1,025 matches
-
Simt o Împunsătură de frustrare. De ce trebuie să fie atît de pesimist? — Atunci... demisionez! zic cu un gest larg al mîinii. Ok? Ești satisfăcut? — O să țin minte ce-ai zis, Rebecca, să știi, spune Eric cu o căutătură de rău augur. — Așa să faci! spun Încrezătoare și-i susțin privirea, pînă cînd pleacă. Rahat. Tocmai m-am oferit să demisionez. De ce naiba am făcut asta? Tocmai mă Întreb dacă să fug după Eric și să-i spun Ha, ha, am glumit
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
cea care a avut de fapt ideea... — Bună ziua tuturor! mă Îndrept spre aparat cu un zîmbet larg și optimist. Eric și cu mine am lucrat la acest proiect ca o echipă și cred că el anunță schimbări de foarte bun augur pentru The Look. Iar celor care au rîs de noi nu vreau să le zic decît că sper să le stea În gît. Mai scot cîteva onomatopee sugestive, după care mă scuz și-i predau ștefeta Înapoi lui Eric. Spre
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
a făcut altceva decât să oficializeze o stare de fapt. Acum vreo lună, fixase ca termen al retragerii data de 1 ianuarie 2007, după aderare. Faptul că a făcut-o mai înainte cu o lună mi se pare de bun augur, măcar intrăm în UE fără acest ciudat spectru politic la conducerea țării, iar până atunci se limpezesc și apele noastre politice. Pe mine m-a amuzat însă mai mult modul în care cam toată săptămâna, de duminică încoace, media și
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
arată fatalitate; pe muntele lui Mercur, o carieră de negustor; pe muntele lui Marte, o configurație militară. O insulă reprezintă o cădere morală; adulter, pe muntele lui Venus; pe muntele Lunii, arată presentimente. Punctele albicioase și găurile sunt de rău augur; linii pe muntele lui Venus indică boli; pe muntele lui Jupiter, riscuri în serviciu, orgoliu; pe muntele lui Saturn, indică dificultăți în destin. Când pielea palmelor e mai galbenă, poate fi un semn de boală. Dacă pielea e mai roșie
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
Emil Isac, George Vâlsan, George Gregorian, Alfred Moșoiu, I.M. Sadoveanu, Cezar Petrescu, V. Voiculescu ș.a. Din Franța, Pompiliu Păltănea trimite „Scrisori pariziene”, iar André Tardieu glosează pe marginea mișcării politice din Europa (1926). Tot acum Marcu Beza (uneori sub iscălitura Augur) inaugurează o trecere în revistă periodică a stărilor de lucru din Anglia la rubrica „Cronici engleze”. Începând din 1928 Șt. Brăiloiu reorganizează pagina, schimbându-i denumirea în „Din duminică în duminică” și sporind spațiul acordat evenimentelor literare. La colaboratorii de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290367_a_291696]
-
ființă. "De ce-ai venit aici?" zise ea. Îi întoarse spatele și, uitându-se la țărâna de pe pantofii lui, strigă, " Sunt copilul pământului!" După care căzu. Pe tot parcursul romanului sunt presărate fragmente poetice, toate cu aceeași aură de rău augur. Al doilea Tom Hill se alătură tatălui mort; registrele, timpurile se amestecă, iar umbra îi dezvăluie "fața de deasupra". Nu e numit necunoscutul și nici nu e explicat rațional. Capitolul trei începe cu același refren, cu "fața de deasupra". Acest
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de culte dans l’Anatolie Hittite”, În UF nr. 5, pp. 7-27. Archi, A. (1975), „Città sacre d’Asia Minore”, În PdP, CLXIV, pp. 229-344. Archi, A. (1978), „Note sullefeste ittite - I”, În RSO, LV, pp. 19-26. Archi, A. (1979), „Auguri per il Labarna”, În O. Carruba (coord.), Studia Mediterranea P. Meriggi dicata, Pavia, pp. 27-51. Archi, A. (1990), „The Names of the Primeval Gods”, În Or, nr. 59, pp. 114-129. Archi, A. (1991), „Die hethitischen Orakeltexte”, În H. Klengel-W. Sundermann
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al lui Caluxe "Calu", sau „puterea” lui Tinia-Zeusxe "Zeus", activă chiar În sfera infernală proprie zeului catahtonic Calu. Tot de importanță mare apare existența unui fond de credințe, comune În Etruria, Latium și regiunii umbro-sabine, referitoare la auspiciu și la augur: nu numai Etruria dovedește că are cunoștințe și că folosește practicile augurale În accepțiunea lor cea mai vastă, adică de disciplină a prezicerii, care constituie unul dintre cele mai importante instrumente ale relației dintre om și divinitate, legitimează puterea și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
