41 matches
-
a suferit modificări în sens restrictiv. S-au diferențiat "hipersensibilitatea imunologică" și "hipersensibilitatea non-imunologică". În cadrul hipersensibilității imunologice s-au diferențiat "hipersensibilitatea imunologică de tip alergic" (față de antigenele exogene, numite "alergeni") și "hipersensibilitatea imunologică de tip autoimun" (față de antigenele endogene, numite "autoantigene", care sunt structuri proprii ale organismului, percepute în mod patologic ca antigene de către sistemul imunitar). Astăzi, termenul de alergie este restrâns la hipersensibilitatea imunologică de tip alergic. Terminologia aferentă bolilor alergice este foarte variată. WAO (World Allergy Organization) recomandă adoptarea
Alergie () [Corola-website/Science/304589_a_305918]
-
Autotoleranța imunologică care are la bază recunoașterea imunologică se referă la recunoașterea și tolerarea structurilor proprii pe baza complexului major de histocompatibilitate (HLA). Autoimunitatea se referă la dereglarea capacității de a recunoaște ceea ce este propriu cu producerea unor autoanticorpi împotriva autoantigenelor. Supravegherea imunologică este realizată de LT citotoxice și macrofage care recunosc și distrug celulele care au suferit o transformare malignă. 1.3.6.2.1. Clasificarea leucocitelor. Leucocitele sau globulele albe sunt celule nucleate (spre deosebire de eritrocite și trombocite) care pot
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
inițierea răspunsurilor celulare LT “helper” trebuie să recunoască fragmentele imunogenice ale antigenelor împreună cu moleculele de clasa II de pe suprafața macrofagelor sau a LB. Autoimunitatea se referă la dereglarea capacității de a recunoaște ceea ce este propriu și producerea unor autoanticorpi împotriva unor autoantigene. Pierderea autotoleranței este posibilă în mai multe situații: -substanțele potențial autoantigenice existente în organism și tolerate în cantități mici cresc mult depășind limita autotoleranței -apariția unor reacții încrucișate datorită legăturilor între structurile antigenice proprii și cele străine, anticorpii reacționând și
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
multinevrită/ polinevrită; infraliminal/ subliminal; supra-eu/super-ego; monocelular/ unicelular; (2) prefixoidele care indică poziția: diatermie/ transtermie; periflebită/ paraflebită; (3) prefixele de negație: anticoncepțional/ contraceptiv. Există termeni medicali alcătuiți din două afixoide grecești între care se stabilesc relații de sinonimie parțială: endoantigen/ autoantigen. Relațiile de sinonimie se pot stabili și pentru elementul secundar: micrococ (fr. microcoque; gr. μικρο- "mic", kokkos "boabă"). Microsistemul afixoidelor dispune de paradigme antonimice, cu caracter binar, dihotomic. Nu se poate vorbi de o repartizare egală a clasei antonimelor în
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Au fost emise mai mult ipoteze pentru a explica aceste asocieri boală/HLA (Cucca și Todd, 1996). Prima se referă la modul în care „punga” de legare a antigenului a moleculei de HLA poate lega antigene fie exogene, fie endogene (autoantigene). Când aceste autoantigene sunt procesate și apoi prezentate limfocitelor T de către celulele prezentatoare de antigen, sistemul imun va răspunde prin inițierea unui răspuns imun împotriva autoantigenului (răspuns autoimun). A doua ipoteză sugerează că de fapt nu genele HLA sunt factorii
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Loreta Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91982_a_92477]
-
mai mult ipoteze pentru a explica aceste asocieri boală/HLA (Cucca și Todd, 1996). Prima se referă la modul în care „punga” de legare a antigenului a moleculei de HLA poate lega antigene fie exogene, fie endogene (autoantigene). Când aceste autoantigene sunt procesate și apoi prezentate limfocitelor T de către celulele prezentatoare de antigen, sistemul imun va răspunde prin inițierea unui răspuns imun împotriva autoantigenului (răspuns autoimun). A doua ipoteză sugerează că de fapt nu genele HLA sunt factorii de susceptibilitate ci
