2,759 matches
-
Atitudinea mea față de viața afectivă a personajelor mele face parte din actul scrisului, și e prin urmare un amestec de implicare subiectivă, dar și de autocontrol în plan afectiv. Cu toate acestea, n-aș crede ca opera mea să fie autobiografică, în afară poate de prima treime a primului meu roman. Nu cred în roman ca o confesiune ori ca terapie pentru mine asta nu e posibil, oricum. Când și când, mai folosesc câte ceva din viața mea reală, dar o fac
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să vă întrebe cum v-ați strecurat viața intimă în romane, cât de legate de ceea ce ați trăit sunt intrigile acestor romane, i-ați spune adevărul? JF. Am încercat să-mi scriu toată viața. Presupun că tot ce scriu e autobiografic. Mă gândesc în special la Mantissa. Cred că mai toți scriitorii ar trebui să se folosească de ce le oferă propria viață. LV. Este literatura confesiune, imaginație, joc? JF. Cred că literatura e jumătate imaginație și jumătate joc. Sentimentele se schimbă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în urma războiului, și de care se bucură acum. Așa că am folosit America pentru a explora tema visului de fericire (temă foarte americană), aducând pe britanicii reprimați în preajma ei. LV. S-ar părea că în Out of the Shelter ești mai autobiografic, lucru pe care îl faci rar. De cele mai multe ori, umorul e eroul tău principal... DL. Out of the Shelter a fost un roman izvorât din primul meu contact real cu cultura americană și cu Europa continentală, pe când aveam 16 ani
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
amenințată e granița dintre ele, intervine ironia. LV. Una din temele centrale ale romanelor tale este relația părinți-copii. E sinuoasă, apare pregnant și dureros distanța dintre generații, dar personajele o depășesc. Părinții sunt o prezență sfâșietoare. Este acesta un element autobiografic? GS. Recunosc. Relațiile dintre părinți și copii și dintre generații abundă în opera mea. Nu e ceva nefiresc: a fi fiul ori fiica cuiva, și tatăl ori mama cuiva sunt experiențe fundamentale, despre care se scrie de când lumea. Se spune
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cuiva sunt experiențe fundamentale, despre care se scrie de când lumea. Se spune că scriu cu o anume intensitate și apropiere despre relația părinți-copii, dar eu de fapt nici nu am copii. Se vede bine aici că nu sunt un autor "autobiografic". În general nu sunt de acord cu romanul autobiografic cu trecerea propriei experiențe în roman. Nu-mi construiesc personajele pe ființe pe care le cunosc, ori pe mine însumi. S-au scris multe lucruri bune în felul acesta, dar mie
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lumea. Se spune că scriu cu o anume intensitate și apropiere despre relația părinți-copii, dar eu de fapt nici nu am copii. Se vede bine aici că nu sunt un autor "autobiografic". În general nu sunt de acord cu romanul autobiografic cu trecerea propriei experiențe în roman. Nu-mi construiesc personajele pe ființe pe care le cunosc, ori pe mine însumi. S-au scris multe lucruri bune în felul acesta, dar mie mi se pare un fel de antiroman, fiindcă e
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
viață și deveni real, poate deveni experiență autentică, ceva ce era cât pe ce să ni se întâmple. Revenind la relațiile părinți-copii, copilăria mea a fost fericită și liniștită, iar relațiile cu părinții au fost bune. Iată deci că explicația autobiografică nu se portivește cu multele situații de familie nefericite ori amare din romanele mele și, în treacăt fie spus, se pare că în general scriitorii se nasc din copilării nefericite! Tot în legătură cu relațiile dintre generații, aș adăuga că romanul le
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
se cuvine nicio decorație pentru că am supraviețuit. LV. În A Greek Musée descrii viața ca pe o "notă de subsol / la o literatură nescrisă". De aici convingerea mea că poezia e vitală pentru tine. Poezia ta este și nu este autobiografică. Ce aștepți de la lector? GS. Da, poezia e vitală pentru mine. O pun pe același plan cu adevărul iar adevărul mi se pare încântător și primejdios de complex. Nu sunt în largul meu când îmi pun viața în literatură. Am
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
au remarcat concubinele împăraților și nobililor și, mai târziu, gheișele. Ono no Komachi a rămas peste secole drept un model de curtezană cu talent recunoscut în crearea poeziei cu formă fixă, tanka. Doamna Nijo a rămas cunoscută prin opera sa autobiografică. Yoshino a rămas celebră ca fiind amanta celui mai mare spadasin. Sadayakko a fost cunoscută și pentru faptul că a participat la Expoziția Universală de la Paris din 1900, prilej cu care europenii au văzut o gheișă. O categorie aparte a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ani, în 1271, concubina (mekake) acestuia, un tip timid și cu un defect de mers. Era viitoarea Doamnă Nijo, veselă, inteligentă și cultivată, scria poezii, practica muzica. A simțit nevoia să-și prezinte viața și a lăsat posterității o carte autobiografică, Confesiunile Doamnei Nijo, ce reflectă viața de concubină și oferă recomandări pentru viața erotică. Frumoasa concubină i-a născut un băiețel împăratului și a avut relații cu mai mulți amanți. A făcut însă imprudența să-i atribuie și alți copii
