47 matches
-
unde trimișii aparatului de la Kremlin se îndeletniceau cu intrigi, denunțuri, defăimări contra tovarășilor de bătălie. Procesele de la Moscova (1936) l-au consternat, n-a priceput inițial de ce vechii partizani ai lui Lenin s-au lăsat cuprinși de o patimă a autoacuzării, recunoscând crime și trădări care nu erau plauzibile. Cu toate că era corespondent de război, prin urmare protejat de un cod international cu privire la presă, A.K. fusese azvârlit în temniță de Franco și condamnat la moarte. Ca prin minune se ivise mântuirea
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
La zece. Ești Încă la aparat, domnule Rennit? (Simțea nevoia să-și descarce sufletul.) Nu am nici o vină, crede-mă, trebuie să mă crezi! Crima n-a devenit pentru mine o obișnuință. Rostea totdeauna cuvîntul „crimă“ pe un ton de autoacuzare, de parcă și-ar fi mușcat limba. Legea dăduse dovadă de clemență În privința lui. El, Însă, se condamna fără milă. Dacă l-ar fi osîndit la moarte prin spînzurătoare, Rowe ar fi găsit, sub ștreang, o scuză pentru fapta lui, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
subversive și apartenenței la serviciile secrete sovietice. O dată ajunși la putere, și-au dovedit resentimentul. La Începuturile regimului comunist „vinovăția” victimelor era prestabilită. Dreptul penal În vigoare În România veche a fost abandonat, adoptîndu-se În schimb cel sovietic, În care autoacuzarea juca un rol foarte important. Apărarea putea solicita, practic, doar clemență. Sistemul concentraționar românesc cuprindea la Începutul deceniului cinci 75 de penitenciare și lagăre de muncă. Se conturase o specializare a locurilor de detenție. Închisoarea de la Sighet a ajuns cunoscută
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de regret. Ea poate fi semnalată și În absența acestuia. În mod egal, se știe că, În cazul evoluției clinice a stărilor depresive, În special a depresiilor psihotice, melancoliforme, regretul se poate constitui sub forma tematică a unui delir de autoacuzare, autoculpabilizare, autonegație, deși aceste idei nu sunt fondate, ci ele derivă din starea de depresie severă a bolnavului. Regretul este o experiență psihomorală. La originea acestuia stă impresia că ai pierdut ceva, că-ți lipsește ceva sau, pur și simplu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
momentul comiterii acestuia. Suicidul este adesea un gest de fugă din fața unor dificultăți aparent fără soluție. Sinuciderea este Însă și o manifestare de agresivitate, Îndreptată atît Împotriva mediului (răzbunare), cît și Împotriva propriei persoane, În sens autopunitiv. „Justificarea” operației de autoacuzare, autocondamnare și autoagresiune poate fi găsită În sentimente de culpabilitate Întemeiate. Adeseori, Însă, ele exprimă numai un narcisism dezamăgit. Propria ființă nu este, pur și simplu, la Înălțimea așteptărilor, prin incapacitatea de a face față la solicitări sau la exigențele
COMPORTAMENTUL AUTODESTRUCTIV ÎN DEPRESIILE REZISTENTE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Gh. Cărăuşu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1473]
-
la exigențele propriului ideal. Psihanaliștii au insistat, Însă, mai mult asupra agresivității, care se Întoarce Împotriva subiectului identificat cu „obiectul libidinal” pierdut (Freud). Cu alte cuvinte, În locul urii Îndreptată Împotriva cauzei externe a suferinței - sentiment interzis de cenzura morală - apare autoacuzarea. Stekel consideră că orice tentativă de suicid este numai o expresie mascată a dorinței de homicid. Un număr important de suicide și tentative suicidare se notează În formele rezistente terapeutic ale depresiilor. Studiile epidemiologice apreciază, că depresiile rezistente trebuie suspectate
COMPORTAMENTUL AUTODESTRUCTIV ÎN DEPRESIILE REZISTENTE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Gh. Cărăuşu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1473]
-