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Loreta Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91982_a_92477]
-
legare a antigenului a moleculei de HLA poate lega antigene fie exogene, fie endogene (autoantigene). Când aceste autoantigene sunt procesate și apoi prezentate limfocitelor T de către celulele prezentatoare de antigen, sistemul imun va răspunde prin inițierea unui răspuns imun împotriva autoantigenului (răspuns autoimun). A doua ipoteză sugerează că de fapt nu genele HLA sunt factorii de susceptibilitate ci genele care codifică lanțurile ? și ? ale receptorilor limfocitelor T (TCR - T Cell Receptors). Conform acestei ipoteze, unele molecule străine puternic stimulatore
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Loreta Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91982_a_92477]
-
stromale timice în cursul dezvoltării fetale. Concentrațiile crescute de proinsulină la nivel timic ar putea contribui la o selecție negativă eficientă a clonelor de limfocite T potențial autoreactive împotriva insulinei. Astfel s-ar putea explica inducerea toleranței imune pentru acest autoantigen cheie în patogenia diabetului și ar putea fi explicat efectul protector al alelelor de clasa a III-a. Dimpotrivă, la subiecții homozigoți pentru alelele de clasa I INS-VNTR, expresia scăzută a insulinei la nivelul celulelor stromale timice ar contribui la
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]
-
în periferie a unor limfocite T mature potențial autoreactive. În plus, prezența alelelor de clasa I va determina o expresie crescută a insulinei la nivelul celulelor beta pancreatice, crescând riscul de interacțiune al clonelor de limfocite T autoreactive cu acest autoantigen beta celular. Interesant de menționat că această ipoteză este susținută și de observația existenței a două alele de clasa a III-a (foarte rare de altfel) care determină blocarea completă a expresiei proinsulinei la nivel timic. Astfel, aceste alele, prin
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]
-
tip 1 (Vella et al., 2004). Altă genă candidată localizată la nivelul regiunii IDDM7 este reprezentată de IGRP care codifică proteina: Islet-specific glucose-6-phosphatase catalytic subunit-related protein. IGRP este exprimată specific la nivelul celulelor ?-pancreatice și pare să fie unul din autoantigenele majore în DZ tip 1 (Hutton et al., 2003), ea fiind posibil una din primele ținte ale atacului autoimun anti-?-celular (Lieberman et al., 2003). În sfârșit, alte candidate din această regiune includ gene din grupul interleukinei 1 (IL1R1, IL1B și
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91981_a_92476]
-
vecinătatea markerului D10S565 a fost evidențiată și în analiza realizată de Cox și colaboratorii pe un lot de 767 familii (Cox et al., 2001). Foarte aproape de regiunea IDDM10 se află gena GAD2 care codifică izoforma GAD65 a decarboxilazei acidului glutamic, autoantigen major implicat în patogenia DZ tip 1 la om. Trebuie remarcat totuși că mai multe studii nu au putut stabili vreo asociere între variante ale genei GAD2 și DZ tip 1 (Reed et al., 1997, Rambrand et al., 1997). 5
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91981_a_92476]
-
confirmată ulterior de două studii independente (Esposito et al., 1998, Larsen et al., 1999). Mai multe gene candidate de la nivelul IDDM13 au fost analizate până în prezent. Dintre acestea amintim gena IA-2 care codifică proteina tirozin fosfatază like IA-2 (unul din autoantigenele ?-celulare majore) și proteinele de legare pentru IGF (IGFBP 2 și IGFBP 5), neputându-se demonstra asocierea acestora cu DZ tip 1 (Esposito et al., 1998, Owerbach et al., 1997). O altă genă candidată pentru IDDM13 este reprezentată de gena
