43 matches
-
paleontolog specializat pe ursul de peșteră, respectiv Françoise Prudhomme, specialist în preistorie generală. În urma analizelor, experții au confirmat autenticitatea picturilor și a gravurii. „După factura acestora, picturile pot fi încadrate ca aparținând unei perioade vechi a artei parietale, Gravettian sau Aurignacian” (între 23.000 și 35.000 de ani). Este pentru prima dată când în Europa Centrală se atestă arta parietală așa de veche”, a arătat președintele Federației Romane de Speologie. “Acest sit arheologic este deosebit de valoros, comparabil cu Sarmisegetusa sau
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita.html [Corola-blog/BlogPost/369413_a_370742]
-
majoritatea acestor piese), două dintre aceste obiecte înfățișează un personaj feminin ținând în mână un corn (interpretat ca fiind un corn al abundenței), respectiv, un bărbat care, foarte probabil, trage cu arcul. În categoria plasticii sunt incluse așa-numitele “venus aurignaciene”. Este vorba de statuetele de dimensiuni relativ mici, steatopige (corpul reprezentat poate fi înscris într-un romb, partea mediană - cu atributele sexuale și sânii - fiind exagerată, în timp ce extremitățile - capul și picioarele - sunt schematizate). Reprezentările sunt, în ciuda numărului foarte mare, destul de
Preistorie () [Corola-website/Science/309529_a_310858]
-
dintre ele sunt situri arheologice: așezarea din perioada Latène de „la Cazemată” (la 700 m de centrul satului); și situl de la „Râpa Bulgarilor”, aflată la 1 km sud de sat, sit ce cuprinde urme de așezări din paleoliticul superior (cultura Aurignacian); neolitic (cultura Boian), Epoca Bronzului (cultura Basarabi), perioada Latène (secolele al III-lea-al II-lea î.e.n.), secolul al IV-lea e.n. și din Evul Mediu Timpuriu (secolele al VIII-lea-al IX-lea). Celălalt obiectiv, clasificat ca monument de
Slobozia, Giurgiu () [Corola-website/Science/299376_a_300705]
-
cunoscută apartenența confesională. Datele rezultate în urma săpăturilor arheologice atestă existența unei culturi străvechi, aparținând perioadei paleoliticului superior și mezolitic. Pe o terasă înaltă a dealulului Frasinul aflat în stânga râului Bistricioara în locul numit Lutărie, s-au descoperit unelte tipice din perioada aurignacianului superior (def.). Pe terasele pâraielor dezgolite de o puternică eroziune care a avut loc în perioada Riss-Wurn (def.), au fost descoperite arme și unelte din silex (cuțite, dăltițe, răzuitoare ), dovezi care atestă existența unei culturi de tip gravettian (def.). Cea
Comuna Grințieș, Neamț () [Corola-website/Science/301638_a_302967]
-
și crengi, acoperite cu piei de animale și sprijinite, la baza, cu pietre. În interior au fost descoperite și vetre de foc, ca cele din Molodova și Chetrosu. După dispariția lui homo neanderthalensis, homo sapiens fossilis devine specia predominantă. Culturile aurignaciene sunt dominante, urmate de culturile gravettiene orientale, fiind găsite urme în peșterile Cioclovina și Liliecilor sau terase din Boinești și Dârțu-Ceahlău. Au apărut și primele manifestări artistice, singură peștera cu pereți pictați fiind cea de la Cuciulat, pe valea Someșului, pe
Preistoria pe teritoriul României () [Corola-website/Science/314605_a_315934]
-
lista monumentelor istorice din județul Giurgiu ca monumente de interes local. Trei dintre ele sunt situri arheologice: situl de la „Fundul Drăghiceanu”, la niște movile aflate nord-vest de satul Drăghiceanu, unde s-au găsit urme de așezări din paleoliticul superior (cultura Aurignacian), paleoliticul final și neoliticul timpuriu; situl de la Gârla Gogoșari, la sud-vest de satul Gogoșari, ce cuprinde o așezare și o necropolă medievale; și necropola din secolul al IV-lea e.n. de „la Gropi” (500 m vest de Izvoru, lângă baltă
Comuna Gogoșari, Giurgiu () [Corola-website/Science/300433_a_301762]
-
