43 matches
-
paleontolog specializat pe ursul de peșteră, respectiv Françoise Prudhomme, specialist în preistorie generală. În urma analizelor, experții au confirmat autenticitatea picturilor și a gravurii. „După factura acestora, picturile pot fi încadrate ca aparținând unei perioade vechi a artei parietale, Gravettian sau Aurignacian” (între 23.000 și 35.000 de ani). Este pentru prima dată când în Europa Centrală se atestă arta parietală așa de veche”, a arătat președintele Federației Romane de Speologie. “Acest sit arheologic este deosebit de valoros, comparabil cu Sarmisegetusa sau
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369413_a_370742]
-
Așezarea paleolitica de la Poiana Cireșului este situată în apropiere de municipiul Piatră Neamț, la confluenta părului Doamna cu Bistrița, la circa 400 m altitudine absolută. Prima mențiune a așezării aparține lui C. Scorpan (19721973), care definea un orizont cultural atribuit „aurignacianului superior răsăritean”, dar care avea să fie în realitate identificat cu cultura gravetiană. Săpăturile desfășurate ulterior în mai multe etape aveau să confirme atribuirea acestei așezări gravetianului (V. Căpitanu 1969), iar cercetările din ultima vreme au adus nuanțări suplimentare, prin
BIVALVE FOSILE DIN SPECIA CONGERIA (MYTILOPSIS) SUBCARINATA SUBCARINATA DIN STRATUL EPIGRAVETIAN DE LA POIANA CIREŞULUI (PIATRA NEAMŢ) ŞI SEMNIFICAŢIA LOR SIMBOLICĂ. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Marin Cârciumaru, Iuliana Lazăr, Elena-Cristina-Niţu, Minodora Ţuţuianu-Cârciumaru () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_646]
-
una din descoperirile de acest fel trebuie să o menționam pentru că ea a fost făcută într-o regiune apropiată de Poiana Cireșului. Este vorba de un „arici de mare” fosil de 4,8/5,2 cm, recuperat dintr-un nivel aurignacian de la Climăuți (Republică Moldova), asupra căruia se considera că s-a intervenit cu intenția de a i se contura trăsături umane (I. Borziac, V. Chirica, 1996). În România nu s-au făcut alte descoperiri de fosile aduse de comunitățile paleolitice
BIVALVE FOSILE DIN SPECIA CONGERIA (MYTILOPSIS) SUBCARINATA SUBCARINATA DIN STRATUL EPIGRAVETIAN DE LA POIANA CIREŞULUI (PIATRA NEAMŢ) ŞI SEMNIFICAŢIA LOR SIMBOLICĂ. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Marin Cârciumaru, Iuliana Lazăr, Elena-Cristina-Niţu, Minodora Ţuţuianu-Cârciumaru () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_646]
-
prin percuție, cu scopul de a accentua asemănarea cu o antropomorfă. A fost acoperită cu ocru, ceea ce nu se poate spune despre artefactele din apropiere. S-a putut emite, astfel, ipoteza unei funcții simbolice, poate religioase (R. G. Bednarik, 2002). Aurignacianul Cele mai vechi statuete feminine, confecționate de Homo sapiens, sunt de vârstă aurignaciană. Ele provin exclusiv din Europa Centrală, având drept unic element caracteristic materia primă - fildeșul. Deși reduse numeric, pentru fiecare s-a aplicat un alt stil de execuție
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
acoperită cu ocru, ceea ce nu se poate spune despre artefactele din apropiere. S-a putut emite, astfel, ipoteza unei funcții simbolice, poate religioase (R. G. Bednarik, 2002). Aurignacianul Cele mai vechi statuete feminine, confecționate de Homo sapiens, sunt de vârstă aurignaciană. Ele provin exclusiv din Europa Centrală, având drept unic element caracteristic materia primă - fildeșul. Deși reduse numeric, pentru fiecare s-a aplicat un alt stil de execuție. Spre exemplu, antropomorfa de la Vogelherd (Germania), considerată feminină din cauza celor doi sâni, nu
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
nu este absentă în această perioadă, nici în Europa Occidentală dar, spre deosebire de Europa Centrală, ne apare într-o formă simbolică. La Ferrassie, Abri Cellier sau Belcayre (Franța) (fig. 2), majoritatea blocurilor gravate poartă reprezentări de vulve (M. Otte, 1987). Pentru aurignacieni, sexualitatea pare să se fi aflat la originea expresivității lor grafice (D. Vialou, 1991). În plus, simbolismul feminin s-a dezvoltat excluzând o complementaritate masculină ; nu există nici un caz de juxtapunere a organelor celor două sexe. Gravettianul Cu totul altele
