481 matches
-
ci și prin propensiunea sa către persiflare, către ludic, în sfera unor reprezentări intenționat depoetizate, circumscrise unui cotidian minor ori unui telurism pragmatic. S-ar zice că e o deculturalizare, o ,barbarizare" a unei poezii obosite de clișee melodramatice ori aulice, însă, în fond, avem a face cu o față a sa nu mai puțin elaborată, în cheie plebeiană, chiar mizerabilistă, indice temperamental al refuzului, căci bardul suferă permanent de-o alergie la ,distincție", la solemnitate. Pe de altă parte, Flora
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
ibidem). Prins în jocu-i bovaric, introduce și exotisme: "televizorul/ învîrte planete. Și iarăși,/ prietenii fumînd și aruncînd zaruri/ pe pîntecul balenei albe;/ muzică purpurie - tatuajul/ unei dansatoare se zvîrcolește" (ibidem). Ori cultiva un grotesc solemn, cu inserturi mitologice, o degradare aulica, țeapăna: "Cu lira lui dezacordata trece/ Orfeu pe sub bolțile de piatră crăpate/ tăi peste începutul acestui poem/ și rămîn doar bolțile de piatră crăpate/ dintr-un oraș unde rînza e rege/ și brînză regina/ nebunii fac tumbe în săli de
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
Parcurgeți puțin biografia lui Iliescu, să zicem anii cincizeci și șaizeci, și veți fi uluiți în ce situații jenante s-a complăcut individul. Răsfoiți ziarele din anii nouăzeci și veți vedea ce umil, ce „disciplinat”, ce respectuos cu ierarhiile, ce aulic era insul care astăzi a ridicat limbajul de mahala în scaunul prim-ministerial. „Îmbățoșarea” acestor produse bolnave ale unei societăți bolnave trebuie să conțină un mesaj anume, dar, sincer, nu-l pot descifra. La o adică, aș putea, însă nu
Triumful resentimentului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13376_a_14701]
-
e absolutizat în ceea ce preia din surse „oficiale”, de specialitate (manuale, articole de cultivarea limbii); poate însă trece la un ton personal (în registru colocvial), atunci cînd descrie căutarea unor căi de scăpare onorabile, între norma rigidă simțită ca prea aulică sau învechită și uzul descalificant: „Mie mi se par ușor forțate chiar și formele verbale ale lui «a conchide», de-aia încerc să le evit și pe-alea folosind perifraze” (id.). Evident, discursul corectitudinii provoacă în forumuri și reacții polemice
Din interior by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13475_a_14800]
-
neconvențional în care colecția de piese donate de Liana și Dan Nasta îmbracă interioarele etajului dă acestuia un aer intim și în același timp distins, deci cât se poate de adecvat unui palat princiar, iar tematica îndrăzneață, și anume Tradiția aulică. Muzeu imaginar al sintezei românești, are întru totul acoperire în concretețea obiectelor de artă, alese și expuse cu mult gust. Dar împrospătarea întregii atmosfere produsă în ultimii doi ani, sub îndrumarea atentă a Doinei Mândru, noua directoare a complexului denumit
Martha Bibescu și restaurarea Mogoșoaiei by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13990_a_15315]
-
idealul clasic al omului. Tudor Vianu s-a născut în 1897 și s-a stins la 21 mai 1964. Se împlinesc 40 de ani de la dispariția cărturarului care, prin demnitate și seninătate olimpiană, se apropie cel mai mult de stilul aulic maiorescian. El își așază creația, întreagă, sub pecetea prestigiului comun tuturor întemeietorilor animați de construcția culturală. Născut și crescut într-o familie de oameni cultivați și sobri (tatăl, medic primar în Giurgiu, impune familiei un ritm de viață guvernat de
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12814_a_14139]
-