Grimaldi = 1,80 - 1,95 m) sau mai mică (Combe-Capelle = 1,63 m, Chancelade = 1,60 m), dar în ambele cazuri capacitatea craniană este mare (Cro-Magnon = 1600 cm³, Chancelade = 1710 cm³). Succesiunea tipurilor pare să fie: Combe-Capelle (perigordian inferior) → Cro-Magnon (aurignacian) → Chancelade (magdalenian). Alte exemple relevante sunt Paviland, Solutré, Laugerie-Basse, Grimaldi, Predmosti, Obercassel. Dar practic fiecare regiune a lumii a dat la iveală resturi ale lui H. s. sapiens. Principalele achiziții culturale din paleolitic pot fi ordonate pe mai multe paliere
Om () [Corola-website/Science/297132_a_298461]
-
și s-a reînființat mânăstirea. Importanța și complexitatea monumentelor de la Târgșoru Vechi este lesne sesizabilă fie și numai din simpla lor trecere în revistă. Cele mai vechi urme de locuire sunt reprezentate de uneltele de silex care au aparținut comunităților aurignacianului din paleoliticul dezvoltat. Epoca pietrei șlefuite (neoliticul) este prezentă printr-o suprapunere de situri care aparțin culturilor Criș, Boian și Gumelnița, cu frumos decorata lor ceramică, dar și cu uneltele de piatră șlefuită. Epoca bronzului este acoperită de existența a
Târgșoru Vechi, Prahova () [Corola-website/Science/299756_a_301085]
-
aduce un „pachet” inovator de mutații culturale, suntem mai degrabă tentați să credităm colonizarea spațiilor reci, contemporană gravettianului, drept contextul capabil să fi catalizat noi formule sociale. Este, desigur, indubitabilă codificarea simbolică a apartenenței la un grup etno-cultural în decursul aurignacianului și chatelperronianului și chiar mult înainte<footnote Limbajul, o creație socială prin excelență, esențial pentru definirea identității și diferenței, pentru formalizarea rudeniei sau asimilării/excluderii „străinilor”, a reprezentat inovația fundamentală, ce a permis medierea simbolică a relațiilor dintre indivizi și
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
Watts 1996). Este, însă, sezonalitatea acută a zonelor septentrionale, combinată cu sărăcia resurselor vegetale, cea care pare să fi pus în valoare toate aceste achiziții culturale, și tot ea pare să susțină „încărcarea sexuală” a culturii materiale, vizibilă deja în aurignacian și marcată începând cu gravettianul. Acest ultim tehnocomplex este primul care anunță, în aparență, un peisaj social categoric „familiar”: tehnici eficiente de vânătoare și de stocare sezonieră (Binford 1993); mobilitate logistică și areale de exploatare extinse pe sute de kilometri
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
În fapt, doar un procent redus (4%-10%, în mod excepțional 16%<footnote Procentul mai ridicat de fragmente de armături de proiectil a fost observat într-un sitatelier (Derndarsky 2003). footnote>) din categoria tipologică și tehnologică a „armăturilor de proiectil” aurignaciene (Normand et al 2008) sau gravettiene (Derndarsky 2003; Perpère 2000) poartă urme de impact diagnostice pentru funcția presupusă. La fel de nejustificată poate fi și încadrarea, în aceleași categorii „ofensive”, a multor piese din os și corn ce nu reprezintă, în fapt
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
spatule sau perforatoare domestice. Nici măcar asocierile aparent naturale, cum sunt cele dintre piesele de dimensiuni mari și bărbați, respectiv dintre inventarul microlitic și femei sau copii, nu sunt garantate: multe din cuțitele masive (pentru a alege un exemplu paleolitic, lamele aurignaciene) sunt, etnografic, atribuibile uzului domestic și procesării resurselor, deci, într-o bună măsură, femeilor, în timp ce producția de lamele (de exemplu, tot cea aurignaciană) aparține inventarului mobil al bărbaților. În general, observațiile sumare de mai sus ne permit a estima o
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
femei sau copii, nu sunt garantate: multe din cuțitele masive (pentru a alege un exemplu paleolitic, lamele aurignaciene) sunt, etnografic, atribuibile uzului domestic și procesării resurselor, deci, într-o bună măsură, femeilor, în timp ce producția de lamele (de exemplu, tot cea aurignaciană) aparține inventarului mobil al bărbaților. În general, observațiile sumare de mai sus ne permit a estima o slabă divizare pe sexe și activități a inventarului arheologic din paleoliticul inferior și mijlociu, dar una tot mai clară în paleoliticul superior. Această