Suicidul oblativ” este tentativă de a rezolva situația conflictuală printr-un soi de expiație (holocaus etc.). Sinuciderea este Însă și o manifestare de agresivitate, Îndreptată atât Împotriva mediului (răzbunare), cât și Împotriva propriei persoane, În sens autopunitiv. ”Justificarea” operației de autoacuzare, autocondamnare și autoagresiune poate fi găsită În sentimente de culpabilitate Întemeiate (eroare comisă, act imoral, neglijente de repercusiuni etc.). Adeseori Însă ,ele exprimă numai un narcisism dezamăgit. Propria ființă nu este ,pur și simplu, la Înălțimea așteptărilor, deziluzionându-se prin
CONSIDERAŢII ASUPRA COMPORTAMENTULUI AUTOAGRESIV (SINUCIDEREA) DIN PERSPECTIVA PSIHOLOGICĂ ŞI PSIHIATRICĂ. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Florescu Daniela, Surdu Gabriela, Dobriţa Preda, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1463]
-
polipragmazie, agitație psihomotorie care poate ajunge la forme de manifestare coleroasă; b) Tulburări caracterizate prin scăderea patologică a tonusului afectiv, manifestat prin dispoziție tristă, depresivitate, plâns, inactivitate, insomnii, restrângerea câmpului de interese și al comunicării, idei delirante de inutilitate și autoacuzare, idei de suicid, tentative de suicid. Tulburările afective mai sus menționate sunt întâlnite în mod constant în cursul „bolii afective” sau al „psihozei maniaco-depresive”. În plus, diferit de acestea, mai notăm existența stărilor disforice afective de tipul ambivalenței sau inversiunii
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o atitudine de pesimism și deznădejde legată de viitor, restrângerea sferei intereselor, a comunicării, voce șoptită, limbaj sărac. La aceste tulburări cu caracter afectiv se adaugă, adesea tulburări din sfera gândirii, de tipul unui „delir melancolic” (idei de culpabilitate și autoacuzare, idei de ruină, sărăcie, doliu, idei ipohondrice, idei de negație). Un aspect caracteristic, care apare destul de constant asociat în sindromul depresiv, sunt ideile de suicid sau tentativele de suicid. Din punct de vedere psihopatologic, sindromul depresiv poate lua aspecte clinico-psihiatrice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
prin incapacitatea realizării unui progres readaptativ. Această nevroză se caracterizează prin următoarele: atitudini regresive, activități revendicative, tendințe ipohondriace, manifestări de tip isteric. În cazurile cu o evoluție favorabilă activitatea de readaptare progresează, simptomatologia clinică estompându-se. Încărcătura agresivă și de autoacuzare se șterge. Se restabilesc capacitățile de autocontrol și individul își poate relua activitățile, conduitele și relațiile sale obișnuite. 3) Faza de reorganizare Aceasta implică o desprindere completă a persoanei de factorul psihotraumatizant. Faptul echivalează cu „uitarea” evenimentului patogen. Persoana se
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
punct de vedere psihopatologic, această tematică bogată poate fi sintetizată în următoarele forme de tulburări clinice: - fobia de contact, de atingere, sau délire de toucher, - nebunia îndoielii (folie du doute) sau remușcarea intelectuală, - obsesii religioase, - obsesii cu conținut agresiv cu autoacuzare sau conduite reparatorii, - onomatomanie și aritmomanie. e) Personalitatea obsesională În general, autorii sunt de acord în a accepta existența a trei tipuri de personalitate obsesională. Acestea sunt următoarele: - personalitatea de tip psihastenic, caracterizată prin introspecție, scrupulozitate, sentiment de neîndeplinire, - personalitatea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de o stare de epuizare fizică și psihică legată de perioada de lactație. Din punct de vedere psihopatologic, aceste psihoze se caracterizează prin următoarele tipuri de tulburări: stări depresive trenante de factură depresiv-melancoliformă, la care se asociază bufee delirante de autoacuzare, gelozie sau persecuție, tulburări oniro-halucinatorii sau un sindrom de automatism mintal. Nu sunt rare crizele melancoliforme cu tentative de suicid sau pulsiuni infanticide ale mamei. Psihozele metabolice și carențiale Psihozele metabolice și carențiale sunt tulburări psihice consecutive unor afecțiuni somatice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
