269 matches
-
voluntari ajunse, nu se știe cum, într-un orășel undeva în vestul acestui ciudat continent numit Europa. Stătea pe o bancă într-un parc în care nu erau câini, cerșetori, țigănci care-ți ghicesc ce ai în buzunare și nici aurolaci, zâmbind ca de obicei blând și inutil. Ce-i drept părea foarte preocupat de niște desene pe care le făcea cu un băț pe nisipul dintre alei, desene împodobite, din belșug, cu semne greu de înțeles. - Gutten tag, herr profesor
FARMECUL DE NEDESCRIS AL ŞTIINŢEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 by http://confluente.ro/Farmecul_de_nedescris_al_stii_mihai_batog_bujenita_1375369435.html [Corola-blog/BlogPost/348407_a_349736]
-
strâmtă cât un vârf de ac, Ne simțim păpuși din cârpe, proaspăt scoase în cerdac, Suntem înveliți în zdrențe, dar ne credem în bumbac, Și ne cernem năzuințe, singuri, în al nostru veac. Ne-mbătăm cu gânduri stranii, stinse în aurolac, De la aburii lui Bachus, mai izbim câte-un copac. Amețiți de lovitură, pornim iar contraatac, Ne luptăm cu dulci himere-n traiul nostru cel buimac, Însă n-avem nicio șansă-s ca semințele de mac. Gustăm porția de viață cu
JOC de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1483087084.html [Corola-blog/BlogPost/381189_a_382518]
-
o gară și căutam să găsim niște copii ai străzii, în scopul de a aduna informații pentru roman, soțul meu m-a oprit și mi-a zis: „Ligia, tu trebuie să privești aici! M-am uitat și era un copil „ aurolac” ce dormea pe niște cutii de carton. Era vară, dar el era îmbrăcat într-un palton gros.” Celui care ne însoțea nu i s-a părut o imagine foarte grăitoare și că mi-ar fi de folos în relatarea romanului
VARA ACEASTA, LIGIA SEMAN S-A DEDICAT FEMEILOR. INTERVIU CU SCRIITOAREA LIGIA SEMAN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 133 din 13 mai 2011 by http://confluente.ro/Vara_aceasta_ligia_seman_s_a_dedicat_femeilor_interviu_cu_scriitoarea_ligia_seman.html [Corola-blog/BlogPost/344292_a_345621]
-
întâi cu droguri mai ușoare, fumat, băutură, de la bere la rachiu de pufoaică, sau hai, la spirt medicinal strecurat prin pâine, sprayuri deodorante, alcool etilic dres cu zahăr ars, da’ câte variante nu aveai, mai apoi la inhalat prenadez, sau aurolac și dacă tot nu te satisfăcea, puteai trece la fumat cânepă, la opiu, pastile Fortran, pe rețetă, sau cine mai știe ce, că la salariu tău de profesor nu puteai să aspiri la prafuri de calitate sau la Extazi, hai
UN ET PRINTRE INTELECTUALI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1420654920.html [Corola-blog/BlogPost/376644_a_377973]
-
X: O prostie. Soția Bolnavului X: Unde locuiește acest om? Bolnavul X: Pe o bancă într-un parc. Soția Bolnavului X: Îți arde de glume? Bolnavul X: Sunt cât se poate de serios. Soția Bolnavului X: Tu ai angajat un aurolac? Bolnavul X: Din câte știu eu, nu se droghează. Soția Bolnavului X: Un boschetar? Bolnavul X: Da, un om fără adăpost care trăiește prin parcuri, dar care muncește pentru a supraviețui, nu întinde mâna după o bucată de pâine. Are
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1450882408.html [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
e teamă că autoritățile nu au ce să facă, fiind vorba de bunul simț colectiv. Voi, cei care citiți, nu faceți așa, dar fiți voi cei care semnalați aceste anomalii celorlalți. Poate nu sunteți atât de puțini. Mai țineți minte aurolacii de la metrou? Lipsa de bun simț ne face viața grea, exemplul elocvent este cu autobuzele Mercedes, care au ajuns în timp record mizerabile. La fel și cu tramvaiele pline de cerșetori, de oameni ai străzii. Până la urmă, la metrou, ideea
