101 matches
-
Între idealul „conservat” și realitatea putridă Întreținea celor care nu renunțau nici la dispreț, nici la complicitate un soi de orbire narcisistă și megalomană. Se știau de partea opusă dogmaticilor, dar fără aceștia excitația „participării” nu se mai legitima, nici autoamăgirile, nici sensul, demult devalorizat, al „reflexelor condiționate” geografic și istoric. La vârsta senectuții, Lili Brick fusese invitată de cumnatul ei Louis Aragon, după moartea surorii ei, Elsa Triolet, să-și petreacă ultimii ani de viață alături de poet, la Paris. Viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Cine era ființa aia jalnică? Sinele era o gloată, o poteră instabilă, improvizată. Acesta era subiectul prelegerii de azi și al tuturor prelegerilor pe care le ținuse de când îl cunoscuse pe măcelarul lui dărâmat din Nebraska. Nu există sine fără autoamăgire. La două scaune de grecul cu păr lucios stătea femeia din anul ăsta pe care evitase să o privească. În fiecare an, femeile astea veneau și plecau, mereu mai tinere. Nu erau toate frumoase. Dar toate se voiau mai mature
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
început fusese o slujbă inventată, un gest milos al unui bărbat care voia s-o țină lângă el, căpătase realitate. Nici măcar nu mai era o chestiune de muncă valoroasă, de autoîmplinire. Chiar dacă, spusă cu voce tare, ar fi sunat a autoamăgire, acum era sigură: apa voia ceva de la ea. Disperată, o sună pe Barbara și îi ceru ajutorul pentru supraveghere. —E o chestie de doar câteva zile, până când acționează medicamentul și-și revine din pasa asta. Obiectivele tratamentului se schimbaseră. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să se întoarcă. O buclă lungă, iar înapoi. Ghidul îl obligă. N-are cum să-i spună soției lui. Să-i spună lui Sylvie. După ceea ce-i spusese deja, orice motiv ar fi invocat ar fi părut cea mai mare autoamăgire. Ea, care acum n-ar mai fi întins o mână dacă Gerald Weber, scriitor-vedetă, sfânt decăzut al cunoașterii neurologice, ar fi devenit o efigie a falsei empatii: era imposibil să-i explice. El se pregătește pentru reacția ei, dar nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu erau decât o boală, o altă boală [...]“, scrie în același loc, § 11). Devine un fenomen extins, ce face loc în cuprinsul său până și atitudinii opuse. În consecință, războiul care i se declară ajunge ușor o utopie („e o autoamăgire din partea filo zofilor și a moraliștilor să se desprindă din décadence în vir tu tea faptului că se războiesc cu ea“). Simplu vorbind, rațiu nea poate cunoaște forme maladive. Când ajunge indiferentă față de chipul concret al vieții, este atinsă de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
un rău fără nume, urâtul le macină sufletele. Mizeria lor e atât de umană însă, nu ne e străină, iar despre inconsistența sentimentelor știm și noi destul. Și despre neîmpliniri, tristeți, teamă, singurătate, iubiri neîmpărtășite, disperare, neputință, lehamite, iluzii spulberate, autoamăgire, viață irosită, obsesia fericirii. Nimic din toate acestea nu ne e străin. Doctorul Cehov cunoștea bine sufletul omenesc. Cel dintotdeauna. Îl urmărea "sunetul unei corzi care s-a rupt (care se aude în toate piesele sale), spaima de gol, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
fără a admite că s-a făcut o prezumție, constituie o distorsionare a realității. Trebuie să depunem eforturi intelectuale uriașe pentru a crea aparența credibilității. într-adevăr, ar fi greu de crezut că mintea umană este capabilă de o asemenea autoamăgire dacă istoria nu ar oferi exemple concrete. Se pare că mintea e un instrument care poate rezolva orice contradicție autogenerată creînd noi contradicții în altă parte. Modul de gândire dogmatic dă frâu liber aceastei tendințe deoarece, după cum am văzut, principiile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
de care Fima voia să fie scârbit, dar care Îi făcea plăcere, Împotriva voinței sale. Deci, spuse Ted, vorbeam despre situația din Teritorii. E cu siguranță complicată. Ce naiba vrei să zici cu situația din Teritorii. Asta e un fel de autoamăgire. Nu vorbeam despre situația din Teritorii, ci despre situația din țară. Din cadrul Liniei Verzi 1. Din societatea israeliană. Teritoriile nu sunt la urma urmei decât latura noastră Întunecată. Ceea ce se petrece acolo zilnic nu e decât concretizarea procesului degenerativ În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
