206 matches
-
s-au aflat sub dominația Bisericii Ruse), incluzând aici Biserica Ortodoxă Rusă, Biserica Ortodoxă Bulgară, Biserica Ortodoxă a Poloniei, Biserica Ortodoxă a Georgiei și Biserica Ortodoxă a Cehiei și Slovaciei. În opinia apologeților autocefaliei, este un fapt obișnuit ca recunoașterea autocefaliei să vină mai târziu; însă oponenții autocefaliei OCA afirmă că acordarea acesteia nu intră în prerogativele PAtriarhiei Moscovei (vezi Răspunsul Patriarhiei Ecumenice la proclamarea autocefaliei OCA) În Statele Unite se găsesc doisprezece eparhii și 623 de parohii, misiuni și instituții (dintre
Biserica Ortodoxă Americană () [Corola-website/Science/333930_a_335259]
-
incluzând aici Biserica Ortodoxă Rusă, Biserica Ortodoxă Bulgară, Biserica Ortodoxă a Poloniei, Biserica Ortodoxă a Georgiei și Biserica Ortodoxă a Cehiei și Slovaciei. În opinia apologeților autocefaliei, este un fapt obișnuit ca recunoașterea autocefaliei să vină mai târziu; însă oponenții autocefaliei OCA afirmă că acordarea acesteia nu intră în prerogativele PAtriarhiei Moscovei (vezi Răspunsul Patriarhiei Ecumenice la proclamarea autocefaliei OCA) În Statele Unite se găsesc doisprezece eparhii și 623 de parohii, misiuni și instituții (dintre care 456 sunt parohii). Eparhiile construite pe
Biserica Ortodoxă Americană () [Corola-website/Science/333930_a_335259]
-
Ortodoxă a Cehiei și Slovaciei. În opinia apologeților autocefaliei, este un fapt obișnuit ca recunoașterea autocefaliei să vină mai târziu; însă oponenții autocefaliei OCA afirmă că acordarea acesteia nu intră în prerogativele PAtriarhiei Moscovei (vezi Răspunsul Patriarhiei Ecumenice la proclamarea autocefaliei OCA) În Statele Unite se găsesc doisprezece eparhii și 623 de parohii, misiuni și instituții (dintre care 456 sunt parohii). Eparhiile construite pe baze etnice acoperă și teritoriul Canadei, unde există și o arhiepiscopie nestructurată pe principiul etnic. În total există
Biserica Ortodoxă Americană () [Corola-website/Science/333930_a_335259]
-
Totuși, nu s-a făcut încă un anunț oficial din partea administrației centrale a Bisericii, iar numele și acronimul vechi ("Orthodox Church in America" și "OCA") rămân cele mai folosite atât în interiorul jurisdicției cât și în afara ei. În concordanță cu "Tomosul Autocefaliei" acordat de Biserica Ortodoxă a Rusiei, numele inițial al acestei părți a bisericii a fost inițial "Biserica Ortodoxă Autocefală din America". În conformitate cu statutul Bisericii Ortodoxe din America, adoptat de al Doilea Sinod al Tuturor Americanilor în octombrie 1971, formula folosită
Biserica Ortodoxă Americană () [Corola-website/Science/333930_a_335259]
-
denumit de greci "cuțovlahi" (κουτσοβλάχοι), era considerat de naționaliștii greci ca fiind grec, iar de cei români, ca fiind român. Spre deosebire de situația din Principatele Unite, unde mitropolitul Bucureștilor și-a luat titulatura de "arhiepiscop-primat" în anul 1859, urmată de recunoașterea autocefaliei de către Patriarhia de Constantinopol în 1885, comunitatea parohială de la Biserica Sf. Treime din Viena nu tindea la vreo autonomie față de patriarhul de Constantinopol. Așa fiind, încercările repetate de introducere a liturghiei în limba română la Biserica Sf. Treime, venite în
Biserica Greacă din Viena () [Corola-website/Science/322270_a_323599]
-
23. Viața monahala în țările române în sec. al XVIII-lea. Starețul Paisie și ucenicii lui; 24. Mitropolitul Veniamin Costachi; 25. Mitropolitul Andrei Șaguna; 26. Biserică din România între anii 1859 - 1918. Reformele bisericești ale lui Alexandru Ioan Cuza. Recunoașterea autocefaliei; 27. Biserică Ortodoxă Română în perioada 1918 - 1944. Patriarhii Miron Cristea și Nicodim Munteanu; 28. Biserică Ortodoxă Română după 1948. Patriarhii Justinian Marină, Iustin Moisescu. Biserică Ortodoxă Română după 1989. Prea Fericitul Patriarh Teoctist Arapasu. BIBLIOGRAFIE: Pr. Prof. dr. Mircea
EUR-Lex () [Corola-website/Law/165281_a_166610]
-
