148 matches
-
ineditul, fie și aproximativ, al unor aspecte ale discursului său, îi pot conferi, în unele momente, o figură de precursor. Mai importantă e însă plenitudinea experienței d-sale, vitalitatea acesteia, de organism care se susține, dincolo de "mode și timp", în autarhia unei incontestabile existențe estetice. Vom încerca să punctăm cîteva din trăsăturile acesteia. Începuturile poeticești ale lui Ioan Flora ni-l relevă, așa cum s-a remarcat, ca pe un "sălbatic", dedat "haiduciei metaforice", pe o nervură intuitiv rimbauldiană. Dar acest strat
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
sens, este însăși dimensiunea antropologicului". Formulările sînt totuși indubitabil personale - încă o ruptură, de reflexul compilatoriu caracteristic meridianului filmologic local. Aportul hermeneutic original este sesizant alteori în spiritul "smereniei și nejudecării aproapelui", după exemplul cineastului elogiat, chiar dacă în sensul unei autarhii a enunțului. Fără a se intra în dialog cu alte viziuni, cel mai cunoscut la noi dintre opusurile tarkovskiene - Călăuza - nu este interpretat în spectrul kafkian, al unui spațiu blestemat, al devastărilor totalitare. Dimpotrivă, celebra "Zonă" parcursă de personajele filmului
Filmul în trei proiecții by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15227_a_16552]
-
Dabija, o excelentă farsă fantezistă (scrisă splendid), construită gradat pe un artificiu metaforic în genul unei mici povestiri a lui Marquez din volumul Douăsprezece povestiri călătoare, citim că ar fi o „nesocotire a specificului, a particularului, șcareț conduce la o autarhie a generalului, reducând indivizii la instincte, la serie, absorbându-i într-un haos primordial al energiilor iraționale. În lipsa cogito-ului și a alegerii individuale, neantul dă buzna în existență." În timp ce despre Un tramvai numit dorință de Adrian Drăgan, o povestire buzzatiană 100
Antologia prozatorilor internauți by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13411_a_14736]
-
asupra creației, iar pe de alta un creator grație verbului critic ce-și asumă opera în temeiul inefabil al „talentului”. În ambele ipostaze figurează abstragerea din real, în favoarea ficțiunii, a convenției. Atît ideea cît și imaginea artistică reprezintă spații ale autarhiei spiritului, disociat de existențial. Într-un eseu din șirul Temelor, criticul își mărturisește disprețul față de autorii ce se nutresc din substanța evenimentului biografic, atît de lesnicios în abundența sa, întrucît artistul autentic s-ar cuveni să fie nu cel ce
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
coloneze, unde am întîlnit-o pe Aglaja în urmă cu aproape patru ani, marile coli albe de hîrtie pe care ea scria - așa cum îi era obiceiul - fragmente disparate, cuvinte sau fraze decupate din textele proprii, act care insufla "inscripțiilor" o provocatoare autarhie. Mi-am dorit acest lucru tocmai fiindcă ultimul ei volum de proze, avînd un titlu demn de clasicele colaje suprarealiste, abundă în astfel de formule memorabile. Mi-am amintit însă și de afișul filmului realizat de Ludwig Metzger, Hier Himmel
Marea dereticată, șosetele închiriate și Doamna Untură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12502_a_13827]
-
muncii - este cel al capitolului Artă, tehnică și natură. „Operele de artă, scrie aici Vianu, sînt rezultatele cele mai autonome ale muncii omenești” și, mai departe: „arta este... produsul tehnic care a atins perfecțiunea naturii”. Prin perfecțiune Vianu înțelege aici autarhia operei de artă (termen pe care nu îl folosește), caracterul ei suficient sieși, faptul că, asemenea cosmosului conceput „naturalistic”, adică fără reprezentări religioase, opera de artă își are principiul determinării ei în sine însăși, nu presupune intervenția nici unui „factor străin
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