denumirea de „sindrom pre-suicidar” (E. Ringel) și acesta constă din următoarele: - instalarea unei stări de neliniște anxioasă cu agitație neexplicabilă pentru individ, - tulburări de somn, - iritabilitate, instabilitate emoțională și tendință la depresie, - cenestopatii, preocupări obsesive, - idei de culpabilitate, inutilitate, de autoacuzare, - restrângerea câmpului de interese și al comunicării, - abuzul de alcool și medicamente psihotrope, - idei de suicid. b) Etapa trecerii la actul de suicidal propriu-zis se caracterizează după K. Menninger prin următoarea triadă simptomatică: „dorința de muri” (to wish to die
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
influență corporală sau psihică, idei de relație. Idei de satisfacție și grandoare (megalomanie), exprimă ambiția, superioritatea intelectuală sau fizică, puterea, bogăția, misticismul, gelozia, idei reformatoare sau mesianice. Ideile delirante melancolice au o tonalitate afectivă depresivă, tristă, penibilă. Sunt idei de autoacuzare, ruină, negație, de inferioritate sau de culpabilitate. În ceea ce privește mecanismul ideilor delirante, modul de formare și dezvoltare al structurilor delirante, se disting mai multe aspecte psihopatologice: Percepția delirantă, sau „delirul halucinator” reprezentând o percepție anormală, halucinatorie. Interpretarea delirantă este expresia falsității
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
neîncredere etc.; debut sub formă de episoade acute caracterizate prin următoarele tulburări: agitație psihomotorie, fugi, conduite delictuale, somnolență diurnă cu insomnii nocturne, vagabondaj, episoade confuzionale cu dezorientare temporo-spațială, idei delirante de prejudiciu, stări depresive și ipohondriace, melancolie anxioasă, delir de autoacuzare și persecuție. Tabloul clinic al demenței senile se caracterizează prin următoarele aspecte psihopatologice: ținuta neîngrijită a bolnavului și o stare de igienă personală deficitară, activitate dezordonată, colecționarism de obiecte heteroclite și inutile, cu caracter bizar sau chiar absurd, inversarea ritmului
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
descriu diferite mijloace utilizate pentru a face față situațiilor problematice: rezolvarea rațională a problemei (inclusiv căutarea de informații), căutarea de sprijin social, reamenajarea pozitivă (sau reevaluare pozitivă) a situației, fuga-evitare, reprimarea cognitivă (distanțare sau minimalizarea amenințărilor), recurgerea la gândirea magică, autoacuzarea, exprimarea afectelor, reprimarea afectelor, spiritul combativ sau acceptarea confruntării, stăpânirea de sine etc. Conceput ca o trăsătură stabilă de personalitate sau ca un răspuns la anumite situații stresante specifice, coping-ul este studiat din ce în ce mai mult într-o perspectivă integrativă, care ține
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de regret. Ea poate fi semnalată și În absența acestuia. În mod egal, se știe că, În cazul evoluției clinice a stărilor depresive, În special a depresiilor psihotice, melancoliforme, regretul se poate constitui sub forma tematică a unui delir de autoacuzare, autoculpabilizare, autonegație, deși aceste idei nu sunt fondate, ci ele derivă din starea de depresie severă a bolnavului. Regretul este o experiență psihomorală. La originea acestuia stă impresia că ai pierdut ceva, că-ți lipsește ceva sau, pur și simplu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
excesivă, de moment, ci o afirmare a încrederii profunde pe care o trăiește cu curaj înaintea lui Dumnezeu. Mărturisirea ar putea cuprinde chiar o triplă secvență: „confessio laudis”, „confessio peccati” și „confessio fidei”, fiind un triplu act: de laudă, de autoacuzare și de credință. Prin „confessio laudis”, penitentul recunoaște binefacerile pe care Dumnezeu le-a înfăptuit în viața sa, fapt ce îl ajută să înțeleagă mai bine gravitatea vinei și a păcatelor comise. Prin „confessio peccati”, își recunoaște cu umilință păcatele
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