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
plachetei ca și cum ar ține în mână ceva, dar, din păcate, placheta este fragmentată. Femeia nu este reprezentată pe teritoriul rus numai prin statuete și gravuri, ci și prin reprezentări de vulve, în calcar, prezentând puternice analogii cu vulvele gravate din Aurignacianul Occidental. Se pare că acestea erau utilizate simbolic, deoarece vulvele de la Kostenki I sunt intenționat marcate, după finisarea sculpturii, de linii duble, mai ales la bază (Al. Marshack, 1987). Unele Venusuri gravetiene, descoperite în Europa Orientală (patru statuete la Kostenki
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
4/1), cu precizarea că aceluiași tip de reprezentare i-ar putea aparține alte imagini din grota menționată, sau din grota Pendo (Spania), (Ibidem, p. 166, fig. 4/2, respectiv, 3). Placa din ivoriu din grota de la Geissenklösterle aparține locuirii aurignaciene, datată între 34.000 și 29.000 ani a. Chr. Placa din ivoriu are lungimea de 38 mm și lățimea de 14 mm, fiind sculptată pe ambele fețe: pe una dintre acestea este realizată o figură antropomorfă în relief, văzută
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
lui. De la substantivul archè, însemnând totodată rațiune de a fi și început. Cine se întoarce în timp avansează în cunoaștere. Să începem această călătorie la sursele imaginii cu mijloacele avute la îndemână: bieții noștri ochi, bietele noastre cuvinte. Morminte din aurignacian și linii de ocru pe oase, -30000. Compozițiile strălucitoare de la Lascaux: un bărbat cu picioarele în sus, cu cap de pasăre, un bizon rănit, cai fugind sub săgeți, 15000. Insistentă revenire, timp de milenii, a simbolismului conjunct al fecundității și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
arta" îi este un vârf apărut de puțin timp. Ceea ce paleontologia este pentru istoria societăților sau Oceanul Pacific pentru Insulele Tuvalu, mileniile imobile ale imageriei sunt pentru scurta traiectorie numită "istoria artei". Am putea întinde această pânză primordială de la primele reprezentări aurignaciene până în zorii Quattrocento-ului, dacă n-am ține cont de cezura scrierii. Aceasta scurtează (de la -30000 la -3000) perioada magico-religioasă a idolului (cioplit și pictat) la culturile propriu-zis istorice despre care s-a păstrat o documentație scrisă: Imperiul Vechi egiptean
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
tip Musterian sau Clactonian, din perioadele glaciare. Un alt "nucleu de silex epuizat și asemănător unui rabot (formă așchiată)" s-a găsit la 1 Km spre E de vestigiile hallstattiene ale cetății geto dacice "Între Ș anțuri", fiind specific culturii Aurignaciene din paleoliticul superior, cu o datare între 3700012000 ani î.e.n.Monolitul respectiv a fost folosit de omul de Cro Magnon în timpul ultimei perioade glaciare (Wiirm), la confecționarea unor unelte și arme de vânătoare (răzuitoare, lame retușate semiabrupt, vârfuri de lance
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
confecționarea unor unelte și arme de vânătoare (răzuitoare, lame retușate semiabrupt, vârfuri de lance etc.). Faptul că acestea au fost extrase și utilizate, de o ceată de vânători paleolitici, este argumentat de existența unor asemenea piese de silex, inerente culturii Aurignaciene, în punctul "Huciul lui Cantemir", la 1 Km NE de Țibana. Una din așezările de la sfârșitul paleoliticului aparținând culturii Gravetiene, situată la 406 m altitudine, a fost pusă în evidență de specialiș ti pe platoul calcaros "Mlaștina la Iezer", în
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