pe burghez, nu se sfia, cum se exprima el, "de pisser contre le ciel." Încă din vremea când scria povestirea Ion Ursu, în 1900, Sadoveanu își punea problema, într-un fel actuală și azi a optării între europenizare (globalizare) și autarhie, mai exact, specificul național, sau, mă rog, al unui compromis între ele: "Înțelegeam nevoia intrării acestui neam în curentul de europenizare, și în același timp mă biruia părerea de rău că i s-ar prăpădi, în asemenea prefacere, toată originalitatea
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
distanță de... douăzeci de ani. R.B.: Dacă bine-mi amintesc, în romanul Mai întîi gri, apoi alb, apoi albastru există o afirmație care sună cam așa: Ceea ce nu se povestește, nu există". Sunteți prin urmare o adeptă a autonomiei, a autarhiei literaturii. Într-un eseu, de altfel foarte reușit, publicat în "Frankfurter Rundschau", făceați afirmația că atunci cînd scrieți nu vă gîndiți la cititor. Vă gîndiți la ce scrieți? Deci acordați și prin aceasta o autonomie literaturii? M. M.: "L'art
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
organism". Căci - atenție! - nu se află în chestiune o "rigoare" rece, extranee creației, o "structură" indiferentă la viața acesteia, de-o neutralitate artificială, ci însăși instrumentarea sensibilă a substanței lirice. Antologatorul se situează în spațiul propriu poeziei, ocrotit de însăși autarhia acesteia: "Poezia este plăcere, surpriză, simțire. Ea trebuie descoperită și reinventată într-un proces liber de orice imixtiune dinafară". El oficiază ca un poet, asimilîndu-și neegoist creația celuilalt, nefăcînd distincție între produsul său și al celuilalt, subînțelegînd Poezia ca un
O antologie recuperatoare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16049_a_17374]
-
eros terestru la un eros celest. Nu cumva înțelepții caută fericirea în sine tocmai fiindcă prin celălalt nu durează decât o singură clipă (ultima)? Ce fel de bucurie există în renunțarea înțelepților? Superioară satisfacție spirituală, ori un fel de orgolioasă autarhie existențială a insului, sfidare a destinului, toate acestea desenând pe chipul omului o frumusețe de neînțeles? Eu nu aș pune iubirea mai jos decât filosofia. Și dragostea cere o renunțare, abandonare a urii, a răutății, a invidiei și meschinăriei. Îndrăgostitul
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
falsificată de închipuirea silită să treacă prin filtrele monoideologiei. În dictatură, lectura nu era preponderent ficțională, dar funcțională. Literatura era un discurs secund, mai pur decât cel al istoriei impure. Referențialitatea, intermediată de oblicvitatea stilistică, se restrânge în timp, producând autarhia textului. (Auto)referențialitatea prozei de ficțiune rămâne una larg deschisă, înglobând (i)realismul, mitul, visul, alegoria, parabola. Pentru Blandiana, proza este calea spre completitudinea expresiei de sine. Descoperim aici o extensie poetologică spre concret și reconstrucție biografică. Întâmpinăm, prin urmare
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
sprijine pe el. Națiunea este (Ă) fundamentul natural al edificiului a cărui Încoronare trebuie să fie Statul”. 2. Teritoriul Stabilitatea locuinței este condiția esențială a stabilității raporturilor juridice. Totodată, unui stat care nu avea dominația unui teritoriu i-ar lipsi autarhia, adică independența necesară. Dacă teritoriul său ar fi supus unei alte puteri, ar exista o dualitate ce nu se poate Împăca cu suveranitatea. Este vorba, În esență, de o autoritate de ordin public care nu se confundă cu raporturile private
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
