați vizual și auditiv. Sub bagheta regizorală inspirată a lui Ion Caramitru, portretizează cu forță și finețe actorii. Ei oscilează între explozie ludică și concentrare în forme ritualice. Construiesc secvențe de o memorabilă expresivitate, dramatică, cum ar fi zeificarea lui Lady Duncan, ca "o
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]
-
precaut: "Nu voiesc să încurajez neglijențele de limbaj și nici nu cred în vreo virtute mistică a frazei stângace și a epitetului vulgar. Afirm, doar, că voluntara omisiune a acestor două sau trei desfătări - divertismentele oculare produse de metaforă, cele auditive produse de ritm, ca și surpriza interjecției sau a hiperbatonului - ne dovedește, de obicei, că pasiunea temei tratate e cea care precumpănește la scriitorul respectiv. Asprimea unei fraze îi e la fel de indiferentă literaturii adevărate, ca și onctuozitatea ei..." Ceva rămâne
Pagina "perfectă" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14199_a_15524]
-
lungi discuții care deveneau la un moment dat foarte crâncene. Uneori, interveneam și eu, dorind să împac lucrurile. Țin minte că, prin 1946 a venit Camil Petrescu. Mai întâi s-a mirat:" O, ce casă aveți!" Era cu un aparat auditiv mare, cum erau pe atunci și, cum el trecuse deja "pe linie" ( cum se spunea) și trebuia să se justifice într-un fel, s-a lansat într-o diatribă împotriva burgheziei românești care, între cele două războaie ar fi lăsat
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
a evoca un ținut specific, concurată în acțiunea ei poate numai de Sorin Titel, în ciclul său de romane în care a înfățișat mediul bănățenesc de mici așezări urbane. Criticul remarca la Maya Belciu "exactitatea detaliului", "finețea observației", ascuțimea simțului auditiv, arătând totodată, pe bună dreptate, că imaginea acelei lumi descrise cu atâta minuție și har plastic nu ar fi fost completă dacă nu i se da și legendei locul cuvenit. Legenda era o componentă firească, naturală a acelei lumi și
La o reeditare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14281_a_15606]
-
pus pe un subiect sau pe altul, din lecturile orientate spre un anume subiect, din audițiile realizate. Și totuși, nu mă pot abține să nu comentez rezultatul acestor opțiuni. Concluzia mea este că o parte importantă a tineretului nostru trăiește auditiv în plin regim al consolării. Prin regim al consolării înțeleg un spațiu muzical definit printr-o sonoritate frumoasă, lirică și cu accente nostalgice. Ceaikovski și Debussy au încetat - pentru percepția acestor tineri - să fie atât de diferiți. Ceea ce se "aude
Absența lui Bach by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14289_a_15614]
-
pe Internet, sistemul top-urilor și al star-urilor, mitologia extraterestră și multe altele, toate acestea sunt deja categoriile pe baza cărora mulți tineri abordează realitatea. Valorile lor au alte "semne", iar referințele sunt rodul unor preferințe personale. În ceea ce privește referința auditivă, se poate vorbi chiar despre existența unei false "bibliografii vizuale": începutul Sonatei în La major de Mozart va deveni pentru unii (cei mai mulți) "muzica din reclama de la Connex", semnalul introductiv al Simfoniei a V-a de Beethoven devine "muzica din reclama
Absența lui Bach by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14289_a_15614]
-
bine alese. Dacă pe ecran mai apare și un slogan care spune un cu totul alt lucru, ghiveciul este complet și perfect opac. El nu spune nimic. Muzica s-a evaporat: a rămas doar o carcasă care semnalizează. Un "bec" auditiv. O etichetă pe care nu scrie decât prețul. Consecința acestor stimuli muzicali diverși este tocirea treptată a sensibilității. Prin repetiție identică și obstinată, se va instala treptat insensibilitatea la schimbarea sonorității. Să luăm, de pildă, un șir de reclame: fiecare
Absența lui Bach by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14289_a_15614]
-
pe calculator, nici automatizat, în el jucând un rol important Ideea nu conceptul, a cărui formare și utilizare poate fi modelată și automatizată deoarece cantitativul măsurabil (chiar dacă în mod statistic) joacă un rol decisiv. Recunoașterea automată a formelor (vizuale sau auditive) se izbește ca de un zid de această problemă: forma este esență nu cantitativ pur, deși este necesară o mare cantitate de muncă conștientă pentru surprinderea esenței. Ștefan Gavat, inginer electronist