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91981_a_92476]
-
complex ce conține și ioni Zn), sinteza scăzută de Cu-Zn superoxid-dismutază (Cu-Zn SOD) - enzimă cu rol important de scavanger al radicalilor liberi, implicați și în procesul de insulită - și un efect direct al zincului asupra sistemului imun. 4. Autoantigene țintă și autoanticorpi anti beta celulari Determinarea antigenelor ? celulare pancreatice responsabile de atacul autoimun mediat de limfocitele T și care duce în final la apariția T1DM a constituit unul din subiectele majore de cercetare în domeniul etiopatogeniei T1DM în
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
de 20 JDFU indicând o probabilitate de 35-40% de instalare a bolii în următorii 5 ani, cu o sensibilitate de 80% [8]. Insulina și Proinsulina. Apariția precoce a anticorpilor anti-insulinici sugerează că insulina per se ar putea acționa ca un autoantigen. Confirmarea acestei ipoteze a venit din studii pe animale (șoareci NOD) la care clonele autoreactive de limfocite T CD8+ recunosc un epitop de pe lanțul ? al moleculei de insulină. Un argument pentru susținerea importanței insulinei ca autoantigen este reprezentat de
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
acționa ca un autoantigen. Confirmarea acestei ipoteze a venit din studii pe animale (șoareci NOD) la care clonele autoreactive de limfocite T CD8+ recunosc un epitop de pe lanțul ? al moleculei de insulină. Un argument pentru susținerea importanței insulinei ca autoantigen este reprezentat de faptul că administrarea de insulină în timpul fazelor „prediabetice” la șoarecii NOD (și posibil și la oameni unde studii de prevenție a T1DM folosind insulina sunt în curs) poate preveni apariția diabetului. Anticorpii antitinsulinici - IAA (Insulin Auto-Antibodies) sunt
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
T1DM. De altfel, IAA sunt de regulă primii autoanticorpi care apar în ser la copiii cu risc înalt pentru T1DM, ei devansând în medie cu 1.8 luni apariția ICA [46]. GAD (Glutamic Acid Decarboxylase). Unul din cele mai importante autoantigene împotriva cărora apar anticorpi asociați cu DZ este reprezentat de enzima GAD - Glutamic Acid Decarboxylase. Există două izoforme ale GAD, și anume GAD-65 (65000 Da) și GAD-67 (67000 Da). GAD este prezentă în celulele ?, în neuronii GABA+ din sistemul
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
și este maximă la pacienții HLA DR3 + [49]. Spre deosebire de ceilalți autoanticorpi anti beta celulari, anticorpii anti GAD persistă în serul pacienților mai mulți ani după diagnostic [2]. Proteinele din familia PTP. Mai recent a fost identificată o nouă familie de autoantigene ? celulare și anume familia de proteine Tirozin-Fosfatază like (PTP - Protein Tyrosine Phosphatase). Proteina Tirozin-Fosfataza 2 (codificată și IA-2) este o proteină transmembranară de 979 aminoacizi, cu greutate moleculară de 106 kDa și este codificată de o genă de pe cromozomul
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
înaltă cu IA-2 (40% identitate și 57.1% similaritate în ceea ce privește secvența aminoacidică). Mai recent a fost izolată o nouă moleculă din familia PTP și care a fost codificată IA-2?. Proteina IA-2? s-a dovedit a fi și ea unul din autoantigenele insulare majore [60]. Ea prezintă de asemenea similitudini în ceea ce privește secvența aminoacidică cu IA-2, în special în ceea ce privește regiunea intracelulară (identitate 74%). În total 35-50% dintre pacienții cu T1DM au autoanticorpi anti IA-2? dar trebuie menționat că 95% dintre aceștia sunt pozitivi
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
