101 matches
-
două atitudini fundamentale: - amânarea deciziei prin speranțe vagi în caracterul ei trecător, sau lipsit de gravitate. Această situație este întâlnită când urmărirea perseverentă a unui scop important nu-i permite individului să adopte situația de bolnav chiar dacă simptomele sunt evidente; - autoamăgirea, prin mecanisme inconștiente de apărare, la bolnavii ale căror simptome conștientizate de ei sugerează (chiar și unei persoane cu o cultură medicală redusă) posibilitatea unei boli foarte grave (de exemplu: cancer). 6.5. Atitudinea bolnavului față de boală Clasificăm principalele atitudini
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
adesea susține orgoliul necontrolat al falsei credințe și religiozități. Astfel, evocarea unei conștiințe nocturne non-religioase echivalează, frecvent, cu indicarea unui suflet ce nu doar că nu vede realul transcendent dar, mai ales, nu se vede pe sine, amplificându-și dialectica autoamăgirii care-i oferă o falsă imagine proprie de cucernic infailibil. Situat în afara autenticei religiozități, acest personaj va confunda credința în zeul transcendenței cu încrederea deplină în zeul fabricat de impulsiunile și imperativele sale imanente, în idolul ce împrumută doar numele
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
lecă țiile spirituale - că slava lui Dumnezeu Îi era suficientă, că puterea lui Dumnezeu se desăvârșește În slăbiciunea umană (II Corinteni 12, 7‑10). Suferința este un instrument prin care Dumnezeu ne poate curăți de satisfacția de sine și de autoamăgire și ne poate ajuta să facem față slăbiciunii noas‑ tre prin puterea Lui, ca să putem mărturisi Împreună cu Sfântul Apostol Pavel că „toate le pot În Hristos Cel care mă Întărește” (Filipeni 4, 13). Rolul pozitiv al suferinței În viața noastră
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Nietzsche afirmă că nihilismul apare cu necesitate ca stare psihologică atunci când marile categorii, prin care în lume fusese introdus un principiu de organizare, iar devenirii îi fusese dat un sens, sunt măcinate de suspiciunea că acestea se hrănesc doar din autoamăgirea inconștientă de care omenirea se slujește pentru a supraviețui. Este vorba despre categoriile de "scop", "unitate" și "adevăr". Dacă într-o vreme ne-am amăgit că devenirea ar avea vreun sens, vreun scop fie "ordinea morală a lumii", "sporirea iubirii
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
indică drept unul dintre principalii promotori ai acestui curent. În viziune popperiană, relativismul sociologiei cunoașterii încearcă să confere ideologiei în forma concepției totale un statut obiectiv prin intermediul unei sinteze de tip hegelian, ceea ce nu este însă nimic altceva decât "o autoamăgire", din moment ce nu este acceptată o bază comună pentru conturarea unei discuții raționale, din cauza conceperii realității sociale și implicit, a cunoașterii acestei realități ca fiind una fragmentată 139. Ideologia rămâne deci cel puțin în accepțiunea mannheimiană a conceptului o viziune particulară
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
poetic prin adoptarea unuia străin, la modă, ci una de a găsi pentru poezia românească noi modalități expresive care să reflecte cât mai bine schimbările de percepție a literarului, schimbări datorate și contextului politic care nu mai lăsa loc pentru autoamăgire și impune indirect o scriitură a cărei principală trăsătură rămâne luciditatea. Marin Mincu este unul dintre criticii care a observat încercările de schimbare a paradigmei poetice realizate de reprezentanții generații Albatros și principalele modificări pe care aceștia le aduc modului
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
B. Iamandescu, 1997): amânarea „deciziei” prin speranțe vagi în caracterul ei trecător sau lipsit de gravitate. Această situație este întâlnită când urmărirea perseverentă a unui scop important nu i permite individului să adopte situația de bolnav chiar dacă simptomele sunt evidente; autoamăgirea, prin mecanisme inconștiente de apărare, la bolnavii ale căror simptome conștientizate de ei sugerează (chiar și unei persoane cu o cultură medicală redusă) posibilitatea unei boli foarte grave (a unui cancer de exemplu). Ambele situații de negare a stării de
ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Camelia Soponaru () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_632]
-