Voci din public () [Corola-journal/Journalistic/13605_a_14930]
-
și se contractă atunci când creierul este mai puțin solicitat, adică atunci când acesta întâlnește o situație familiară”. Acest lucru a fost confirmat de experimente în care oamenii au stat o vreme în peșteri, izolați de orice fel de stimul vizual sau auditiv. În iulie 1962, un geolog francez, Michel Siffre, s-a retras pentru 60 de zile într-o peșteră din sudul Alpilor, pentru a studia efectul izolării asupra percepției timpului. La ieșirea lui din peșteră, pe 14 septembrie, s-a descoperit
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94318_a_95610]
-
Romantismului, a căror compozitori au știut că una este să te urci de la efect la cauză, și alta e să cobori de la cauză la efect. 9. Muzicile repetitive, bunăoară, reclamă mai multe puncte, căci ele persistă, la nivelul conștiinței noastre auditive, dincolo de timp și spațiu, fără a face favoruri și fără a comite nedreptăți, dar cu riscul de a strivi și a copleși, ca orice infinit generat de o intuiție internă. Numai că, nemărginirea acestor muzici reiterative constituie însuși felul mărginirii
... și punctuație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12117_a_13442]
-
la o întîlnire literară din casa lui Beldiceanu (acolo se strîngeau condeierii Iașilor după strămutarea Junimii la București). "Raportul lui Gruber", dacă-l putem numi așa, sună concis și la obiect. Iată-l: "Creangă este un puternic tip senzual și auditiv, cînd scrie el e foarte emoționat, acum rîde singur, acum îi vin lacrimile în ochi, face felurite mișcări involuntare, transpiră greoi ca și cum ar merge repede, cînd scrie parcă aude fraza că i-o repetă cineva în urechi, apoi șterge, scrie
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
guerilla pentru a-i prinde pe unii dintre cei intervievați ca Dick Clark, Charlton Heston) - ci și colajul de imagini documentare din război peste care defilează statistici, material filmat de camerele de supraveghere din Liceul Columbine, peste care se juxtapun auditiv înregistrări telefonice din apelurile la 911, ori desene animate. Moore nu ezită să lege violența statului (manifestată în politica "non-intervenționistă" de după cel de-al doilea război mondial, demascată brutal de statistici) de nivelul de crime comise în S.U.A. anual. Personal
Americanii și armele lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12610_a_13935]
-
o voce mă întreabă ghici cine sunt, și spun sigur Chihaia!, Pavel Chihaia... Stupefacție. Nu ne mai văzuserăm sau auziserăm de la căminul Mătăsari, de prin 1943-44, de aproape șaizeci de ani... Telefona de la München... Prietenii se miră de memoria mea auditivă, și, într-adevăr, mai mult decât figurile, rețin modulațiile vocilor. A lui Chihaia, oricum, inconfundabilă: puțin afectată, dar nu cine știe cât, un pic persiflantă, cu un haz abia reținut, însă ceva cald, amical, în rostire. Cu un asemenea glas, nu poți
Fiul Dobrogei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12777_a_14102]
-
devine, pe nesimțite, simplu ornament într-un amplu proces de multiplicare. Deși variate compozițional și iconografic, aceste lucrări au ca gen proxim o anumită opacitate vizuală, care face inutil orice efort de lectură fluentă, și o migrație a opticului către auditiv, către ordinea sonoră a lumii. Compoziții seriale, ritmice și muzicale, imaginile pe care Mattis Teutsch le experimentează în acest moment împing percepția către o lume bidimensională, populată de realități spectrale, de amprente ale unui uman sublimat. Pictorul codifică și conceptualizează
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
culme a creativității umane, văzut direct, în puterea nopții, ca o stea călătoare amestecată printre stelele fixe, nu părea decît o componentă bizară a infinitei mașinării cerești. Dacă în sistemul senzorial comun, vizualul are o putere de persuasiune sporită în comparație cu auditivul, e posibil ca și în registrul senzorialului fantasmatic el să aibă o mai mare forță de inducție. Si atunci nu e de mirare că nepămînteana și volatila melodie nocturnă a fost uzurpată brutal de satelitul atît de perfect integrat lumii
Vizualitate și metafizică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12500_a_13825]