Da, Metrorex e iresponsabil, dar și noi suntem nesimțiți. În zece ani, n-am auzit pe nimeni să strige împreună cu mine: „Pardon, se merge pe stânga, se staționează pe dreapta!” by https://republica.ro/da-metrorex-e-iresponsabil-dar-si-noi-suntem-nesimtiti-in-zece-ani-n-am-auzit-pe-nimeni-sa-strige-impreuna [Corola-blog/BlogPost/338389_a_339718]
-
record mizerabile. La fel și cu tramvaiele pline de cerșetori, de oameni ai străzii. Până la urmă, la metrou, ideea cu oamenii de pază s-a dovedit foarte bună. Este curat. Aduceți-vă aminte cum era înainte, când metroul era casa aurolacilor. Am să dau și eu vina pe autorități, ele sunt responsabile că nu suplimentează cu garnituri de tren, că nu susțin industria românească de vagoane, care sunt moderne și mult mai ieftine și că preferă din motive obscure să cumpere
Da, Metrorex e iresponsabil, dar și noi suntem nesimțiți. În zece ani, n-am auzit pe nimeni să strige împreună cu mine: „Pardon, se merge pe stânga, se staționează pe dreapta!” by https://republica.ro/da-metrorex-e-iresponsabil-dar-si-noi-suntem-nesimtiti-in-zece-ani-n-am-auzit-pe-nimeni-sa-strige-impreuna [Corola-blog/BlogPost/338389_a_339718]
-
o gară și căutam să găsim niște copii ai străzii, în scopul de a aduna informații pentru roman, soțul meu m-a oprit și mi-a zis: „Ligia, tu trebuie să privești aici! M-am uitat și era un copil „ aurolac” ce dormea pe niște cutii de carton. Era vară, dar el era îmbrăcat într-un palton gros.” Celui care ne însoțea nu i s-a părut o imagine foarte grăitoare și că mi-ar fi de folos în relatarea romanului
ATUNCI CÂND ROMANELE PE CARE LE SCRII SUNT IMAGINAŢIE BRODATĂ PE REALITATE. de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Atunci_cand_romanele_pe_care_le_scrii_sunt_imaginatie_brodata_pe_realitate_.html [Corola-blog/BlogPost/352652_a_353981]
-
Rai pe pământ cine-o are”; „Aici ai vană, ai chiuvetă, ai prosoape... e rai, Maria”; „acum înțeleg de ce îți plăcea să fii bolnav când erai mic”. Descurajarea atinge paroxismul, însă acest stadiu maximal va secunda performanța. Din punga cu aurolac - punga învinșilor - se inhalează, totuși, vise. „Din multe pe care le visăm, multe vor deveni realitate... Dar dacă nu visăm, ce ar putea deveni realitate?”. Realitatea-realitate e prezentă, e cotidiană, e banală. Dar «devenirea», realitatea devenită realitate, comportă realizare - este
PIETRICELELE SE FAC STELE de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 by http://confluente.ro/Pietricelele_se_fac_stele.html [Corola-blog/BlogPost/366991_a_368320]
-
în gestul periclitării vieții sale, în gestul iertării și își schimbă viciile în virtute. „- Cred că e prost tare. Că odată Mișu a vrut să-i bage cu de-a sila țigarea în gură, sau să-l facă să ia aurolac, dar el mai bine a suportat să-l lovească... să-l bată până i-a curs sânge pe nas și pe gură. E nebun: că pe deasupra, după toate astea, i-a cumpărat un pachet de cafea! I le pune sub
PIETRICELELE SE FAC STELE de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 by http://confluente.ro/Pietricelele_se_fac_stele.html [Corola-blog/BlogPost/366991_a_368320]
-