independența unei federații democratice Transcaucaziene. Numeroși georgieni, influențați de ideile lui Ilia Chavchavadze și ale altor intelectuali de la sfârșitul secolului al XIX-lea, au insistat pentru independența națională. O mișcare culturală națională a fost întărită și mai mult prin restaurarea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Georgiene (12 martie 1917) și prin înființarea unei universități în Tbilisi (1918). Menșevicii georgieni, însă, priveau independența față de Rusia ca prim pas împotriva revoluției bolșevice și considerau apelurile pentru independența Georgiei șovine și separatiste. Uniunea Transcaucazului a fost
Republica Democrată Georgia () [Corola-website/Science/320907_a_322236]
-
greacă. Bazele creștinismului au fost puse în timpul primului imperiu bulgar, sub conducerea lui Boris I, la mijlocul secolului al IX-lea, deși își are rădăcinile în Balcani , încă din secolul I și de la misiunea Apostolului Paul. Ridicarea Imperiului Bulgar a determinat autocefalia Bisericii ortodoxe bulgare, în 919, devenind astfel prima nouă patriarhie care s-a alăturat pentarhiei inițiale. Biserica ortodoxă bulgară este cea mai veche dintre bisericile slave ortodoxe și a avut o influență considerabilă asupra lumii slave ortodoxe, datorită bogatei activitații
Religia în Bulgaria () [Corola-website/Science/319642_a_320971]
-
din nou o minoritate statul polonez proaspăt reînființat. Deoarece regimul politic al Poloniei făcea presiuni pentru o separare administrativă a Bisericii Ortodoxe Poloneze de Biserica Ortodoxă Rusă, a fost convocat un sinod în Varșovia în anul 1922 care a proclamat autocefalia Bisericii Ortodoxe Poloneze. Cu toate că autocefalia a fost confirmată de către patriarhul ecumenic Constantin al VI-lea în anul 1924, patriarhatul moscovit a privit aceasta ca pe un amestec în treburile interne și a refuzat să recunoască autocefalia Bisericii Ortodoxe Poloneze. Viața
Biserica Ortodoxă Poloneză () [Corola-website/Science/310333_a_311662]
-
polonez proaspăt reînființat. Deoarece regimul politic al Poloniei făcea presiuni pentru o separare administrativă a Bisericii Ortodoxe Poloneze de Biserica Ortodoxă Rusă, a fost convocat un sinod în Varșovia în anul 1922 care a proclamat autocefalia Bisericii Ortodoxe Poloneze. Cu toate că autocefalia a fost confirmată de către patriarhul ecumenic Constantin al VI-lea în anul 1924, patriarhatul moscovit a privit aceasta ca pe un amestec în treburile interne și a refuzat să recunoască autocefalia Bisericii Ortodoxe Poloneze. Viața Bisericii Ortodoxe Poloneze din perioada
Biserica Ortodoxă Poloneză () [Corola-website/Science/310333_a_311662]
-
1922 care a proclamat autocefalia Bisericii Ortodoxe Poloneze. Cu toate că autocefalia a fost confirmată de către patriarhul ecumenic Constantin al VI-lea în anul 1924, patriarhatul moscovit a privit aceasta ca pe un amestec în treburile interne și a refuzat să recunoască autocefalia Bisericii Ortodoxe Poloneze. Viața Bisericii Ortodoxe Poloneze din perioada interbelică a fost impregnată de conflicte interbisericești și interortodoxe. În interiorul Bisericii era o antinomie evidentă între episcopat care era aproape exclusiv de proveniență rusă și credincioși care erau într-o proporție
Biserica Ortodoxă Poloneză () [Corola-website/Science/310333_a_311662]
-
rămas în continuare sub jurisdicția patriarhatului moscovit. După preluare puterii de către comuniști în anul 1948 mitropolitul ortodox al Varșoviei a fost depus pentru atitudinea sa anticomunistă. În același an, la rugămintea sinodului de la Varșovia controlat de către comuniști, Patriarhia Moscovei declară autocefalia Bisericii Ortodoxe Poloneze acordată de către Patriarhul Constantinopolului în 1924 ca fiind nulă și fără valoare juridică și publică un statut al propriu privina autocefalia Bisericii Ortodoxe Poloneze. Cu toate aceste scaunul episcopal al Varșoviei rămâne vacant până în 1951 când Moscova
Biserica Ortodoxă Poloneză () [Corola-website/Science/310333_a_311662]
-