bine și de rău. [...] În fond, arată Chirot (Daniel) în excelentul subcapitol despre micii stalini (Ceaușescu, Kim Ir-sen, Khmerii roșii), ne putem aștepta ca în societăți marcate de o întârziere a modernității să se producă asemenea combinații baroce de nativism, autarhie, pseudopatriotism, populism și cultul unui lider presupus providențial. [...] Chiar și Ceaușescu, în jurul căruia se dezvoltase o întreagă mlaștină a corupției și nepotismului, nu era interesat doar în păstrarea puterii cu orice preț. Nu era vorba de un sistem pur și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
și sfârșitul secolului al XIX-lea: «O industrie grea puternică este [...] pivotul în jurul căruia întreaga economie a țării se va dezvolta» (Gh. Gheorghiu-Dej, octombrie 1945). Planul de stat lansat la 24 decembrie 1948 urmărea realizarea a cinci obiective: dezvoltarea extensivă, autarhia economică, planul central și planificarea, investiții masive în industria grea în dauna celei de consum și sovietizarea industriei românești. Politicile angajate în acest sens constau în colectarea resurselor din ramurile profitabile ale economiei (agricultură, industrie ușoară etc) și investiția lor
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
secundar, ci ceea ce complementar și vine să întărească o construcție sau o demonstrație. Noțiunea de subsidiaritate apare pentru prima oară la Johannes Althaus (1557-1638), care încearcă să organizeze repartizarea puterilor între diferitele niveluri de organizare politică. Plecînd de la noțiunile de autarhie și de comunitate, el insista asupra faptului că o anumită responsabilitate nu ar trebui preluată la un nivel superior decît dacă ea nu ar putea fi asigurată la nivel inferior. În această perspectivă, înainte de secolul Luminilor și drepturilor omului, acesta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
non-europeni", cu mine descompuse de oboseală, așteptare și îngrijorare. Discuțiile cu vameșii britanici par complexe, iar controalele severe. Mă simt dintr-un alt spațiu și îmi repet - a nu știu cîta oară - că numai un nebun poate să regrete comunismul, autarhia, paranoia și schizofrenia din România ultimilor cincizeci de ani. * Aflați în criză de timp, luăm un taxi din Russell Square (parcul ce separă clădirile principale, cu aer cosmopolit, ale Universității din Londra de giganticul British Museum) pînă în Trafalgar Square
România - o perspectivă londoneză by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6875_a_8200]
-
alcătuiesc contextul cărții e mai important decît cartea. Cartea nu mai are un text propriu, izolat și înzestrat cu valoare, ci devine o broșură ale cărei instrucțiuni de întrebuințare se află altundeva, dar nu în paginile ei. Cartea își pierde autarhia, iar noul ei rost este să te trimită repede la altceva. Cînd o carte te silește să zăbovești asupra ei, recitind-o și studiind-o, ea aparține celeilalte paradigme. În schimb, noua carte trebuie să fie citită ușor, plăcut și
În pragul mutației by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7261_a_8586]
-
de locuri sau pe care o putem propune numeroșilor noștri perteneri. Suntem deosebit de activi în rețeaua culturală pe tot parcursul anului și pe durata celor două festivaluri pe care le organizăm: nu pot concepe faptul că poezia poate viețui în autarhie. Urmăresc actualitatea literară, sunt deschis propunerilor, dornic de a ne implica în proiecte noi, dar rămân atent la tipul de public care frecventează manifestările noastre. Din punctul de vedere al orientării instituției, Casa Poezei are misiunea de a propune (aproape
Întâlniri sub semnul poeziei: interviu cu Jacques Fournier, directorul Casei Poeziei din Guyancourt by Roxana Sicoe-Tirea () [Corola-journal/Journalistic/5704_a_7029]
-
lui Baudelaire, orașul se arată drept un mediu bun conducător al artificiului. De astădată sub pana Monicăi Patriche, el absoarbe naturalul, transferîndu-l într-un „înțeles" estetic: „Orașul rostește matern, născînd înțelesul" (XXI). Nu natura e sorgintea orașului, ci orașul, proclamîndu-și autarhia, se întoarce condescendent spre natură, prin cîmpul de forță al „corespondențelor": „Orașul stă suspendat ca o plantă. // Orașul ca o iarbă uscată; / îmbrățișări miraculoase, / brațe de iarbă" (XXII). „Fragede făpturi ale străzilor", îndrăgostiții atestă calitatea imaginarului proteguitor: „Îndrăgostiții cunosc ca
