13 matches
-
atât de retras.” Posibile oscilații există întotdeauna atunci când este vizată tema trancederii, chiar în dublu sens, între personalitate și voință, de aceea: „Realitatea e inimitabilă,/ cu rădăcinile sale de plastic e gata/ să se rupă în pământ/ în timp ce János se autoacuză/ în salonul său de oglinzi,/ unde au uitat ușa deschisă/ încât poate/ să își admire fundul/ e duminică, cerul e noros,/ soarele ca un reflex,/ își plasează bancul/ apoi instinctul bine înfipt/ al supraviețuirii/ supranaturalul se poate depune/ pe fundul
DANIEL MARIAN DESPRE KÁROLY FELLINGER de BAKI YMERI în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 by http://confluente.ro/baki_ymeri_1488528643.html [Corola-blog/BlogPost/378022_a_379351]
-
ori împrejurările despre care este întrebat. Prin urmare, legiuitorul a prevăzut dreptul acuzatului de a nu contribui la propria sa acuzare, fapt care reprezintă un element esențial al dreptului la un proces echitabil. Cu privire la dreptul persoanei de a nu se autoacuza, Curtea Supremă a Statelor Unite ale Americii, în Cauza Miranda vs. Arizona din 1966, a statuat că orice mărturisire a acuzatului este inadmisibilă dacă nu i se aduc la cunoștință, în prealabil, acele "avertismente Miranda". Astfel, înainte de interogatoriu trebuie să i se aducă
EUR-Lex () [Corola-website/Law/272416_a_273745]
-
evoluționismul. Rappleyea susținea că, deși "Actul Butler" interzicea predarea teoriei evoluției, statul cerea profesorilor să utilizeze cartea "Civic Biology" a lui George Hunter, care evoca teoria lui Darwin. Scopes deveni participant activ la această "înscenare" ajungând pâna la a se autoacuza, cerând și studenților să depună mărturie împotriva lui. Pe 24 aprilie a fost adus în fața instanței, iar trei studenți au depus mărturie împotriva sa. Pe 7 mai a fost acuzat de încălcarea "Actului Butler". Evită arestarea deoarece Paul Patterson, proprietarul
Procesul Scopes () [Corola-website/Science/311227_a_312556]
-
apel misterios către francezi ca să susțină o Ligă Patriotică Rusă cu sediul la Harkov. În apel se atacă pe sine ca pe unul care vrea să facă liga să cadă și spune că el, Racikovski, să-și mute gândul. Se autoacuză că se folosește de persoane discreditate, ca Nilus, lucru care era exact. De ce Protocoalele Îi pot fi atribuite lui Racikovski? Protectorul lui Racikovski era ministrul Serghei Witte, un progresist care voia să transforme Rusia Într-o țară modernă. Din ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
însuși. Îl înțelege atât de bine pentru că se regăsește în el. O spune, de altfel, explicit: „Cunosc și eu oarecum starea asta, dar niciodată nu am împins atât de departe această încrâncenare sinucigașă. Nu te mai urî, nu te mai autoacuza de toate relele, de toate ororile”. În paranteză fie zis, dacă Cioran n-a împins atât de departe “încrâncenarea sinucigașă”, asta se va fi întâmplat și datorită umorului, rezervei de detașare, fascinației spectacolului existenței sau poate disprețului (de sine și
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
cunosc infractorul dar nu îl denunță din motive ce țin de viața lor particulară (de exemplu agresorul e concubinul victimei casătorite); victime care supraviețuiesc agresiunii, cunosc pe infractor dar refuză să îl denunțe, încercând să i găsească o justificare, inclusiv autoacuzându se; victime care supraviețuiesc agresiunii și care cunosc pe infractorul adevărat dar denunță o altă persoană pe care vor să se răzbune; victime care supraviețuiesc infracțiunii, cunosc infractorul și, profitând de situație, pune pe seama lui fapte pe care nu le-
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