sa anticomunistă. În același an, la rugămintea sinodului de la Varșovia controlat de către comuniști, Patriarhia Moscovei declară autocefalia Bisericii Ortodoxe Poloneze acordată de către Patriarhul Constantinopolului în 1924 ca fiind nulă și fără valoare juridică și publică un statut al propriu privina autocefalia Bisericii Ortodoxe Poloneze. Cu toate aceste scaunul episcopal al Varșoviei rămâne vacant până în 1951 când Moscova numește mitropolit pe arhiepiscopul de Liov din Ucraina. Biserica Ortodoxă poloneză este împărțită în șapte episcopii teritoriale la care se adaugă o episcopie a
Biserica Ortodoxă Poloneză () [Corola-website/Science/310333_a_311662]
-
și "Sola Fide", mai există o multitudine de diferențe, care variază în funcție de denominația neoprotestantă. Dintre acestea, amintim: Există astăzi 14 biserici ortodoxe locale autocefale și 2 autonome, aflate între ele în comuniune euharistică; mai sunt, de asemenea, una a cărei autocefalie este parțial recunoscută și 5 cu autonomie parțial recunoscută. O serie de comunități ortodoxe, din cauza unor probleme canonice, se află în afara acestei comuniuni liturgice, dar împărtășesc aceeași credință dogmatică (vezi lista de mai jos). Mai jos sunt enumerate bisericile autocefale
Biserica Ortodoxă () [Corola-website/Science/301429_a_302758]
-
consiliile parohiale, care l-au ales ca mitropolit al Kievului pe IPS Vladimir Bogoyavlenski. Episcopul Nikodim a fost suporterul Rusiei unite și indivizibile, ca urmare a acestui fapt intrând în conflict cu activiștii pentru reînființarea statului național ucrainean și pentru autocefalia bisericească ucraineană. După moartea martirică a mitropolitului Vladimir Bogoyavlenski, PS Nikodim a contribuit la alegerea ca mitropolit al Kievului și Galiției a IPS Antonie Khrapovitski, de asemenea un inamic declarat al autocefaliei Bisericii Ucrainiene. La sfârșitul vieții sale, el și-
Nikodim Krotkov () [Corola-website/Science/305682_a_307011]
-
activiștii pentru reînființarea statului național ucrainean și pentru autocefalia bisericească ucraineană. După moartea martirică a mitropolitului Vladimir Bogoyavlenski, PS Nikodim a contribuit la alegerea ca mitropolit al Kievului și Galiției a IPS Antonie Khrapovitski, de asemenea un inamic declarat al autocefaliei Bisericii Ucrainiene. La sfârșitul vieții sale, el și-a justificat astfel poziția sa din timpul războiului civil: "Am susținut unitatea indivizibilă a Bisericii și a țării natale, opunându-mă celor care voiau să o distrugă'". În anul 1918, PS Nikodim
Nikodim Krotkov () [Corola-website/Science/305682_a_307011]
-
regatele slave. Micile regate grecești și latine din Balcani, ca și țările din sud trebuiau să intre în imperiul recucerit; aceasta rezultă din importanta ordonanță a politicii ecleziastice din anul 1272, prin care Mihail al VIII-lea dorea să retragă autocefalia Bisericilor sârbe și bulgare și, urmând exemplul lui Vasile al II-lea, de a supune Bisericile slave din sud arhiepiscopiei grecești din Ohrida. Alianța matrimonială cu Serbia nu se concretiza, deși negocierile erau foarte înaintate. Mihail al VIII-lea reușea
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
de a le câștiga obediența. În primul rând, le-a garantat indivizibilitatea Bulgariei în cadrul frontierelor sale geografice, și nu a anulat în mod oficial conducerea nobilimii bulgare, acum parte din nobilimea bizantină, ca arhoni și strategi. În al doilea rând, autocefalia Arhiepiscopatului de la Ohrid a fost recunoscută prin decrete regale, ce i-au stabilit frontierele, diocezele, proprietățile și alte privilegii. Poporul bulgar s-a opus domniei bizantine în mai multe rânduri, în secolul XI și începutul secolului al XII-lea. Cea
Istoria Bulgariei () [Corola-website/Science/304078_a_305407]
-
condusă de regele iberic Vahtang I. Gorgasali (446?-522?), întemeietorul noii capitale de la Tbilisi, împotriva Persiei în 482. Gorgasali stătea în fruntea unei Iberii puternice, care cucerise și regatele vestgeorgiene Lazica și Abhazia. Pentru a-și consolida poziția, regele impusese autocefalia bisericii georgiene, încheiase o alianță cu regatul Armeniei și se căsătorise cu Elena, o prințesă bizantină. Cu toate acestea, împăratul bizantin Zeno I nu a sărit în ajutorul Iberiei, care a fost înfrântă în 483 și devastată de persani. După