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
prin percuție, cu scopul de a accentua asemănarea cu o antropomorfă. A fost acoperită cu ocru, ceea ce nu se poate spune despre artefactele din apropiere. S-a putut emite, astfel, ipoteza unei funcții simbolice, poate religioase (R. G. Bednarik, 2002). Aurignacianul Cele mai vechi statuete feminine, confecționate de Homo sapiens, sunt de vârstă aurignaciană. Ele provin exclusiv din Europa Centrală, având drept unic element caracteristic materia primă - fildeșul. Deși reduse numeric, pentru fiecare s-a aplicat un alt stil de execuție
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
acoperită cu ocru, ceea ce nu se poate spune despre artefactele din apropiere. S-a putut emite, astfel, ipoteza unei funcții simbolice, poate religioase (R. G. Bednarik, 2002). Aurignacianul Cele mai vechi statuete feminine, confecționate de Homo sapiens, sunt de vârstă aurignaciană. Ele provin exclusiv din Europa Centrală, având drept unic element caracteristic materia primă - fildeșul. Deși reduse numeric, pentru fiecare s-a aplicat un alt stil de execuție. Spre exemplu, antropomorfa de la Vogelherd (Germania), considerată feminină din cauza celor doi sâni, nu
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
nu este absentă în această perioadă, nici în Europa Occidentală dar, spre deosebire de Europa Centrală, ne apare într-o formă simbolică. La Ferrassie, Abri Cellier sau Belcayre (Franța) (fig. 2), majoritatea blocurilor gravate poartă reprezentări de vulve (M. Otte, 1987). Pentru aurignacieni, sexualitatea pare să se fi aflat la originea expresivității lor grafice (D. Vialou, 1991). În plus, simbolismul feminin s-a dezvoltat excluzând o complementaritate masculină ; nu există nici un caz de juxtapunere a organelor celor două sexe. Gravettianul Cu totul altele
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
plachetei ca și cum ar ține în mână ceva, dar, din păcate, placheta este fragmentată. Femeia nu este reprezentată pe teritoriul rus numai prin statuete și gravuri, ci și prin reprezentări de vulve, în calcar, prezentând puternice analogii cu vulvele gravate din Aurignacianul Occidental. Se pare că acestea erau utilizate simbolic, deoarece vulvele de la Kostenki I sunt intenționat marcate, după finisarea sculpturii, de linii duble, mai ales la bază (Al. Marshack, 1987). Unele Venusuri gravetiene, descoperite în Europa Orientală (patru statuete la Kostenki
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
4/1), cu precizarea că aceluiași tip de reprezentare i-ar putea aparține alte imagini din grota menționată, sau din grota Pendo (Spania), (Ibidem, p. 166, fig. 4/2, respectiv, 3). Placa din ivoriu din grota de la Geissenklösterle aparține locuirii aurignaciene, datată între 34.000 și 29.000 ani a. Chr. Placa din ivoriu are lungimea de 38 mm și lățimea de 14 mm, fiind sculptată pe ambele fețe: pe una dintre acestea este realizată o figură antropomorfă în relief, văzută
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
lui. De la substantivul archè, însemnând totodată rațiune de a fi și început. Cine se întoarce în timp avansează în cunoaștere. Să începem această călătorie la sursele imaginii cu mijloacele avute la îndemână: bieții noștri ochi, bietele noastre cuvinte. Morminte din aurignacian și linii de ocru pe oase, -30000. Compozițiile strălucitoare de la Lascaux: un bărbat cu picioarele în sus, cu cap de pasăre, un bizon rănit, cai fugind sub săgeți, 15000. Insistentă revenire, timp de milenii, a simbolismului conjunct al fecundității și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