s-au găsit în casa mea în tot acest timp, sunt în măsură să-mi adeverească afirmațiile. Nu are nici un sens să-mi cer scuze, și cu atât mai puțin să dau explicații. M-am aflat într-o stare de autoamăgire și, ca urmare, v-am pricinuit multe amărăciuni dumitale și soției dumitale, lucru pe care îl regret. Nu am acționat din răutate, ci sub impulsul unei vechi afecțiuni romantice, despre care îmi dau acum seama că nu are nici o legătură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dintre toate lecțiile spirituale - că slava lui Dumnezeu îi era suficientă, că puterea lui Dumnezeu se desăvârșește în slăbiciunea umană (II Cor. 12, 7-10). Suferința este un instrument prin care Dumnezeu poate smulge poleiala noastră de satisfacție de sine Și autoamăgire Și ne poate ajuta să facem față slăbiciunii noastre prin puterea Lui. Douăsprezece avantaje ale suferinței fizice și ale încercărilor vieții Energia spirituală a suferinței se vădește atunci când ea defrișează pe tărâmul egoismului din noi. Suferința este un act pozitiv
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
din importantul roman Greața scris de Jean Paul Sartre, care are speranța că poate găsi răspunsul concret, prin învățarea continuă. Acest lucru este clarificat atunci când îi spune lui Roquetin, care suferă de un dezgust existențial sau este îmbolnăvit de acestă autoamăgire existențială, că "nimeni nu a fost mai potrivit decât Noucapie să experimenteze această stare complexă. Nu-i așa că este adevărat?" (75). În această stare complexă se află adevărul formal al unui sistem critic închis. Concluzia "bărbatului autodidact", bazată pe încrederea
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
presiunea constantă a Adevărului. Acesta se cere scos la lumină pentru a se contrapune, de exemplu, unui paragraf din Codul Penal, redactat de Lenin imediat după Revoluție, "Tribunalul nu trebuie să elimine teroarea: a promite acest lucru ar fi o autoamăgire sau o amăgire; ea trebuie argumentată și legiferată în principiu, clar, firesc și fără înflorituri" sau cererii unui scriitor, laureat și el al Premiului Nobel în 1965 (l-am numit pe M. Șolohov), ca Soljenițîn "să nu mai fie lăsat
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
duce mult, hai să avem materialul pregătit, că prinde bine.“ M-ar bucura să știu că mă caută pentru inteligența mea, pentru umorul meu - autoironic, cum îl definiți dumneavoastră - sau pentru ideile mele interesante, dar am depășit de mult faza autoamăgirilor. Îmi place grozav expresia dumnea voastră, „trufanda geriatrică“. Bine că mi se mai poate atașa noțiunea de trufanda, fie ea și o trufanda râncezită. La fiecare carte nouă în a cărei traducere mă lansez, partea morbidă din mine, partea urâcioasă
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
găsi. Iată două dintre cele mai periculoase alibiuri. Pericolul este dat de faptul că funcționează ca atitudine de viață: • " Voi fi mulțumit și pe viitor cu ceea ce am deja". Dacă m-aș strădui, aș reuși". Fiecare dintre aceste scuze ascund autoamăgirea, frica și un respect de sine deficitar. Obținerea satisfacțiilor este un scop înalt. Vom face totul pentru a ne simți mulțumiți și fericiți. Dar ce ne face fericiți? Sîntem fericiți doar dacă trăim în armonie cu natura noastră umană. Este
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
de soi. Așa cum mă luau peste picior pe mine, la fel ar fi făcut-o cu toți ceilalți din satul meu. Tot ce-mi spuseseră superiorii satului erau curate bazaconii, felul cum se vedeau pe ei înșiși se dovedea o autoamăgire - în orașul aflat la 30 de kilometri distanță de sat, educația primită acasă nu făcea nici cât o ceapă degerată. Concluzia ce-am tras-o de-aici a fost rapidă, amară. Orășenii erau abili și maleabili, știau să se gudure
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
în 1943, autorul conexează libertatea de alegere de orice context situațional. Există o dialectică între libertate și situație prin care facticitatea n-ar putea fi descoperită, n-ar avea nici sens. Prin felul său de a fi, omul trăiește în autoamăgire, nesinceritate și neveridicitate. Neveridicitatea omului este un mod de ființare a omului contemporan. În piesa de teatru Cu ușile închise autorul lansa o formulă îndelung controversată: ,,Iadul sunt ceilalți”. Filosoful avea să o răstălmăcească și să se explice mai târziu
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
că nu poți să simți nici o compasiune pentru nici un personaj (cu excepția soțului) și că Jurnalul unui scandal e doar o povestioară sordidă despre două nebune. Dar e despre lucruri de interes mult mai larg decît nebuniile lor : e despre putere, autoamăgire, egoism și alte înclinații rușinoase ale acelei părți din noi pe care ne place s-o numim romantică. E un pasionant și opăritor anti-love-story. Dilema Veche, aprilie 2007 Talent pur Parfumul/Perfume : The Story of a Murderer (Germania, 2006), de
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