teoretice trebuie căutate În doctrina augurală panitalică a lui templum, a lui focus effatus, adică a spațiului „eliberat de spirite” și marcat tocmai prin construirea estradei, instrument material și simbolic al separării „casei zeului”, purificată de lumea Înconjurătoare grație acțiunii augurilor. 4. EXPERIENȚA RELIGIOASĂ ETRUSCĂTC "4. EXPERIENȚA RELIGIOASĂ ETRUSCĂ" Nu există Îndoială că transformarea panteonului etrusc, sub tripla influență, italică, feniciană și greacă, a adus cu sine modificarea multora dintre cele mai antice și originare aspecte ale religiozității etrusce. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și de dispozițiile senatului, În calitate de autoritate supremă În materie de cult, și ale diferitelor sacerdoții dedicate fiecărui cult În parte. Atunci când cetățenii romani Întemeiau colonii, În conformitate cu o lex coloniae se prevedea ca să fie Înzestrate cu instituțiile lor religioase fundamentale: ansamblul augurilor, al pontifilor și al elementelor fundamentale ale calendarului sacru 1. „Capitolia” risipite În Italia și În provincii făceau evidentă și sub aspectul arhitectonic legătura sacră ce unea coloniile de cetatea-mamă. În acest fel, religia romană se putea răspândi În teritoriile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
iar cealaltă jumătate de către casieria publică, dar nu cu banii obținuți din amenzi, care sunt păstrați pentru cult În sensul strict. Dintre numeroasele sacerdoții ale Romei, pentru Urso sunt prevăzute numai două colegii mai Înalte, pontifices, pentru dreptul sacru, și augurii, pentru divinație, fiecare dintre aceste colegii fiind format din doar trei membri 1. Acești funcționari sunt aleși; durata funcției lor nu este indicată și, de aceea, ne putem gândi că ei o exercitau pe viață. Se stabilește În mod expres
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mormânt sau loc de pelerinaj transregional. II. Momentele Zile festive regulate/neregulate, durată și frecvență cu privire la o divinitate; de exemplu: sacrificiu adus lui Jupiter la jumătatea fiecărei luni (regulat, scurt, frecvent). III. Persoanele/funcționarii/executorii 1. La Roma: pontifex, flamen-flaminica, augur, virgines Vestae, rex/regina sacrorum, XV-viri sacris faciundis; 2. Preoți: sacerdotes; administrator: magister/magistra; slujitor: minister/ministra; ajutor: camillus; cel care Înjunghia animalul: popa, victimarius; gardianul templului: aedituus; cântăreț: tibicen, psaltria. IV. Instrumentele (instrumentum, utensilia, sacra supellex) Iluminare: lumânări, făclii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Zeu" Îl venerează cel care Îl cunoaște; În „religia sa lăuntrică” (animi religio), Înțeleptul nu se Îndreaptă către o mulțime de zeități, așa cum „simulează”, În schimb, prin gesturile sale rituale 2. M. Tullius Cicero, consul În 63 Î.Hr. și augur (din 53 Î.Hr.), reprezintă scepticismul Akkademiei, dar se conformează unei morale și unei teologii stoice. Cu religiozitatea lui luminată, angajată politic și Înțeleaptă, sceptică și, din acest motiv, conservatoare, el Întrupează mai cu seamă tipul filozofului religiei. În ultimul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
clar pentru Europa sau pentru restul lumii. Rețeaua de acorduri vamale protecționiste și subvenții indirecte instituită la comanda Franței era complet În afara spiritului și instituțiilor sistemului de comerț internațional care apăruseră În deceniile de după Bretton Woods. Nu era de bun augur faptul că sistemul de guvernare al CEE, modelat după cel al Franței, perpetua moștenirea ei napoleoniană. În ultimul rând, influența Franței asupra primilor ani ai Comunității Europene a dus la făurirea unei noi Europe ce putea fi acuzată că reproducea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
morală sau cărți și filme inadecvate. Dar catolicii mai tineri și preoții din noua generație erau conștienți, la sfârșitul anilor ’50, că rigiditatea autoritaristă a Vaticanului În chestiuni publice și private deopotrivă era nu numai anacronică, ci și de rău augur. În 1900, cele mai multe căsnicii italiene durau aproximativ 20 de ani și luau sfârșit la moartea unuia dintre soți. La jumătatea anilor ’70, mariajele durau peste 35 de ani, iar dreptul la divorț era solicitat din ce În ce mai asiduu. Între timp, explozia postbelică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Franței În Peninsula Iberică s-a degradat semnificativ: În 1983, când se Încheiaseră două treimi din negocierile de aderare, care se desfășurau Într-o atmosferă tensionată, numai 39% dintre spanioli aveau o părere „favorabilă” despre Franța - un debut de rău augur pentru viitorul lor comun. Aderarea țărilor din sud nu Însemna doar o nouă mărire a subvențiilor comunitare pentru fermierii francezi. Spania, Portugalia și Grecia aduceau Comunității 58 de milioane de oameni, majoritatea săraci, așadar candidați la o multitudine de programe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În fața Istoriei ne scutește de responsabilitatea față de oameni”. Noua incertitudine care plutea asupra Istoriei (și istoriei) a inaugurat un deceniu neplăcut pentru intelectualii occidentali, care realizau cu strângere de inimă că dezintegrarea marilor scheme istorice și narațiuni era de rău augur pentru clasele limbute ce le inspiraseră și care au devenit la rândul lor obiectul unei indiferențe umilitoare. În septembrie 1986, Într-un revelator aparté solipsist către un jurnalist francez, sociologul francez Pierre Bourdieu deplângea „decăderea” gânditorului public angajat: „Cât despre