arta" îi este un vârf apărut de puțin timp. Ceea ce paleontologia este pentru istoria societăților sau Oceanul Pacific pentru Insulele Tuvalu, mileniile imobile ale imageriei sunt pentru scurta traiectorie numită "istoria artei". Am putea întinde această pânză primordială de la primele reprezentări aurignaciene până în zorii Quattrocento-ului, dacă n-am ține cont de cezura scrierii. Aceasta scurtează (de la -30000 la -3000) perioada magico-religioasă a idolului (cioplit și pictat) la culturile propriu-zis istorice despre care s-a păstrat o documentație scrisă: Imperiul Vechi egiptean
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Așezarea paleolitica de la Poiana Cireșului este situată în apropiere de municipiul Piatră Neamț, la confluenta părului Doamna cu Bistrița, la circa 400 m altitudine absolută. Prima mențiune a așezării aparține lui C. Scorpan (19721973), care definea un orizont cultural atribuit „aurignacianului superior răsăritean”, dar care avea să fie în realitate identificat cu cultura gravetiană. Săpăturile desfășurate ulterior în mai multe etape aveau să confirme atribuirea acestei așezări gravetianului (V. Căpitanu 1969), iar cercetările din ultima vreme au adus nuanțări suplimentare, prin
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Marin Cârciumaru, Iuliana Lazăr, Elena-Cristina-Niţu, Minodora Ţuţuianu-Cârciumaru () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_646]
-
una din descoperirile de acest fel trebuie să o menționam pentru că ea a fost făcută într-o regiune apropiată de Poiana Cireșului. Este vorba de un „arici de mare” fosil de 4,8/5,2 cm, recuperat dintr-un nivel aurignacian de la Climăuți (Republică Moldova), asupra căruia se considera că s-a intervenit cu intenția de a i se contura trăsături umane (I. Borziac, V. Chirica, 1996). În România nu s-au făcut alte descoperiri de fosile aduse de comunitățile paleolitice
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Marin Cârciumaru, Iuliana Lazăr, Elena-Cristina-Niţu, Minodora Ţuţuianu-Cârciumaru () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_646]
-
a secolului al XIX-lea au fost precizate și marile culturi arheologice ale Paleoliticului superior european, prin descoperirea și cercetarea stațiunilor eponime, urmate de atribuirea caracteristicilor proprii, cronologice și culturale: Grota Aurignac, săpată de E. Lartet în 1860, specificul culturii aurignaciene fiind stabilite în 1906, de H. Breuil și E. Cartailhac, ca reprezentând începuturile Paleoliticului superior european. Stațiunea La Gravette a fost cercetată începând din 1880, cultura arheologică ce a urmat Aurignacianului, fiind caracterizată drept Aurignacian superior (H. Breuil) apoi, Perigordian
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
Aurignac, săpată de E. Lartet în 1860, specificul culturii aurignaciene fiind stabilite în 1906, de H. Breuil și E. Cartailhac, ca reprezentând începuturile Paleoliticului superior european. Stațiunea La Gravette a fost cercetată începând din 1880, cultura arheologică ce a urmat Aurignacianului, fiind caracterizată drept Aurignacian superior (H. Breuil) apoi, Perigordian superior (D. Peyrony). În 1866 a fost descoperită stațiunea Solutré, devenită cultură arheologică prin cercetările lui G. de Mortillet, în 1869. În sfârșit, în cadrul demersului nostru, menționăm adăpostul sub stâncă La
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
Lartet în 1860, specificul culturii aurignaciene fiind stabilite în 1906, de H. Breuil și E. Cartailhac, ca reprezentând începuturile Paleoliticului superior european. Stațiunea La Gravette a fost cercetată începând din 1880, cultura arheologică ce a urmat Aurignacianului, fiind caracterizată drept Aurignacian superior (H. Breuil) apoi, Perigordian superior (D. Peyrony). În 1866 a fost descoperită stațiunea Solutré, devenită cultură arheologică prin cercetările lui G. de Mortillet, în 1869. În sfârșit, în cadrul demersului nostru, menționăm adăpostul sub stâncă La Madeleine descoperit și cercetat
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]