15 matches
-
înainte / 15 Capitolul 1. Divinația. Definiții și delimitări conceptuale / 21 1.1. Definirea divinației / 21 1.2. Clarificări și delimitări conceptuale / 25 1.2.1. Profeția / 25 1.2.2. Clarviziunea / 27 1.2.3. Ghicitul / 28 1.3.4. Auguratul / 30 1.3.5. Astrologia / 30 Capitolul 2. Divinația în societate. Practici, caracteristici și reprezentări sociale / 35 2.1. Divinația în șamanism / 37 2.2. Divinația în Antichitate / 38 2.3. Divinația în Evul Mediu / 42 2.4. Divinația în
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
semnificației lor, pot produce unele confuzii. De cele mai multe ori ei sunt percepuți la nivelul înțelegerii comune și, din nefericire, sunt foarte frecvenți în cadrul literaturii de popularizare, care depășește cu mult producțiile științifice și serioase din domeniu. Noțiuni precum clarviziunea, profeția, auguratul, astrologia, ghicitul sunt un exemplu în această privință. Întrebați despre toate acestea, subiecții chestionați au ales de cele mai multe ori tăcerea sau, în virtutea unei bune tradiții creștine, au pus totul sub semnul demonicului și al păcatului 8. Acești termeni definesc principalele
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Ea se sprijină deopotrivă pe intuiție și pe "interpretarea metodică", practică, dar și pe experiența interioară a persoanei. Clarviziunea este, putem spune, o adeptă a căii de mijloc deoarece îmbină cunoașterea teoretică, practica și trăirea interioară. Dacă analizăm clarviziunea în raport cu auguratul, putem constata că trăirile interioare în cazul clarviziunii sunt mai mult solicitate, spre deosebire de augurat, care nu se ocupă decât cu formele, obiectele, lucrurile concrete observabile și exterioare. Prin capacitățile sale, și clarvăzătorul este, în felul său, un ales. El nu
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
diverse mijloace publicitare (presă, radio, TV, internet sau simple anunțuri publicitare). Cu această ocazie putem aduce câteva lămuriri și asupra altor termeni uzitați în inventarul practicii divinatorii, precizându-le înțelesurile cu care vor fi folosiți în lucrare. 1.2.4. Auguratul Augurul și auguratul sunt noțiuni ce desemnează anumite practici de interpretare a semnelor divine, mai cu seamă cele care au ca obiect principal de observație păsările. Deși deseori este unul și același lucru cu auspiciile, auguratul are o arie de
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
presă, radio, TV, internet sau simple anunțuri publicitare). Cu această ocazie putem aduce câteva lămuriri și asupra altor termeni uzitați în inventarul practicii divinatorii, precizându-le înțelesurile cu care vor fi folosiți în lucrare. 1.2.4. Auguratul Augurul și auguratul sunt noțiuni ce desemnează anumite practici de interpretare a semnelor divine, mai cu seamă cele care au ca obiect principal de observație păsările. Deși deseori este unul și același lucru cu auspiciile, auguratul are o arie de cuprindere semantică mult
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
lucrare. 1.2.4. Auguratul Augurul și auguratul sunt noțiuni ce desemnează anumite practici de interpretare a semnelor divine, mai cu seamă cele care au ca obiect principal de observație păsările. Deși deseori este unul și același lucru cu auspiciile, auguratul are o arie de cuprindere semantică mult mai largă, în timp ce auspiciile se referă strict la prevestirea prin păsări. O altă confuzie frecventă se produce între augurat și haruspicii (haruspicina sau extispicina). Haruspiciu (lat. haruspex) "este un cuvânt compus din haru
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
trei tipuri de cunoaștere), putem afirma că augurul este cel care accentuează în cel mai înalt grad aspectul practic ce înglobează în sine experimentul și experiența. Joachim Wach crede, de exemplu, că practica și experimentalul se dezvoltă numai în cazul auguratului. În realitate, nu se poate vorbi de o separare totală a celor trei dimensiuni ale actului divinatoriu, ci, mai curând, de proporții diferite ale prezenței lor. Deși se apropie foarte mult de ceea ce am numi "ghicit" (uneori termenii se și
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
realitate, nu se poate vorbi de o separare totală a celor trei dimensiuni ale actului divinatoriu, ci, mai curând, de proporții diferite ale prezenței lor. Deși se apropie foarte mult de ceea ce am numi "ghicit" (uneori termenii se și confundă), auguratul este o tehnică de sine stătătoare, dezvoltată în vechiul Imperiu Roman. 1.2.5. Astrologia Mai este numită popular și "ghicitul în stele", trimițând cu gândul la practica ghicitului. Totuși, dacă avem în atenție maniera de lucru, vom observa că