loc de cinste. Iar când se întâmplă să se sinucidă cineva, Doamne, ce agitație plăcută! Telefonul sună, inima se revarsă, frazele sunt voit scurte, dar grele de subînțelesuri, durerea stăpânită și chiar, da, chiar putem surprinde în tonul nostru puțină autoacuzare! Așa e omul, dragă domnule: are două chipuri, nu poate iubi fără să se iubească pe sine. Uitați-vă la vecinii dumneavoastră, dacă aveți fericirea să moară cineva în casa în care locuiți. Dormeau liniștiți în micul lor oraș și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
delirului participă halucinațiile. Temele delirante sunt variate și numeroase. Cele mai frecvente sunt: * temele de persecuție sau paranoide cu idei de urmărire, relație și prejudiciu; * temele de grandoare cu idei de bogăție, putere, frumusețe, megalomanie; * teme micromanice: idei de culpabilitate, autoacuzare, umilință; * teme de gelozie, mistice și teme cenestopate. Tulburări de inteligență Ținând seama de particularitățile inteligenței, Thorndike (apud Hoeksema, S.N., 1998)67 distinge următoarele tipuri de inteligență: 1) inteligența abstractă sau conceptuală: aptitudinea de a folosi simbolurile și materialul verbal
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
sunt în stare de a avea sentimente firești de atașament. Această trăire este trăită cu un sentiment puternic de durere morală, de suferință care duce la acte autolitice, mai ales în situația în care apare delirul de vinovăție și de autoacuzare. Apare în melancolie și rareori în schizofrenie. Hipotimia este frecvent întâlnită în convalescența după boli organice, în stările depresive ușoare și în tulburările post-traumatice și uneori în debutul de schizofrenie. Ea reprezintă capacitatea redusă și limitată de răspuns emoțional. Apatia
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
stare de insuficientă maturizare. Astfel, depresia este explicată prin apariția unor frustrări grave în perioada 0-1 an, corespunzătoare stadiului oral de dezvoltare, ceea ce determină fixația la nivelul acestui stadiu precum și redobândirea neajutorării specifice copilului aflat în această fază a dezvoltării. Autoacuzarea întâlnită în depresie este explicată prin mecanismul identificării inconștiente cu o anumită persoană care în trecut a fost iubită. Cum fixația se produce la nivelul stadiului oral, stadiu în care copilul încorporează lapte sau alimente, depresivul extinde această "introiecție orală
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
rezolva complexul oedipian (exprimat în dorințe incestuoase față de părintele de sex opus), autorul remarcă formarea unei relații între libido și tendințele ostile și distructive, relație copleșitoare pentru individ, care va determina ca dezamăgirile ulterioare să fie urmate de ură și autoacuzare, distrugându-se sentimentele pozitive de dragoste, iubire ceea ce face ca melancolia sau depresia să fie pe cale de a se instala. Neopsihanalista Melanie Klein (apud Hoeksema, S.N., 1998)168 a scos de sub imperiul inconștientului psihismul uman, considerând în dreptul problematicii depresiei că
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
se așteaptă ca întregul său viitor să fie deficitar în ceea ce privește satisfacțiile și realizările. Deci, el se percepe ca fiind inferior, inapt, ciudat, fără valoare și indezirabil social. Toate acestea contribuie la simptomele prezente în depresie, cum ar fi supărarea, pasivitatea, autoacuzarea, pierderea plăcerii și dorințe suicidare. Mulți depresivi au senzația că sunt copleșiți de problemele zilnice. Diferite responsabilități care au fost considerate provocări interesante în perioada nondepresivă acum par să fie greutăți insuportabile. Unii pot să se simtă atât de copleșiți
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
sacrilegii obscene și mai ales masturbația. Asupra acestui ultim punct trebuie subliniat frecvența cu care bolnavii tineri și mai ales părinții lor atribuie aceastei practici, (frecventă la această vârstă), responsabilitatea tuturor tulburărilor care-i neliniștesc. Ea poate favoriza temele de autoacuzare, caracterul său obsedant ușurează elaborarea unei teme de influență exterioară, însă masturbarea intensivă este aici mai adesea un simptom decât o cauză primară. Obsesiile se pot transforma în stereotipii adevărate, cum sunt ticurile și mișcările stereotipe cu valoare simbolică, sau
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]