se află nu o dată în spatele acestora, e însoțită, prin urmare, de un respect subiacent al lor. Miza rămîne, firește, indecisă. Necumințenia adoptă chipul solemnității, într-o circularitate ce constituie trăsătura esențială a creației în chestiune, intrînd în zona unui zbucium aulic, purificat precum sunetele Recviemului lui Mozart: "Să fi și venit, oare, Ziua Mîniei? Ești pregătit, Mielule,/ să iei asupra ta păcatele mele,/ sînteți gata Spaime, Lumini,/ ați repetat destul, solemne Coruri,/ nu v-ați pierdut răbdarea, Viermi ai pămîntului?// Cum
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]
-
și famelic). Ceea ce spunea G. Călinescu despre locuință, și anume că ea este ipostazierea omului în ordine peisagistică, prelungirea personalității sale morale, se poate citi cu ușurință în desenele lui Alexandru Olian. Casa lui Agârbiceanu, de pildă, afișează o sobrietate aulică, linia ei este scurtă și decisă, iar frontonul supraînălțat ce marchează corpul central reverberează în geometria lucarnelor care supraînalță, și ele, panta acoperișului. Mult mai liber și mai eliptic este realizată casa lui Ion Barbu, amestec de vegetație și geometrie
Desenul și memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11638_a_12963]
-
Pavel, cred că ar trebui să pornești în textul pe care urmează să-l scrii, că doar tu ești bănățean și știi foarte bine lucrurile astea, de la ornamentica populară, adică de la acea situație unică a Banatului de a conserva însemnele aulice ale unui limbaj pierdut. Știi ce era cu acel limbaj, pentru că nu sînt mulți care înțeleg lucrurile astea, era un limbaj paradiziac, un limbaj al începuturilor noastre edenice, însemnele pure ale comunicării nemijlocite cu Dumnezeu. De aici firul strălucitor, acea
O poveste despre lumen și lux by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11776_a_13101]
-
de o anumită conotație conspirațională: oricine e interesat de această zonă are nostalgii imperiale! Mai rău: zeloții ideii central-europene sunt, musai, niște trădători de neam! Am auzit aceste argumente în forme variate: de la cele cvasi-contondente ale unor ofițeri SRI, la aulica voce a unui domn cățărat în fruntea unui înalt for cultural-științific. Culmea ironiei e că astăzi Departamentul de Stat american plasează România (cu Valahia și cu Moldova cu tot, nu doar cu Transilvania) tocmai într-o zonă definită, fără nici un
Prea târziu pentru Europa Centrală ? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12886_a_14211]
-
ai lui Blaga, Noica sau Maiorescu, unul capabil de o adecvare incandescentă. Și asta datorită gustului său sporit pentru rigoare conceptuală, suplețe a ideilor, raportare la toate acestea din perspectiva unei transcendențe axiologice. Există și un strop de ironie fină, aulică, abstractă, în dosul schelăriei comentatoare, afină spiritului critic junimist, un zîmbet subțire, superior prin cunoaștere, ascuțit ca o lamă, asigurându-și tot timpul o distanțare salubră. Așezând criticismul junimist în contextul european al filiațiilor și influențelor, Cornel Moraru își păstrează
Eterna reîntoarcere la Maiorescu by Nicoleta Sălcu () [Corola-journal/Journalistic/12925_a_14250]
-
pe care autorul le-a publicat săptămânal, vreme de aproape doi ani, în numitul ziar, iar inițiativa editorului se constituie acum într-o surpriză agreabilă și, mai ales, memorabilă, întrucât oferă imaginea unui Doinaș „în civil”, relaxat, fără discretu-i nimb aulic, dar convocând, cu o nostalgie lucidă și deplin fair play în evaluările sale retrospective, personalități și personaje care i-au marcat într-un fel sau altul devenirea. Parcurgând aceste pagini, cădem din loc în loc peste câte o reflecție generalizatoare: „Mi
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]
-