Naturii? Și mă refer la evoluția globală, care include nu numai bioticul, dar și abioticul. Un singur argument sunt În stare să aduc, și acela doar o speculație logică: S’ar fi expus Natura sinuciderii, creîndu-ne, așa diavoli cum ne autoacuzăm? Chit că ne autoacuzăm poate doar pentru că nu ne știm rolul rezervat de Natură. La urma urmei, nici ciocanul nu știe ce face. Și plusez, ca o Încheiere, dar optimistă: ’om fi degradând În urma noastră, dar nu cumva construim altceva
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
la evoluția globală, care include nu numai bioticul, dar și abioticul. Un singur argument sunt În stare să aduc, și acela doar o speculație logică: S’ar fi expus Natura sinuciderii, creîndu-ne, așa diavoli cum ne autoacuzăm? Chit că ne autoacuzăm poate doar pentru că nu ne știm rolul rezervat de Natură. La urma urmei, nici ciocanul nu știe ce face. Și plusez, ca o Încheiere, dar optimistă: ’om fi degradând În urma noastră, dar nu cumva construim altceva În față? O altă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
care-i vin tot mai des, cînd mă provoacă să-i spun „ce-a greșit” de a ajuns în situația critică de azi. Vrea să fiu dur, aspru, necruțător. Cum nu obține de la mine imputările pe care le așteaptă, se autoacuză frenetic sau își inventează scuze neverosimile. În convorbirea abia încheiată, pe un ton de destăinuire importantă, gravă, mi-a spus: „Eu sînt copilul mal-aimé. N-am avut parte de afecțiunea mamei”. Ar fi trebuit să-l întrerup, să-i reamintesc
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Dryer nu au nici o dovadă împotriva lui și că amenințarea cu poliția nu era decât o cacealma brută, fără subtilitate. Cum ar fi putut demonstra că Harry încercase să vândă un manuscris fals, știind că era fals, fără a se autoacuza? Declarând că erau la curent cu falsificarea, ar fi fost obligați să-l dea pe falsificator pe mâna poliției și care erau șansele ca Ian Metropolis să își recunoască participarea la înșelătorie? Presupunând că Ian Metropolis exista, desigur, ceea ce mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
homeostatic (echilibrul interior). Avem, afirmă S. Rosenzweig, răspuns adaptiv atunci când individul stăruie progresiv în direcția realizării scopului, în ciuda obstacolelor existente, și răspuns neadaptiv când comportamentul este mereu repetat în mod stupid, fiind nejustificat de condițiile existente (ex. persoana care se autoacuză pentru un eșec datorat, în realitate, greșelilor altora). Alți cercetători, cum ar fi H.H. Kendler („Basic psychology”, 1963, Methuen, London), propun ca analiza comportamentului la frustrare să fie efectuată pe baza următoarelor trei criterii: a) succesul sau insuccesul în învingerea
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
introdus, a dublat pericolul în care se aflau cei ce urmau a fi induși în eroare. Mai tîrziu, legea a acceptat dreptul acuzatului de a nu fi interogat, ceea ce Williams (1963:37-38) consideră similar privilegiului american de a nu se autoacuza. Spre sfîrșitul secolului al XIX-lea, opinia publică s-a îndreptat spre acest "drept de a tăcea" și a introdus ca opțiune depunerea mărturiei sub jurămînt, conform căreia acuzatul putea fi interogat "mai mult pentru a desființa acest scut protector
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
prietenului său Paulus 424 și își dorește ca vina lui să fi fost mai mică. Dar, autoacuzarea lui Ovidiu nu este contrazisă, cum vrea să insinueze De Jonge 425, de faptul că și Marcia, soția lui Paulus Fabius Maximus, se autoacuză de moartea soțului. Mai mult, date fiind legăturile de prietenie, de rudenie și politice dintre Ovidiu și Paulus, pe de o parte, și Marcia și Fabia, pe de altă parte, se observă imediat conexiunea dintre aceste două autoacuzări: acestea în loc să
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]