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Rime ce cuprinde 311 poeme. Critici și istorici literari au încadrat-o pe Gaspara Stampa ca și pe alte poete din perioada Renașterii în curentul liricii feminine inspirate de Francesco Petrarca (1304-1374), savant, poet și umanist, autor al unor lucrări autobiografice, istorice și filosofice, al volumelor de versuri Canzoniere și Rime și de Pietro Bembo (1470- 1547), istoriograf și bibliotecar al Republicii Venețiene, autor al unor volume de poezii și de dialoguri. Poetul german Rainer Maria Rilke a apreciat mult poezia
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de expresie franceză) alături de Ana Elisabeta Brâncoveanu de Noailles și Elena Văcărescu, cu ambele se înrudește prin căsătoria cu George Valentin Bibescu, nepotul domnitorului George Bibescu (1842- 1848). Este autoarea a peste treizeci de volume ce cuprind romane de inspirație autobiografică și istorică, literatură memorialistică, eseistică politică, poeme în proză, corespondență, reflecții, majoritatea lucrărilor sunt recunoscute ca valoare, dovadă fiind primirea în Academia Regală din Bruxelles, în 1955. Martha (Lahovari) Bibescu s-a născut în 28 ianuarie 1886 sau 1888, în
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
și dramaturgul francez Alfred de Musset (1810-1857) este autor al unor frumoase poeme ca: Rolla, Nopțile, Dupont și Durand, O seară pierdută, al unor piese cu subiecte delicate: Lorenzaccio, Fantasio, Capriciile Marianei, Cu dragostea nu-i de glumit, al romanului autobiografic Confesiunile unui copil al secolului, al nuvelelor: Mimi Pinson, Frederic și Berneretta. Această din urmă nuvelă prezintă, cu delicatețe, unele evenimente din viața tânărului Frederic Hombert ce a cunoscut-o pe Berneretta, o grisetă (animatoare) din Paris. Tânărul Frederic a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
acelea erau aruncate în Bosfor. Chira Chiralina Panait Istrati, Chira Chiralina Scriitorul român în limbile franceză și română Panait Istrati (1884-1935) este autorul unor apreciate volume de proză cu iz oriental: Povestirile lui Adrian Zografi, Copilăria lui Adrian Zografi, Pagini autobiografice, din care fac parte povestiri precum: Stavru, Chira Chiralina, Moș Anghel, Cosma, Codin, Pescuitorul de bureți, Țața Minca, Ciulinii Bărăganului ș.a. Marele scriitor francez Romain Rolland, cu care Panait Istrati a corespondat, i-a apreciat talentul, știa că a încercat
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
vremea holerei, Despre dragoste și alți demoni, Incredibila și trista poveste a candidei Erendira și a bunicii sale fără suflet, Aventura lui Miguel Litti clandestin în Chile, Generalul în labirintul său, A trăi pentru a-ți povesti viața (cu caracter autobiografic). Povestea târfelor mele i-a fost inspirată scriitorului columbian de lectura lucrării lui Yasunari Kawabata, Casa frumoaselor adormite, și este o meditație melancolică, subtilă asupra iubirii. La 90 de ani, la apusul vieții, un jurnalist, alter ego-ul autorului, și-a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
punerii nainte (1979), În lumina înserării (1982), Înstelatele oglinzi (1984), Orfica tăcere (1988), Crepuscularele vitralii (1993), Chemări spre nicăieri și niciodată. Poezii 1985-1995 (1996). Se dedică în același timp prozei - Tărâmul izvoarelor (1968) - și memorialisticii, concepută sub formă de roman autobiografic: Frumoasa risipă (1980), Steaua câinelui (1991), Pinii de pe Golna (1993), Străinul de la miezul nopții (1996), În colț lângă fereastră (2000) ș.a. Una dintre cărți îi apare și în dialectul aromân (Botsili di Didindi, 1993). Exponent al unei comunități străvechi din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
viața, moartea, scurgerea ireversibilă a timpului și relativitatea consecințelor lui, într-o meditație sceptică (Timpul). Problematica existențială are accente grave, elegiace (Elegie). Viziunile cosmice sunt îmbrăcate într-o melopee de esență mioritică (Sus). Romanul Singurătatea din urmă (1986), de sorginte autobiografică, pune accente speciale pe o copilărie și o adolescență trăite într-un mediu familial bântuit de neliniști și vicisitudini, pe care autorul caută să le explice și să le înțeleagă în solitudinea reflexivă a maturității încărcate de experiențe decisive. SCRIERI
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286476_a_287805]
-