înspre literatură, exact invers decât la autorul Levantului: „Liviu Petrescu propune, în cartea sa, un postmodernism normativ, conceptual, taxinomic, în vreme ce Cărtărescu merge mai degrabă pe o linie generativă, fructuoasă sub apect beletristic și esențial. ș...ț Prima perspectivă e catedratică, aulică, distantă, în vreme ce a doua împărtășește familiaritatea veselă a pupitrului. ș...ț Primul scrie, avizat, doct, extrem de nuanțat despre ceva aflat în afara sa, și cu certitudine în exteriorul propriei sale condiții, pe când cel de-al doilea scrutează complice un spațiu lăuntric
Reverențele criticii by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12972_a_14297]
-
zi ale spiritului românesc care a abdicat atît de ușor în fața tuturor rătăcirilor de împrumut. Brașoveancă prin naștere și prin educație, dînsa își păstrează cu cinste ordinea în gîndire și măsura în simțire, cîștiguri așa de prețioase pe care civilizația aulică le-a răspîndit pînă la marginea împărăției, și care n-au putut răzbate pînă dincoace de Brașov, unde manifestațiunea anarhică a Ploieștiului și spiritul muntenesc, predispus la subiecte curioase și la porniri de un senzualism mistic, s-au împotrivit cu
...și virtuale () [Corola-journal/Imaginative/13822_a_15147]
-
de mentalitate care radiografiază epoca prin social și politic, dar și prin culorile și sonoritățile vremurilor respective. Ovidiu Pecican concretizează o investigație la nivel de imaginar istoric, printr-o narativitate fermecătoare, de povestitor cu vocație; autorul este preocupat de cultura aulică din vremea lui Ștefan cel Mare, prelucrând informațiile extrase din ornamente, bijuterii, vestimentație, mobilier, cântece, povești, interpretate din iconografia epocii și din atmosfera de la curte. într-o primă etapă, Ovidiu Pecican este interesat de modelul eroic încarnat de Ștefan cel
Ștefan cel Picant by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/10909_a_12234]
-
din Cetate fusese distrusă în întregime de-a lungul celor 164 de ani de ocupație turcească, impunându-se astfel crearea unui nou sistem de canalizare. Intră acum în scenă generalul conte Claude Florimund Mercy, cel care în 1717 înainta Camerei Aulice de la Viena un „Proiect modest de organizare a Banatului Timișoarei”. Inginerii angajați de francezul Mercy creează un sistem de canalizare ultramodern pentru secolul al XVIII-lea, Timișoara devenind primul oraș din Imperiu cu o asemenea înzestrare utilitară. Se regularizează râurile
Agenda2004-49-04-a () [Corola-journal/Journalistic/283112_a_284441]
-
moartea e scandal; eu, român, mi-o fac că ar fi somn". Bineînțeles că nu e cruțata nici nația. Persiflarea caută anume punctele sensibile. Limbajul e voit crud, de-o cruzime însă oarecum artificială, căci autorul e un livresc, un aulic ce căuta a se demite cu tot dinadinsul, aidoma unui lord care s-ar deghiza într-un cerșetor: " Aici e și altceva: capul pe care ni l-a pus pe umeri marele pedagog Ceaușescu a prins rădăcini. Mi-l aduc
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
mai largă perspectivă decât a companionilor. Criticul ar nota o egalitate a rostirii, de la tom la tom și din temă în temă, în contrapunere cu o etajată plajă de simboluri, cu varietatea discursului, cu energia retoricii. Libera circulație între tonul aulic și cel direct, familiar poate fi și unicul filon spre festinul postmodernismului, cu textualism sau ba. Critica, și mai cu seamă aceea practicată de poeți a salutat cu vigoare apariția fiecăruia dintre cele opt volume de versuri apărute ale dlui
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
abundență de agregări de vorbe pitorești și familiare. Ne gîndim la stilul �populist�, sfătos, al lui G. Coșbuc, în, de pildă, Povestea unei coroane de oțel, așa cum a fost sesizat de G. Călinescu. Iată cum se rostește nu rareori, doctul, aulicul Alexandru George, avînd aerul a face cu ochiul: �Regele nu-i putea dărui la discreție ceea ce nu îi aparținea de drept; puterea într-un stat modern nu era o pereche de pantaloni ce putea fi cedată altcuiva, cu perspectiva că