Acasa > Literatura > Evaluari > DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST Autor: Ștefan Lucian Mureșanu Publicat în: Ediția nr. 239 din 27 august 2011 Toate Articolele Autorului DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de Ștefan Lucian MUREȘANU Cuvinte cheie: superrealism, romancier, privațiuni, mafie, drogat, aurolac, egoul, fiind, cerc strâmt, teluric, energii, cosmic, stigmat, real. 2. Supliciul egoului Dialogul aparent banal, din romanul superrealist, scoate la lumină o întreagă cercetare antropologică a supliciului la care cuvântul este supus și apoi expus, într-o ireală prezentare a
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 by http://confluente.ro/Depeizarea_egoului_in_romanul_superrealist_0.html [Corola-blog/BlogPost/364681_a_366010]
-
voluntari ajunse, nu se știe cum, într-un orășel undeva în vestul acestui ciudat continent numit Europa. Stătea pe o bancă într-un parc în care nu erau câini, cerșetori, țigănci care-ți ghicesc ce ai în buzunare și nici aurolaci, zâmbind, ca de obicei, blând și inutil. Ce-i drept părea foarte preocupat de niște desene pe care le făcea cu un băț pe nisipul dintre alei, desene împodobite, din belșug, cu semne greu de înțeles. - Gutten tag, herr profesor
FARMECUL DE NEDESCRIS AL ŞTIINŢEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1407054946.html [Corola-blog/BlogPost/367829_a_369158]
-
își zice, convins că e mai bine să ferească potecile lor...Se lasă seara și grăbește să ajungă la adăpost. Îi e teamă să treacă printre barăcile alea dărăpănate noaptea. De câini. De câini îi e frică dar și de aurolaci...de ''trocații'' ăia, că a auzit destule...Ăia, când sunt ''luați'', păi sunt în stare să-ți dea-n cap din nimic...Se teme de multe, dar cel mai tare să rămână singur...Ar pleca de aici altundeva, dar nu
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 by http://confluente.ro/Danut_oameni_fara_noroc_proza_lucia_secosanu_1332074745.html [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
mort. Nicușor a avut noroc: n-a apucat să se împută... El, pute deja. Până mai ieri-alaltăieri, mai mergea cu tramvaiul să se încălzească... Acum, îl dau oamenii jos și-l rușinează. Îi zic cum le vine la gură: împuțit, aurolac, bețiv nenorocit...Coboară. N-au dreptate! Nu-i bețiv, nici aurolac. Au dreptate! Este nenorocit, împuțit... Au dreptate: pute...Coboară și gerul il înhață-n colți de gheață. Viscolește. Iarna este-n dreptul ei divin! E timpul ei. E la
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 by http://confluente.ro/Danut_oameni_fara_noroc_proza_lucia_secosanu_1332074745.html [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
El, pute deja. Până mai ieri-alaltăieri, mai mergea cu tramvaiul să se încălzească... Acum, îl dau oamenii jos și-l rușinează. Îi zic cum le vine la gură: împuțit, aurolac, bețiv nenorocit...Coboară. N-au dreptate! Nu-i bețiv, nici aurolac. Au dreptate! Este nenorocit, împuțit... Au dreptate: pute...Coboară și gerul il înhață-n colți de gheață. Viscolește. Iarna este-n dreptul ei divin! E timpul ei. E la locul ei. El, Dănuț nu-i la locul lui. Acasă, ai
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 by http://confluente.ro/Danut_oameni_fara_noroc_proza_lucia_secosanu_1332074745.html [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
după ce pleacă, poate să aleagă și el ce rămâne. Și rămâne destul! După ce a murit Nicușor, a rămas cu ei, cu câinii. Și sunt tovarăși de nădejde! Nu-l lasă să mănânce înaintea lor, dar îl apără de multe: de aurolaci, de miliție (când simt polițiștii latră ca țicniții!), de țigani! La țigani latră mai urât decât la milițeni. De hoți... Nu că ar avea ce fura hoții de la el, dar pot da vina pe el. Și cățeii, îi spun în