Istoria Georgiei () [Corola-website/Science/298065_a_299394]
-
diferite nații, biserica și-a păstrat independența. Actualul întâistătător este Arhiepiscopul Hrisostom II al Noii Justiniane și Ciprului. Creștinismul a fost adus în Cipru de către Apostolul Barnaba în sec. I. Apostolul Marcu este considerat a fi primul Episcop al Ciprului. Autocefalia Bisericii din Cipru a fost stabilit în anul 431 la Sinodul din Efes, ignorând dorința Patriarhului Antiohiei de atunci. Acest statut a fost confirmat de împăratul roman Zenon în anul 478; acesta a permis Arhiepiscopului "trei privilegii, și anume: să
Biserica Ortodoxă a Ciprului () [Corola-website/Science/318219_a_319548]
-
bulgară la bătălia de la Kleidion în 1014. Samuil a murit la scurt timp după bătălie, iar în 1018 bizantinii au pus capăt Primului Imperiu Bulgar. După cucerirea Bulgariei, a prevenit revoltele și nemulțumirea păstrând la conducere nobilimea locală și recunoscând autocefalia arhiepiscopiei Ohridului. După moarteaa sa, politica internă bizantină s-au schimbat, creșterea dărilor și taxelor provocând, după sursele epocii (Ana Comnena și Ioan Skylitzes), răscoalele bulgare împotriva Imperiului Bizantin (1040-1041). În 1185, nobilii vlahi din dinastia Asăneștilor, Ioan Asan I
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
au ținut să aibă, în statele lor, Mitropolii proprii. Astfel au fost înființate, sub oblăduirea Patriahrilor din Ipek (Peci) și Constantinopol, Mitropoliile "Ungrovlahiei" în 1359 și "Sucevei și Moldovei" în 1401. Această organizație a evoluat în decursul timpului, ajungând la autocefalie în 1872, dar în tot decursul existenței principatelor, a încadrat viața parohiilor, mânăstirilor și credincioșilor, fiind un element puternic al societății medievale, cu o mare influență atât spirituală și culturală (prin preoți, călugări, cărturari de renume, prin monumentele ridicate, prin
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
a fost precedată de unele măsuri pregătitoare: în 1859 Ministerul Cultelor a preluat administrarea bunurilor mânăstirești pământene. Așa se explică faptul că în anul 1861 schitul a fost desființat cu 2 ani înainte de legea secularizării. În ianuarie 1865 Cuza declară autocefalia Bisericii Române -separarea de Patriarhia grecească de la Constantinopol. Căsătoriile urmau a se încheia la primării, de către ofițeri ai stării civile, nu de către preoți ca până atunci, iar divorțurile treceau și ele din puterea acestora pe seama tribunalelor. Clopotnița bisericii, în forma
Biserica de lemn din Căpușneni () [Corola-website/Science/310576_a_311905]
-
Domnului nostru Iisus Hristos și semnificația ei teologică redată în frescele din nordul Moldovei" (1981); Însemnătatea teologică a Icoanei Botezului Domnului, după texte liturgice" (1982); "Cuvântul și icoana" (1984); "Întâmpinarea Domnului în iconografia bisericilor din nordul Moldovei" (1984); "Autonomie și autocefalie în picturile bisericilor din Moldova" (1985); "Icoana Învierii" (1986); "Icoana Schimbării la Față" (1986); "Păstori și propovăduitori ai dreptei credințe. Sfinții Trei Ierarhi" (1987); "Învățătura ortodoxă despre icoană" (1987); Dobândirea, păstrarea și desăvârșirea mântuirii noastre" (1988); "Sfinții Apostoli Petru și
Editura Pimen Zainea () [Corola-website/Science/304821_a_306150]
-
și trei episcopi, pentru motivul că nu au pomenit numele patriarhului. Deabia acum intervine sultanul Mehmet în ajutorarea poporul bulgar, și alături de ruși reușesc să-l forțeze pe patriarhul Ioachim să acorde sprijin bulgarilor, dar bulgarii doreau mai mult, doreau autocefalie, iar patriarhii greci cer sinodului ecumenic să ia decizii, în privința bulgarilor, deoarece nu mai doreau să fie responsabili de doleanțele Bisericii Bulgare. Problemele continuă până când în 12 martie 1870, Poarta dă un decret care oferă bulgarilor șansa de a avea
Biserica Ortodoxă Bulgară () [Corola-website/Science/305376_a_306705]