Alexandru George show (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16113_a_17438]
-
în perimetrul fortificațiilor, s-a trasat piața rectangulară, care ocupa suprafața a două careuri, și care, în conformitate cu proiectele inițiale, trebuia să fie flancată de palatul guvernatorului, palatul episcopal, casele canonicilor și catedrala romano-catolică. Planul domului a fost realizat de Biroul aulic de construcții de la Viena, condus de renumitul arhitect Josef Emanuel Fischer von Erlach, considerat de unii specialiști drept autorul proiectului. Alți istorici sunt de părere că planul de arhitectură și construcție a domului a fost elaborat de H. Joh. Jacob
Agenda2003-16-03-a () [Corola-journal/Journalistic/280929_a_282258]
-
considerat de unii specialiști drept autorul proiectului. Alți istorici sunt de părere că planul de arhitectură și construcție a domului a fost elaborat de H. Joh. Jacob Schelblauer, consilier tehnic al orașului Viena, și aprobat de superiorii săi de la Biroul aulic de construcții. Piatra de temelie a fost pusă de către episcopul baron Adalbert von Falkenstein, în 6 august 1736. Lucrările de construcție efective au început cu doi ani mai târziu, fiind întârziate din cauza situației economice, sociale și militare a Banatului. Fiind
Agenda2003-16-03-a () [Corola-journal/Journalistic/280929_a_282258]
-
fost catalogate ca sincere și autentice. A se vedea cărțile de tip freudist semnate de Simone de Beauvoir și Anaïs Nin, Gabriela Melinescu (mai puțin). Drapat de asemenea... modele, omul Eugen Simion nu uită că demnitatea lui este a Profesorului aulic, a modelului câștigat cu greu; că toate acestea îl întorc la misiunea scrisului. Din aproape în aproape, cufundat în teoriile franceze, își populează foiletoanele critice cu nume de referință ale literaturii europene - Tolstoi, Mircea Eliade, Th. Mann, C. Noica, G.
Întortocheate sunt căile... biograficului. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_370]
-
e intense, plină de amănunte materiale. Tristețea emfatică de la 1910 a căpătat, în 1923, accente aluzive, discrete, expuse în simboluri ușor descifrabile. Din faza maturității datează și volumul Satul meu, complement mai degrabă amar și grav al atmosferei de decadență aulică din Pe Argeș în sus; de data asta, un sat moldovenesc sărac, Miorcani, oferea o cu totul altă imagine a lumii țărănești, foarte departe de bucolica balcanică. Tot prozodia are și aici ultimul cuvînt; Pillat creează iar o formă nouă
Modelul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2800_a_4125]
-
care-l informau, pe care îi informa dar care l-au și ajutat mult, ca lordul William Paget, ambasadorul Angliei, și contele Jakob Colyer, ambasadorul Olandei la Constantinopol, contele Luigi Ferdinando Marsigli, naturalist din Bologna și negociator imperial, sau consilierul aulic Franz Ulrich von Kinsky, cu care uneori se întâlnea tainic în Țara Românească și cu care întreținea o corespondență secretă. Din această corespondență s-au păstrat circa 150 de scrisori. Cum am mai spus, primul obiectiv al politicii externe a
Constantin Brâncoveanu diplomatul (2) [Corola-blog/BlogPost/94167_a_95459]
-
de martor și participant. Merită semnalat ca atare în presa culturală, pentru că el înseamnă un prilej de comunicare a vieții academice (de obicei, închistată și imobilă, conservatoare în sens rău) cu actualitatea cea mai vie și mai dinamică (indiferentă spațiilor aulice), un mod fericit de intersectare a două sfere intelectuale ce trebuie, necesarmente, să se stimuleze reciproc. Fiind eu însumi implicat ca profesor în viața universitară, observ că este din ce în ce mai obsedată, în mod disproporționat, de probleme privitoare la asigurarea condițiilor de
Ce s-a întâmplat de curând la Brașov? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8535_a_9860]