aceasta (J. Darmesteter, M. Molé, J. Kellens), cu diferite argumente, cu mai multă sau mai puțină hotărâre, În diferite perioade ale istoriei cercetării și din diferite perspective, uneori mai degrabă istorico-religioase, alteori filologice. G³th³ conțin elemente care pot fi considerate autobiografice; cel mai relevant dintre acestea este lupta pe care o poartă Zoroastru cu cei fideli vechilor culte, karapan, kavi și usij, diferite categorii ale specialiștilor sacrului, adoratori ai dașva, adică ai zeităților politeismului antic. Această luptă Îl determină sa-și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cele rele nu sunt de partea mea” (Boyce, 1975a, p. 187). Acest fragment, pentru care s-a propus recent o interpretare diferită, dar nu foarte convingătoare (Kellens, 1983; Kellens-Pirart, 1991, pp. 197 sqq.), este una dintre cele mai importante mărturii autobiografice existente În G³th³. Zoroastru și-a predicat „vestea cea bună” fiind urmat de un mic cerc de discipoli: drigu - „săraci, nevoiași” (cf. mai jos, subcapitolul 2.8), frya - „prieteni”, urvatha - „tovarăși”, fără să poată conta pe bogății consistente În bunuri
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
volumul Cugetări (1996), care însumează reflecții asupra celor mai diverse teme, dar îndeosebi În amurg (2002), carte care, așa cum precizează subtitlul, conține „memorii, confesiuni, însemnări de călătorie” ce vizează un interval de șapte decenii. Străbătute de un bine susținut suflu autobiografic, însă cu surprinzător de rare accente subiective, paginile configurează un context semnificativ, familiar autoarei: mișcarea literară, științifică și culturală a românilor din Voivodina, a cărei istorie vie e scrisă aici. Niciodată patetică, exprimarea se dovedește exactă și egală, având în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287954_a_289283]
-
alte naționalități, însă, pentru naționaliști, evreii erau cei mai numeroși și mai periculoși. Întrucît autorul acestei cărți va exprima unele puncte de vedere neortodoxe în privința problemei evreiești în România, el se vede obligat să dea (nu de bunăvoie) unele informații autobiografice. Autorul este evreu, provenind din una dintre vechile familii evreiești sefarde (dar asimilate de maghiarism) din Transilvania. A suportat toate persecuțiile naziste posibile, cu excepția morții. În legătură cu antisemitismul din Europa central-răsăriteană (și din România) ar vrea să declare că este de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mai puțin Varșovia nu puteau face acest lucru). Un roman interesant ilustrează această lipsă de comunicare dintre burghezia evreiască și naționalismul românesc: Trilogia balcanică 34, carte care a devenit un reușit serial de televiziune. Este un roman cu cheie, romanul autobiografic al Oliviei Manning (care este Harriet Pringle în carte). Olivia Manning a locuit la București în 1939 și 1940 împreună cu soțul ei, un profesor englez Reggie Smith, care lucra pentru Misiunea Culturală Britanică. Datorită simpatiilor lui de stînga și antinaziste
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
extrem de variată de cămăși negre, brune, galbene etc. În România, culorile erau verdele și albastrul 2. Toate acestea duceau la confuzie și disperare în rîndul intelectualilor din Occident, dar în Europa central-răsăriteană dezorientarea era și mai mare. Iată o notă autobiografică a dramaturgului român Eugen Ionescu, intitulată Rinocerii: "Rinocerul este omul ideilor venite din afară... În România, îl întîlnisem pentru prima oară atunci cînd intelectualitatea devenea treptat nazistă, antisemită, "Garda de Fier"... Profesorii de la facultate, studenții, intelectualii... Firește, la început nu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de Monceau și La carrière de Suzanne, au fost filmate În 1963. Dar cel care Întruchipează stilul și impactul Noului Val este François Truffaut. Renumit mai ales pentru seria de filme cu Jean-Pierre Léaud În rolul lui Antoine Doinel (eroul autobiografic al lui Truffaut), Les quatre cents coups (Cele patru sute de lovituri, 1959), L’amour à vingt ans (1962) și Baisers volés (Sărutări furate, 1968), Truffaut era nu numai teoreticianul principal al revoluției din cinematograful francez, ci și exponentul său cel
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1967, alt scriitor, Ladislav Mòačko, a publicat o critică usturătoare la adresa lui Novotný și a nomenclaturii de partid, abia deghizată Într-un roman cu titlu transparent, Gustul puterii. În același an, Kundera a publicat Zert (Gluma), un roman neoexistențialist și declarat autobiografic despre generația stalinistă În Cehoslovacia. Acei ani, „era construcției socialismului”, cum i se spunea oficial, deveniseră ținta predilectă a condamnărilor pronunțate de intelectuali: la al IV-lea Congres al Scriitorilor Cehoslovaci, În vara anului 1967, Kundera, Vaculík, dramaturgul și poetul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]