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
PL zguduia cercurile politice vieneze atingând 23%, la o distanță de doar patru procente de Partidul Popular, care guvernase țara În primii 25 de ani după război și care domina Încă provinciile rurale ale Austriei. Dar și mai de rău augur era faptul că Haider păcălise o mare parte a electoratului de orientare tradițional-socialistă, ce era clasa muncitoare vieneză. Acest lucru nu trebuia să surprindă pe nimeni, având În vedere că (după cum arătau sondajele de opinie din 1995) un austriac din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1321 și apoi la încoronarea regelui Filip al VI-lea, în anul 1328. Tot un vin de Champagne a ales regele Franței să ofere suveranului Germaniei, în anul 1398, în timpul unei reuniuni diplomatice; vinul se dovedește a fi de bun augur, deoarece "Împăratul a semnat tot ce am dorit". Însă șampania zilelor festive de altă dată nu este aceeași cu cea pe care o cunoaștem astăzi. În primul rând, pentru că vinurile de Champagne sunt denumite astfel abia în 1600, încetând să
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
comme " des messages de la ronde " ( Ce aude unicornul/Ce qu'entend l'unicorne) (1978 : 547). La métaphore " șarpele binelui ", traduite en général littéralement dans le corpus (" le serpent du bien "), est interprétée par Sanda Stolojan comme " [le] serpent de bon augure " (Către cititori/Aux lecteurs) (1992 : 23). Grace à son choix inspiré, la traductrice rappelle aux lecteurs que le serpent était pour leș Anciens une image de bon augure, symbole de la prévoyance et de la sagesse. La métaphore " cercul înșelăciunii " est traduite
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
du bien "), est interprétée par Sanda Stolojan comme " [le] serpent de bon augure " (Către cititori/Aux lecteurs) (1992 : 23). Grace à son choix inspiré, la traductrice rappelle aux lecteurs que le serpent était pour leș Anciens une image de bon augure, symbole de la prévoyance et de la sagesse. La métaphore " cercul înșelăciunii " est traduite littéralement par Paul Miclău (" le cercle de la tromperie " (Semnal de toamnă/Signal d'automne) (1978 : 371)). Par contre, Sanda Stolojan interprète cette métaphore comme " l'encerclement des mirages
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
și-a trimis trei reprezentanți în Statele Unite, ca observatori ai apropiatelor alegeri prezidențiale. Aceasta făcea parte din înțelegerea reciprocă prin care SUA aveau să-și trimită, la rîndul lor, observatori la alegerile din februarie 1957867. După acest început de bun augur avea să apară însă, în curînd, un obstacol. Succesul repurtat în Polonia, pe 19-20 octombrie, de Wladislav Gomulka și de antistaliniști i-a determinat pe maghiari să creadă că și în Budapesta se poate întîmpla același lucru. Pe 23 octombrie
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
privind situația forțelor militare, ce conținea și o asigurare în scris cum că suveranitatea României nu este afectată în nici o privință de staționarea temporară a trupelor sovietice pe teritoriul acesteia 874. Evenimentele din octombrie nu au fost însă de bun augur pentru tratativele economice și financiare româno-americane de la București. Pe la începutul lunii noiembrie, acestea au fost sistate 875. Două luni mai tîrziu, pe 24 ianuarie 1957, Departamentul de Stat a anunțat că guvernul român nu este dispus să-și respecte angajamentul
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
ce se lăuda în privința rezultatelor inițiale ale acordului cu România, din iunie. În 1964, volumul comerțului bilateral cu România se triplase față de cel din1963, crescînd de la două milioane de dolari la șase milioane 1138. Începutul anului 1965 a fost de bun augur. În cuvîntarea privind situația SUA, Johnson a anunțat că "națiunile est-europene, cuprinse de neliniște, încearcă să-și recapete, încetul cu încetul, identitatea. Guvernul american, cu ajutorul specialiștilor din domeniul forțelor de muncă și afacerilor, cercetează acum noi căi de dezvoltare a
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
preluat, purtat și păstrat un astfel de nume. Antroponimul, o raritate, se întâlnește încă din timpul stăpânirii romane în Dacia, când, într-o inscripție, după moda de atunci, „un Cocceius Severus închină o piatră lui Cocceius UMBRIANUS, tatăl său, decurion, augur și pontifice al cetății Porolissum în provincia Dacia”. Vor fi existat și alte antroponime identice, rămase și răspândite în spațiul supus procesului romanizării, cum a fost cazul și cu zona noastră, unele păstrându-se până destul de târziu, căci antroponimul respectiv
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]