vorbă bună despre muzică clasică. Or, dacă e să folosesc reclamă unui cvartet bucureștean dedat muzicii comerciale, e ca si cum mi s-ar cere să vorbesc despre: „Cadoul perfect - produs ce nu se găsește în magazine“. Nu am nici o plăcere a autoamăgirii pentru a pretinde, așa cum o fac în reclamă lor absolventele de conservator ale cvartetului citat, când spun că ar aduce pe piața românească „o noutate absolută, îmbinarea timbrului vocal cu cel instrumental“ (sic!). Văzută de la Praga și nu numai, scena
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
explicația trebuie căutată în altă parte. Sincer, nu știu unde. Ceea ce știu însă e faptul că avem o propensiune națională către amăgire. Iar dacă am ajuns să nu mai credem astăzi în amăgirile celor care ne conduc, ne-am refugiat rapid în autoamăgire, ca formă de protecție. Dincolo de toate însă, de orice observații sau de orice încercări de explicație, rămâne concluzia fermă că suntem, într-adevăr, pe primul loc în lume la ceva: anume la cantitatea de vanitate națională produsă pe hectar. Așa că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
nu erau decât o boală, o altă boală [...]“, scrie în același loc, § 11). Devine un fenomen extins, ce face loc în cuprinsul său până și atitudinii opuse. În consecință, războiul care i se declară ajunge ușor o utopie („e o autoamăgire din partea filo zofilor și a moraliștilor să se desprindă din décadence în vir tu tea faptului că se războiesc cu ea“). Simplu vorbind, rațiu nea poate cunoaște forme maladive. Când ajunge indiferentă față de chipul concret al vieții, este atinsă de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Dar aceste teorii sau filozofii de viață sunt adevărate, dar nu valorează nimic dacă nu sunt și puse în practică, mulți cred că știu totul, când de fapt nu știu nimic. Iar acest fenomen este cea mai mare iluzie sau autoamăgire. Când recunoști că nu știi, poți învăța, poți fi ajutat. Dar atunci când nu știi, dar crezi că știi, nu poți învăța și ai ridicat un obstacol în calea învățării și renașterii tale ca ființă extraordinară. Orice schimbare de sine antrenează
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
oase, urcă în creier, se sparge în inimă, mușcă din suflet, dar tu zidești cetatea, piatră peste piatră pentru dragostea ta mare și fugi de orizontala orizontului, chiar dacă ai nevoie de o justificare: iubirea. Iubirea este o sursă de existență, autoamăgire sau nebunie; tot una e când în iubirea ta respiri, pulsezi, mori fără a o face cu nimeni parte. Iubești, deci îți mori moartea, secundă cu secundă, nimic mai intim, nimic mai personal. În moarte, fără iubire, suferința este chimie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
era la fel de speriat și la fel de puțin dispus să recunoască existența lui Grimus și a Efectului său ca și Gribb sau Aleksandr Cerkasov. Dimensiunile l-au luat pe nepregătite și l-au cuprins cu febra lor doar pentru că nivelul lui de autoamăgire era chiar mai profund decât al celorlalți. Se convinsese singur că acesta nu exista, că mintea lui nu era închisă la implicațiile lui Grimus. Furtuna pe care Dimensiunile Interioare au dezlănțuit-o asupra lui, pârjolindu-i centrii nervoși și arzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
hotel Existența se înalță pe o temelie de „vorbe-n vânt“. Îi cânt în strună ca să-i demonstrez că sunt de partea lui și, pentru că gestul îi face plăcere, îmi cântă la rândul lui în strună. E un exercițiu de autoamăgire reciprocă, dar cu ochii deschiși. N-o să iasă niciodată nimic din el, și tocmai de aceea putem visa împreună, fără a ne teme de consecințe. Acum că l-am atras și pe Stanley în micul nostru joc, începe să pară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
intens preț de o clipă, de parcă prin minte ne trece același gând. Se pare că înțelege: — Acesta nu e un subiect restrâns. Dar ai putea să începi prin a citi scrisorile mele către Majestatea Sa. Trebuie să scăpăm din capcana autoamăgirii și... Își ridică privirea și tace brusc. Prințul Kung e cel prin care am aflat de cel de-al treilea om important, generalul Armatei Nordice și viceregele provinciei Anhwei. Îl cheamă Tseng Kuo-fan. I-am auzit numele pentru prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
visul modernității. În felul acesta ordinea cuvintelor reproduce ordinea naturii, ajungând la apogeul său. * Marele pericol al existenței este dat de constituirea inadecvată, de construirea unei imagini de sine radical diferită de ceea ce persoana este, in această distanță ivindu-se autoamăgirea sau minciuna de sine. Străinului din noi i se adaugă astfel un Altul, constituit pe stratul aparenței (sau al apariției) care vrem să fim. Este forma de a trăi în minciună datorită absenței căutării de sine ca mecanism de igienă