virusului în celulă. VHC se multiplică în hepatocit, eliberând mici cantități circulante de virus. Leziunile hepatice se produc prin mecanism citopatic direct, dar mai ales indirect, mediat imun celular, la care contribuie și reacțiile încrucișate dintre unele antigene virale și autoantigenele gazdei. În cursul infecției cu VHC se produc anticorpi neutralizanți cu durată scurtă de viață, incapabili pentru asigurarea imunității. Replicarea înaltă, însoțită de o rată crescută a mutațiilor, constituie un mecanism de adaptare a virusului care eludează apărarea imună celulară
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
virusului în celulă. VHC se multiplică în hepatocit, eliberând mici cantități circulante de virus. Leziunile hepatice se produc prin mecanism citopatic direct, dar mai ales indirect, mediat imun celular, la care contribuie și reacțiile încrucișate dintre unele antigene virale și autoantigenele gazdei. În cursul infecției cu VHC se produc anticorpi neutralizanți cu durată scurtă de viață, incapabili pentru asigurarea imunității. Replicarea înaltă, însoțită de o rată crescută a mutațiilor, constituie un mecanism de adaptare a virusului care eludează apărarea imună celulară
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
anti-insulinici (Palmer et al., 1983), dovedindu-se prezenta acestora la pește 20% dintre pacienți. Apariția precoce a anticorpilor anti-insulinici, încă din etapele preclinice asimptomatice ale DZ tip 1, a sugerat faptul că insulină per se ar putea acționa că un autoantigen. Confirmarea acestei ipoteze a venit din studii pe animale (șoareci NOD) la care clonele autoreactive de limfocite Ț CD8+ recunosc un epitop de pe lanțul ? al moleculei de insulină, reprezentat de secvență aminoacidică B9-B23 (Trudeau et al., 2003). În plus
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
de insulină, reprezentat de secvență aminoacidică B9-B23 (Trudeau et al., 2003). În plus, limfocitele Ț de la șoarecii NOD răspund și împotriva moleculei de proinsulină, secvență incriminata fiind B24-C33 (Chen et al., 2001). Un argument suplimentar pentru susținerea importanței insulinei că autoantigen este reprezentat și de faptul că administrarea de insulină în timpul fazelor „prediabetice” la șoarecii NOD (și posibil și la oameni unde studii de prevenție a DZ tip 1 folosind insulină sunt în curs) poate preveni apariția diabetului. Identificarea unor epitopi
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
existență reactivității limfocitelor Ț CD4(+) împotriva unor epitopi din structura proinsulinei (care include și secvențe ale peptidului C) atât la șoarecii NOD, cât și la pacienții cu DZ tip 1 (Lieberman și Di Lorenzo, 2003). Unul din cele mai importante autoantigene împotriva cărora apar anticorpi asociați cu DZ este reprezentat de enzimă GAD - Glutamic Acid Decarboxylase. Există două izoforme ale GAD, si anume GAD-65 (greutate de 65 000 Da, codificata de o genă de pe cromozomul 3) și GAD-67 (greutate de 67
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
neurotransmițător. Semnificația funcțională a prezentei GAD în celulele β nu este încă elucidata. Totuși existența pe celulele β a unor receptori GABA sugerează rolul de semnalizare paracrină/autocrină între celulele insulare. Primul raport care a identificat GAD drept unul dintre autoantigenele țintă în DZ tip 1 datează din 1982, si se baza pe identificarea unei proteine de 64 000 Da, care putea fi imunoprecipitată din insulele pancreatice cu ajutorul serului de la pacienți cu DZ tip 1 nou descoperit (Baekkeskov et al., 1982
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
știe, DZ tip 1 este considerat o boală autoimuna în care distrugerea celulelor β-pancreatice se realizează prin mecanisme imune de tip celular cu implicarea limfocitelor Ț. Răspunsuri imune de tip celular au fost evidențiate și împotriva GAD că unul din autoantigenele β-celulare majore. Astfel, limfocitele Ț izolate din sângele pacienților cu DZ tip 1 pot reacționa cu GAD. Se pare că există o relație inversă între răspunsul imun umoral și cel celular împotriva GAD, în sensul în care un raspuns imun
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]