întorcea acasă totuși, n-o făcea ca să guste farmecul solitudinii. Dar avea un fel al ei de a face dragoste, ca purtată de beția pasiunii, care salva totul. Poate că nu asta era dragostea, dar semăna cu dragostea. Până la autopăcălire, autoamăgire. El se păcălise. Puțin, mult, cu patimă, deloc. Este neverosimil și este posibil. Făcea câte un salt până la București ca s-o vadă, iar ea venea să-l întâlnească la poalele Carpaților, în orășelul de garnizoană, în pofida lui taică-său
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
știe că omul e lup pentru alt om și că se supune doar cu forța. În schimb, Kant crede că omul este rațional și poate să-și rezolve problemele cu ajutorul sistemului de drept. Kagan concluzionează: „Încrederea În drept e o autoamăgire cu care cel slab Încearcă să Înnobileze slăbiciunea”. John Rawls venea cu o altă versiune despre „subiectul etic”. El afirma că o normă dreaptă e cea socotită ca atare de către o persoană care-și ignoră situația reală - cu alte cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
unui înger căzut pe care o proclamă grandilovent noaptea în mijlocul unui spațiu pustiu, în Place de la Concorde: "Sunt născut pentru solitudine, orfan, bastard, fără familie și mă voi returna tot la solitudine." Ceea ce rostește cu emfază e de fapt o autoamăgire. Lepădarea de fascism nu-l mai poate scăpa de catastrofe. Are un sfârșit lamentabil. La 16 martie 1945, în bucătăria unui imobil pe strada Saint Ferdinand e găsit cadavrul unui sinucigaș. Se refugiase de trei zile în căsuța modestă cu
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
Elenei Udrea conform căreia USL se va rupe, iar Victor Ponta și Călin Popescu Tăriceanu vor candida la alegerile prezidențiale din 2014. Vicepreședintele liberal a declarat că ruperea USL de care tot vorbesc cei din PDL reprezintă "un fel de autoamăgire" pentru aceștia. El a adăugat că singurul candidat al USL va fi Crin Antonescu și că acesta va deveni președintele României. Elena Udrea. “Mă simt în stare să conduc un guvern”. Pe cine vede candidat la prezidențiale
Mihai Voicu vorbește despre amăgirile Elenei Udrea by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/38758_a_40083]
-
sfârșitului de secol. Un sfârșit de secol care ni se pare, astăzi, temelia unei modernități fără cusur, a acelei „așezări” pe care am pierdut-o. Se vede, recitind printre rânduri, că riscurile îndepărtării de lucrurile substanțiale, de curajul evaluării fără autoamăgire, revin periodic și doar un simț critic de îndârjirea constructivă a celui care străbate Cercetarea le poate, nu de tot, îndepărta. Ceea ce se poate conchide, cu tristețe, comparând problemele unei epoci cu problemele altora, într-un sistem din care literatura
O viziune by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4969_a_6294]
-
cu însăși alcătuirea firii. Ca în lupta lui Iacob cu Îngerul Domnului, pe care pictorul o invocă încă de la începutul albumului pentru a da dimensiunea luptei sale disperate cu tainele culorilor, Baba se războiește cu marile fisuri ale creației: perisabilitatea, autoamăgirea, veșnica proximitate a dispariției prin degradarea substanței și prin pierderea identității. în acest sens, dincolo de ponderea sa obiectuală și de voluptățile vizuale pe care le stimulează, albumul Baba , această expoziție încremenită, aruncă în jur o lumină palidă, de amurg în
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
nu o să mai fiu lucidă. D.P.: Și forța ți-o păstrezi... M.P.: Forță nu mai am... D.P.: ...De vreme ce ai atîtea proiecte: încă un Cioran, apoi Eliade, alte volume de poeme, în parte scrise, memorialistică, publicistică... M.P.: Astea sînt forme de autoamăgire. Noi cunoaștem un prieten, avem un prieten, care are aproape 80 de ani și care are proiecte cam tot atîtea cît mine. Forma noastră de a ne autoiluziona e teribilă. Dar asta încă nu spune nimic. Nu, simt că am
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
de film Stanley Kauffmann. Din pur subiectivism, îmi spun că atâta vreme cât paginile culturale vor fi girate de Leon Wieseltier și cât el însuși va scrie constant, încă nu e totul pierdut. Dar, cum spuneam, asta e doar o formă de autoamăgire. Titlul revistei pare să fie mai potrivit decât oricând cu vremurile pe care le trăim, ale unei noi republici. O sintagmă ale cărei origini trebuie căutată în expresia „bravă lume nouă” - construcția verbală e a lui Shakespeare, interpretată însă prin
Speranța de celuloză by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3574_a_4899]
-
ei au dat lumea pe mîna Diavolului? Sau asta au făcut-o sturzii? Pastorul se ridică în picioare și zise: — Viața fiarelor, Duncan, e atît de diferită de a noastră, că atașamentul puternic față de ele nu-i decît vanitate și autoamăgire. Chiar și taică-tău, ateistul, ar fi de acord cu mine. Am înțeles că o să stai pe-aici o săptămînă, două. Poate o să discutăm chestiunile astea altă dată. Pînă atunci, sper s-o duci mai bine cu sănătatea. — Mulțumesc, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]