aduce un „pachet” inovator de mutații culturale, suntem mai degrabă tentați să credităm colonizarea spațiilor reci, contemporană gravettianului, drept contextul capabil să fi catalizat noi formule sociale. Este, desigur, indubitabilă codificarea simbolică a apartenenței la un grup etno-cultural în decursul aurignacianului și chatelperronianului și chiar mult înainte<footnote Limbajul, o creație socială prin excelență, esențial pentru definirea identității și diferenței, pentru formalizarea rudeniei sau asimilării/excluderii „străinilor”, a reprezentat inovația fundamentală, ce a permis medierea simbolică a relațiilor dintre indivizi și
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
Watts 1996). Este, însă, sezonalitatea acută a zonelor septentrionale, combinată cu sărăcia resurselor vegetale, cea care pare să fi pus în valoare toate aceste achiziții culturale, și tot ea pare să susțină „încărcarea sexuală” a culturii materiale, vizibilă deja în aurignacian și marcată începând cu gravettianul. Acest ultim tehnocomplex este primul care anunță, în aparență, un peisaj social categoric „familiar”: tehnici eficiente de vânătoare și de stocare sezonieră (Binford 1993); mobilitate logistică și areale de exploatare extinse pe sute de kilometri
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
În fapt, doar un procent redus (4%-10%, în mod excepțional 16%<footnote Procentul mai ridicat de fragmente de armături de proiectil a fost observat într-un sitatelier (Derndarsky 2003). footnote>) din categoria tipologică și tehnologică a „armăturilor de proiectil” aurignaciene (Normand et al 2008) sau gravettiene (Derndarsky 2003; Perpère 2000) poartă urme de impact diagnostice pentru funcția presupusă. La fel de nejustificată poate fi și încadrarea, în aceleași categorii „ofensive”, a multor piese din os și corn ce nu reprezintă, în fapt
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
spatule sau perforatoare domestice. Nici măcar asocierile aparent naturale, cum sunt cele dintre piesele de dimensiuni mari și bărbați, respectiv dintre inventarul microlitic și femei sau copii, nu sunt garantate: multe din cuțitele masive (pentru a alege un exemplu paleolitic, lamele aurignaciene) sunt, etnografic, atribuibile uzului domestic și procesării resurselor, deci, într-o bună măsură, femeilor, în timp ce producția de lamele (de exemplu, tot cea aurignaciană) aparține inventarului mobil al bărbaților. În general, observațiile sumare de mai sus ne permit a estima o
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
femei sau copii, nu sunt garantate: multe din cuțitele masive (pentru a alege un exemplu paleolitic, lamele aurignaciene) sunt, etnografic, atribuibile uzului domestic și procesării resurselor, deci, într-o bună măsură, femeilor, în timp ce producția de lamele (de exemplu, tot cea aurignaciană) aparține inventarului mobil al bărbaților. În general, observațiile sumare de mai sus ne permit a estima o slabă divizare pe sexe și activități a inventarului arheologic din paleoliticul inferior și mijlociu, dar una tot mai clară în paleoliticul superior. Această
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
a secolului al XIX-lea au fost precizate și marile culturi arheologice ale Paleoliticului superior european, prin descoperirea și cercetarea stațiunilor eponime, urmate de atribuirea caracteristicilor proprii, cronologice și culturale: Grota Aurignac, săpată de E. Lartet în 1860, specificul culturii aurignaciene fiind stabilite în 1906, de H. Breuil și E. Cartailhac, ca reprezentând începuturile Paleoliticului superior european. Stațiunea La Gravette a fost cercetată începând din 1880, cultura arheologică ce a urmat Aurignacianului, fiind caracterizată drept Aurignacian superior (H. Breuil) apoi, Perigordian
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