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 by http://confluente.ro/Danut_oameni_fara_noroc_proza_lucia_secosanu_1332074745.html [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
fragmente în care ironia vieții este dusă până la dezumanizare. Din exterior, totul pare frumos, civilizat și plin de iubire. „Trăiesc într-un mediu civilizat. Lucrez într-un mediu civilizat. Merg la locul de muncă pe jos. Nu văd om beat, aurolac sau vreo persoană violentă, la orice oră aș trece prin Parcul Botanic, prin Centru sau pe lângă Catedrală. În Universitate, de la Poartă, la Decanat, la Catedră, în Amfiteatru, numai oameni decenți, educați, manierați. De vreo zece ani, s-a mutat, în
VALENTINA BECART, PESTE FIECARE PIATRĂ – TRUPUL MEU DE APĂ – MEREU ŞI MEREU... de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1455223239.html [Corola-blog/BlogPost/342764_a_344093]
-
simțea mai singur, mai izolat chiar decât în pădurile din împrejurimile instituției.” Pe langă lipsuri, ura, încrâncenare, Vlad are ocazia să trăiască și alienarea produsă de marele oraș. Oraș care îl transformă într-o specie ce poartă un nume inconfundabil - aurolac. De fapt, chiar Criști, tovarășul alături de care fugise, îi spusese: “De la aur vine aurolac.” Și atunci, “lumea în care trăia era vinovată de durerea și răutatea lui? Erau vinovați cei mari, care aveau resurse să-l ajute pe el și
UN ROMAN AL IUBIRII DE DUMNEZEU SI DE APROAPELE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 by http://confluente.ro/_tragedie_si_triumf_un_roman_al_iubirii_de_dumnezeu_si_de_aproapele.html [Corola-blog/BlogPost/367211_a_368540]
-
lipsuri, ura, încrâncenare, Vlad are ocazia să trăiască și alienarea produsă de marele oraș. Oraș care îl transformă într-o specie ce poartă un nume inconfundabil - aurolac. De fapt, chiar Criști, tovarășul alături de care fugise, îi spusese: “De la aur vine aurolac.” Și atunci, “lumea în care trăia era vinovată de durerea și răutatea lui? Erau vinovați cei mari, care aveau resurse să-l ajute pe el și alte suflete aflate în situația lui, dar nu o făceau? Era vinovată societatea? Era
UN ROMAN AL IUBIRII DE DUMNEZEU SI DE APROAPELE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 by http://confluente.ro/_tragedie_si_triumf_un_roman_al_iubirii_de_dumnezeu_si_de_aproapele.html [Corola-blog/BlogPost/367211_a_368540]
-
într-o noapte, pe stradă, si se recunosc. Iar revederea îi trezește celui dintâi brumă de sentimente umane uitate undeva, în adâncul inimii sale chinuite. “Amintirea iubirii ei din copilărie îl încălzea, îi dezmorțea sufletul, degerat în nopțile când sorbea aurolac. Dacă o întâlnise, în sfârșit, după atâta timp și ea nu-l mai iubea, simțea că s-ar fi prăbușit.” S-ar fi prăbușit, din simplul motiv că relația această de rudenie, suplinește pentru el o altă lipsa. Aceea a
UN ROMAN AL IUBIRII DE DUMNEZEU SI DE APROAPELE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 by http://confluente.ro/_tragedie_si_triumf_un_roman_al_iubirii_de_dumnezeu_si_de_aproapele.html [Corola-blog/BlogPost/367211_a_368540]
-