Poemul ca remediu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6468_a_7793]
-
clasificare și metaforă, dicționar și enciclopedie, concepte empirice și judecăți perceptive, denotație și conotație, semnificant și semnificat, referent și referință, enumerarea fiind prea aridă spre a mai continua - mă voi opri asupra a două din aceste sugestii. Prima ține de autarhia cerută de orice limbă. Limba este un univers de sine stătător al cărui sens e de căutat în el însuși. Trăsătura de bază a acestui univers este că seamănă cu un orizont saturat cu prezențe. Fiecare cuvînt este o prezență
Gorgona semiotică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6402_a_7727]
-
Mediterana către Europa de Vest. Această schimbare s-a observat foarte bine în cazul Italiei, unde diferitele entități teritoriale au început să decadă din punct de vedere economic și politic începând cu secolul al XVI-lea, ceea ce a creat o stare de autarhie internă, dublată de o presiune externă din ce in ce mai mare, venită din partea marilor puteri europene ale timpului. Acestea au reprezentat două dintre cauzele importante care au îngreunat identificarea unei identități naționale începând cu a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. La
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
Abandonând sloganurile violent rasiste și conservatoare din trecut, Le Pen a știut să îmbine temele clasice naționaliste cu apărarea celor care au fost cel mai dur loviți de criză economică și de procesele de globalizare. Această mixtura periculoasă de autoritarism, autarhie și apărare a statului bunăstării sociale (cetățenia că atribut inseparabil al naționalității), a avut un succes major în cadrul electoratului dur al stângii istorice, răvășind geografia politică franceză și proiectând Frontul Național către succese electorale de negândit doar în urmă cu
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
religios Întrupat de biserică? A fost prea multă trufie de ambele părți? (Adu-ți aminte, rogu-te, de Întrebarea retoric-insolentă a lui Stalin, la vreme de război mondial: Câte divizii are Papa?) Să le fi covârșit o sete devoratoare de autarhie? Semănau atât de tare Încât au sfârșit prin a se respinge reciproc dezavantajos? Este cumva statul religios visat de Berdiaev incompatibil pe fond cu religia creștină? Sau altceva s-a petrecut? Ca profesor ce pretinzi că ți-am fost, Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a tainei ei, atât cât este cu putință, face preocuparea Teologiei, aflându-ne, în acord, când afirmăm acest lucru, cu toți Părinții și Teologii Bisericii noastre. Așadar, ,, Omul are o constituție teologică, este alcătuit teologic. Existența sa proprie nu este autarhie, ci teocentrie. Pentru el, viața are sens și valoare reală nu din propria sa perspectivă, antropologică, finită, reductibilă la un moment clar pe axa istoriei mântuirii, ci din perspectiva veșniciei, o perspectivă teologică și teocentrică. De aceea, adevăratul domeniu de
STEFAN TOMA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367324_a_368653]
-
legături, a tainei ei, atât cât este cu putință, face preocuparea Teologiei, aflându-ne, în acord, când afirmăm acest lucru, cu toți Părinții și Teologii Bisericii noastre. ,, Omul are o constituție teologică, este alcătuit teologic. Existența sa proprie nu este autarhie, ci teocentrie. Pentru el, viața are sens și valoare reală nu din propria sa perspectivă, antropologică, finită, reductibilă la un moment clar pe axa istoriei mântuirii, ci din perspectiva veșniciei, o perspectivă teologică și teocentrică. De aceea, adevăratul domeniu de
PERSOANA TEOLOGICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367371_a_368700]