Aurignac, săpată de E. Lartet în 1860, specificul culturii aurignaciene fiind stabilite în 1906, de H. Breuil și E. Cartailhac, ca reprezentând începuturile Paleoliticului superior european. Stațiunea La Gravette a fost cercetată începând din 1880, cultura arheologică ce a urmat Aurignacianului, fiind caracterizată drept Aurignacian superior (H. Breuil) apoi, Perigordian superior (D. Peyrony). În 1866 a fost descoperită stațiunea Solutré, devenită cultură arheologică prin cercetările lui G. de Mortillet, în 1869. În sfârșit, în cadrul demersului nostru, menționăm adăpostul sub stâncă La
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
Lartet în 1860, specificul culturii aurignaciene fiind stabilite în 1906, de H. Breuil și E. Cartailhac, ca reprezentând începuturile Paleoliticului superior european. Stațiunea La Gravette a fost cercetată începând din 1880, cultura arheologică ce a urmat Aurignacianului, fiind caracterizată drept Aurignacian superior (H. Breuil) apoi, Perigordian superior (D. Peyrony). În 1866 a fost descoperită stațiunea Solutré, devenită cultură arheologică prin cercetările lui G. de Mortillet, în 1869. În sfârșit, în cadrul demersului nostru, menționăm adăpostul sub stâncă La Madeleine descoperit și cercetat
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
constată evoluția culturilor Paleoliticului superior pe toate continentele (evident, cu unele deosebiri cronologice și culturale), al căror creator este Homo sapiens sapiens. Principalele culturi arheologice (cu care vom opera și noi pe parcursul demersului pe care ni l-am asumat) sunt: Aurignacianul, care a cuprins întregul Continent, fiind datat între aproximativ 36-35.000 și 27.000 ani BP, caracterizat, din punct de vedere cultual și artistic prin crearea primelor opere de artă parietală (picturile din grota Chauvet), începutul artei mobiliare și o
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
cronologice și culturale. Chiar dacă primele dovezi ale existenței unor practici coerente ce se pot încadra în spiritualitatea comunităților umane pot fi apreciate ca datând din Paleoliticul inferior, la începutul Paleoliticului superior, grotele de la Fumane, Italia și Chauvet, Franța, de vârstă aurignaciană, pot fi considerate cele dintâi monumente arheologice care au îndeplinit rolul de sanctuar, al manifestării sacrului colectiv. Grota Fumane, Italia, conține locuiri umane datate în Paleoliticul mijlociu și superior, semnalate mai întâi în 1964. Un colectiv de specialiști de la
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
conține locuiri umane datate în Paleoliticul mijlociu și superior, semnalate mai întâi în 1964. Un colectiv de specialiști de la mai multe universități și centre de cercetare, de caracter interdisciplinar, efectuează cercetări sistematice începând din 1988. Sedimentele ce adăpostesc locuirile aurignaciene (inclusiv pavajul unei locuințe special amenajate, vetre de foc) se află în unitățile litologice A3-A1 și D7-D3, săpate pe o suprafață de 80 mp și datate între 34.120 ± 460 ani BP și 32.020 ± 340 ani BP. Nu ne
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
D7-D3, săpate pe o suprafață de 80 mp și datate între 34.120 ± 460 ani BP și 32.020 ± 340 ani BP. Nu ne vom referi la materiile prime sau la tipurile de unelte, cioplite de locuitorii peșterii, dar specifice Aurignacianului, ci numai la reprezentările artistice, realizate pe blocuri sau pe fragmente. Folosirea ocrului este documentată prin existența acestuia în sediment, dar și a unor fragmente de hematită. Au fost pictate mult mai multe fragmente de rocă (unele căzute din tavan
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
lance din ivoriu de mamut și numeroase piese din silex, folosite la gravat. Ca și în grotele cu picturi magdaleniene, si aici (dar suntem cu 17 milenii mai devreme) se constată deplina stăpânire a procedeelor artistice, măiestria dovedită de artiștii aurignacieni neputând fi marcată decât de aspectele și de rigorile religioase, dar fără “canoanele” impuse mult mai târziu. Grota Arcy-sur-Cure se află în zona septentrională a Franței și reprezintă, de fapt, un ansamblu de cavități ce datează din Jurasic. Printre acestea
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]