O fi existând protecție pentru asemenea situații?... Nici pe străzile înguste, unde cântau niște gheișe îmbrăcate cu chimonouri mai sumare, nu este mai sigur... Nu te-ai aștepta să auzi atâta gălăgie în baruri și discoteci, unde au și ei “aurolacii” lor, fumând țigări cu droguri. Mai pașnici par oamenii străzii, care dorm pe niște cartoane mari (nicidecum tatami), în lungile ganguri “înmărmurite” și încălzite. Referință Bibliografică: Gheișele din Kyoto - fragmente din reportajul ilustrat “Japonia 1999”, aflat în volumul “Călătorii științifice
GHEIŞELE DIN KYOTO – FRAGMENTE DIN REPORTAJUL ILUSTRAT “JAPONIA 1999”, AFLAT ÎN VOLUMUL “CĂLĂTORII ŞTIINŢIFICE ÎN AFARA EUROPEI” de DAN MIHAI ȘTEFĂNESCU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 by http://confluente.ro/dan_mihai_stefanescu_1481865303.html [Corola-blog/BlogPost/362498_a_363827]
-
intre în parcul omonim al urbei. N-ajunseseră la colonadele ce anunțau cu pompă edilistică accesul în grădină, căci atenția le fu viclean atrasă de o mulțime eterogenă. Reprezentanți ai ambelor sexe din diferite categorii sociale, mulți pezevenghi, chiar și aurolaci, toți cu fețe hlizite, se-nghionteau spre ceva care le stârnea curiozitatea. Buluceala crescută abundent acționa în afara instinctului de apărare și-și spațializase depășitul volum dincolo de trotuarul devenit strâmt, invadând prima bandă a carosabilului. Un infernal țiuit de claxoane grăbite
MIRAZA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1464501738.html [Corola-blog/BlogPost/385146_a_386475]
-
Acasa > Cultural > Artistic > DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST Autor: Ștefan Lucian Mureșanu Publicat în: Ediția nr. 233 din 21 august 2011 Toate Articolele Autorului DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de Ștefan Lucian MUREȘANU Cuvinte cheie: superrealism, romancier, privațiuni, mafie, drogat, aurolac, egoul, fiind, cerc strâmt, teluric, energii, cosmic, stigmat, real. Romanul superrealist este creația literară a secolului al XXI-lea, un început cu traume care și-a pus amprenta pe omul creator, dând la iveală nerealizările materiale și sentimentale ale societății
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 by http://confluente.ro/Depeizarea_egoului_in_romanul_superrealist.html [Corola-blog/BlogPost/361544_a_362873]
-
triviali, dătători de foame pseudointelectuală profanilor, care o acceptă și o îngurgitează lacomi, nu citind-o, ci auzind-o înăbușit, în coclaurile personale, ridicate la rang de birou și funcție, tapisate cu diplome a căror stemă este banul. Stigmat al aurolacului cuvântul din romanul superrealist se coboară la nivelul de stradă, de putreziciune și dezgust din partea literatului, de snobism și agresiune din partea profanului. Personajele sunt entități ce își doresc să trăiască, nu cunosc cum însă fără să aibă o activitate sau
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 by http://confluente.ro/Depeizarea_egoului_in_romanul_superrealist.html [Corola-blog/BlogPost/361544_a_362873]
-
de Adi din Vâlcea și „Banii au puterea...”, rostită cu patos de vestitul Vali Vijelie, ceea ce, la urma-urmei, este trist dar adevărat; însă englezului i-a plăcut textul, știe el mai bine de ce! Jur împrejur, bișnițari autohtoni și străini, cerșetori, aurolaci ș.a.A avut parte și de un moment unic când cineva i-a oferit spre cumpărare un bilet la un spectacol „popular”. Care spectacol se intitula „O super vrăjeală de două ore; Băieți de băieți”. Printre numerele din program: „Melodii
Ce semeni, aia culegi… by Carol Roman () [Corola-website/Journalistic/296305_a_297634]