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Terentius Varro arată că "sacrul are o implicație profundă în ființarea universului" iar "religia romană nu este o mistificare, ci un sistem de simboluri care transfigurau secretele universului, iar rolul ei în viața civică este unul fundamental"35. Haruspiciile romane, auguratul, dar și alte practici divinatorii, ca expresie a unei relații directe cu divinitatea, contribuie la îmbogățirea și nuanțarea acestui "sistem de simboluri". Principiul care stătea la baza consultării prezicătorilor în Antichitate era organizarea și armonizarea vieții sociale cu voința divină
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
cu diavolul. În fapt, această clasificare cuprinde în principal diferite forme de divinație, care în mentalitatea medievală (cel puțin pentru început) nu figurau pe lista delictelor sau a păcatelor grave. Această listă cuprindea: geomanția, hidromanția, aeromanția, piromanția, incantațiile, haruspiciile și auguratul. În secolul al XII-lea, preluând scrierile lui Isidor, Hugues de Saint-Victor face o clasificare mai nuanțată a magiei, subscriind totuși provenienței demonice a acesteia. De astă dată tabloul magiei se prezintă astfel: 1) mantica (necromanția, divinația cu apă, aer
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
a face cu divinația naturală (intuitivă) și cu cea artificială / experimentală. Semnificația numeroaselor semne din actul prezicerii se sprijinea pe o serie de procedee precum: inducția, deducția, analogiile. În esență, procedeele ar consta în interpretarea unor semne provocate prin experiment (auguratul sau ghicitul în bobi etc.) sau care survin în mod natural (visele sau profeția). Întregul efort de tălmăcire, de interpretare devine expresia unei cunoașteri deosebite a umanului și a socialului din partea prezicătorului. Specialistul în arta divinatorie știe să coreleze o
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
I, în care divinația se ocupă doar cu interpretarea prodigiilor. Are un caracter conjunctural și dobândește aspectul unei științe raționale; stadiul al II-lea îl reprezintă arta augurală, care numește, în fapt, o decădere a artei și cunoașterii divinatorii. Practic, auguratul susține autorul francez face trecerea către divinația intuitivă și cea profetică. Concret, divinația inductivă avea ambiția de a stabili o legătură între semn și semnificat. Sigur, acest lucru rămâne doar la stadiul de deziderat pentru că, în fapt, ceea ce s-a
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Chiar dacă de această dată rostirea nu mai este una umană și aparține unor ființe misterioase, în mentalitatea populară ea are același rol divinatoriu. Probabil, credința românilor în ursitoare a generat și diferite practici augurale cu scop magic și divinatoriu. Astfel, auguratul este destul de des întâlnit la naștere, la nuntă sau cu ocazia altor sărbători. În cazul nașterii, "alături de moașă, în aceste rituri de început și practici magice augurale un rol aparte îl aveau femeile care veneau cu daruri și cu urări
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
la sorți), cartomanția, divinația cu ajutorul globului de cristal, al oglinzii, al pietrelor prețioase etc. b) divinația cu ajutorul ființelor. Din această categorie fac parte omul și toate animalele, crustacee, reptile etc., care pot servi în divinație. Exemplificăm această situație cu: oniromanția, auguratul, haruspiciile, morfoscopia, divinația palmică, chiromanția, cleidomanția; c) divinația cu ajutorul elementelor naturale. Aici am putea include hidromanția și empiromanția, dedromanția și divinația meteorologică, astrologia; d) divinația cu ajutorul elementelor materiale. Aceasta privește în special divinația necromantică; e) Divinația cu ajutorul cifrelor sau divinația
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
variate. De aici derivă și complexitatea modelelor tipologice. Astfel, după Annemarie Malefijt (1968, pp. 216-225) există trei mari categorii de divinație: divinația fără experiment uman, divinația care implică experiențe umane și divinația prin vise sau transă. În prima categorie intră: auguratul (citirea unor omen), geomanția (interpretarea urmelor din pământ, noroi), piromanția (interpretarea jocului flăcărilor), litomanția (interpretarea formelor stâncilor sau ale diferitelor aranjări de pietre), hidromanția (intepretarea formelor din apă), astrologia (citirea stelelor), somatomanția (interpretarea formelor din corpul omenesc), neomanția (interpretarea alunițelor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]