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
identificarea”, „represiunea” etc. Aceste strategii defensive reprezintă - spuse L.S. Lazarus - „metode psihologice” de apărare împotriva pericolului sau frustrării; aceasta înseamnă că pericolul este redus sau eliminat numai din punct de vedere psihologic, adică în mintea subiectului, printr-un proces de „autoamăgire” sau de inhibare a reacției de mânie, nu și în realitate. L.A. Pervin și R.J. Yatke au adus un exemplu în acest sens. Ei au aplicat un chestionar unui lot de 100 de studenți (dintre care 50 fumători și 50
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
se împodobește cu flori ale binelui. Omul păstrează în sine o rămășită de naștere a binelui. El trebuie să se amăgească cu părerea că păcatul pe care-l face are justificare prin bine" [1993:37]. Tocmai prin această nevoie de autoamăgire adesea stimulată din afară, de către un rafinat amăgitor minciuna se strecoară ca "adevăr pervertit" înăuntrul lumii umane. Avînd în vedere această ocolită cale, este firesc să ne întrebăm dacă în contextul scenariului biblic putem decela un SCOP EXPLICIT FORMULAT, care
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în aceeași categorie, după cum se va specifica în capitolul 8. Bok subliniază faptul că, pentru a se potrivi definiției dată de ea, "un mesaj care intenționează să inducă în eroare" trebuie mai întîi să fie "transmis". În discuția mea despre autoamăgire încerc să depășesc limitele acestei definiții în așa fel încît să pot include aici și afirmații care apar doar sub forma gîndurilor, ca făcînd parte dintr-un dialog interior, și care nu sînt spuse sau scrise. Desigur, minciunile nu sînt
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
identitatea unui grup sau a unei etnii, autorii lor pot să se înfierbînte ușor și să devină chiar apărători sinceri ai propriilor minciuni, pe care ei le percep drept adevărate. Cînd se întîmplă acest lucru, asistăm la un fenomen de autoamăgire, menționat în capitolul 2 în legătură cu propaganda de pe timp de război și discutat mai pe larg în capitolul 7. MINCIUNI INOFENSIVE SAU PARȚIAL INOFENSIVE Categoria lui Bok de minciuni "mărunte" include ceea ce ea descrie ca fiind minciuni inofensive, cum ar fi
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ale populației malgașe, însă aceeași presupunere este sugerată și într-un vers din cîntecul lui Rudyard Kipling (1965:251) despre contrabandă: "Acela care nu pune nici o întrebare nu va fi mințit". Trivers (1985:395) își începe capitolul despre "Înșelătorie și autoamăgire" din cartea sa Social Evolution (Evoluția socială) amintindu-le cititorilor săi că "sistemele comunicării animale" nu sînt "sisteme care să răspîndească adevărul". Acest comentariu ne poate îndemna să credem (1) că sistemele umane de comunicare, spre deosebire de cele animale, servesc în
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ca de exemplu în conversația cu alte femei. Michell își limitează studiul strict la dominația femeilor de către bărbați, însă argumentele ei au o valabilitate mai largă. Ceea ce Hartung (1988:171, 173-174) numește "a coborî prin înșelătorie" este o formă de autoamăgire prin care o persoană renunță la o parte din respectul față de sine și astfel se adaptează mai ușor unei poziții de subordonat. Hartung, urmîndu-l pe Trivers, oferă o explicație evoluționistă a tendinței femeilor de a se auto-amăgi în pierdere și
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a ocupa o funcție pentru care nu au de fapt calificarea necesară". ... din moment ce un bărbat cu zece neveste poate avea mai mulți copii decît o femeie cu zece soți... bărbații s-au aflat mai des într-o poziție în care autoamăgirea în cîștig s-a dovedit a fi în avantajul lor... și autoamăgirea în pierdere a fost mai mult spre avantajul femeilor... (Hartung 1988:173-174) În acești termeni, femeile pe care Michell le descrie ca pierzîndu-și obișnuința de a "vorbi pe
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
din moment ce un bărbat cu zece neveste poate avea mai mulți copii decît o femeie cu zece soți... bărbații s-au aflat mai des într-o poziție în care autoamăgirea în cîștig s-a dovedit a fi în avantajul lor... și autoamăgirea în pierdere a fost mai mult spre avantajul femeilor... (Hartung 1988:173-174) În acești termeni, femeile pe care Michell le descrie ca pierzîndu-și obișnuința de a "vorbi pe șleau" s-au auto-înșelat în pierdere, adaptîndu-se astfel mai ușor unei poziții
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]