13 matches
-
poem despre „vizitarea mormântul iubitei” și o cutie care conținea 32 de dinți albi pătați de sânge. Cititorii contemporani au fost îngroziți de violența povestirii și s-au plâns editorului periodicului "Messenger". Deși Poe a publicat mai târziu o versiune autocenzurată a operei el a crezut că ar trebui să fie judecat doar în funcție de cât de multe exemplare au fost vândute. Naratorul Egaeus este un tânăr studios care trăiește într-un conac mare și sumbru, împreună cu verișoara sa Berenice. El suferă
Berenice (povestire) () [Corola-website/Science/334268_a_335597]
-
considera una din "ctitoriile" epocii, Canalul, ca o "nefastă întreprindere a dementului Ceaușescu"), Lucian Boz nu a putut fi reeditat înainte de 1989. E adevărat că despre el s-au scris câteva articole în presa din România acelor ani, cenzurate sau autocenzurate (într-un articol din Orizont, de pildă, din 1981, N. Steinhardt, prietenul său, care îi cunoștea foarte bine destinul, scrie că "Lucian Boz a plecat din România în ultimele zile ale anului 1937. Întâi la Paris, apoi în Australia". De
Recuperarea unui scriitor Lucian Boz by Ilie Rad () [Corola-journal/Memoirs/6976_a_8301]
-
cultural etc.). Diferențe există în mod evident, dar ele nu trebuie să devină motiv de depreciere a elevilor, de infatuare, de impunere a propriei persoane, de exercitare a autoritarismului. Este indicat ca aceste valențe ale profesorului să fie supravegheate, camuflate, autocenzurate. Autoritatea, care este o dimensiune pozitivă în educație, nu se impune, ci se câștigă, este atribuită de către partenerii actului formativ. Autoritatea liber atribuită potențează, de bună seamă, calitatea actului educativ. 8 Rezultatul unui raport pozitiv profesor-elevi înseamnă, pe de o
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3139]
-
Manuscriptum”, „Ramuri”, „Revue roumaine”. Editorial, își face apariția într-o antologie a poeților debutanți, O sută de poeți (1967), editată de Casa Centrală a Creației Populare din București. Primul volum personal, Cetatea de inimă (1972), exprimă o vocație lirică solară, autocenzurată, de vreme ce poetul, adept al austerității în exteriorizare, își vrea impulsul erotic sublimat în meditație. Volumul Porțile lui Septembrie (1979) pare să vireze spre o poezie de imagine și metaforă, pastel colorat al trecerii de la vară la toamnă, în care totul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286242_a_287571]
-
totală și totalitară", după expresia autorului), în frigul unei garsoniere, singur, în fața foii albe, stă scriitorul care-și pregătește, atâta cât mai poate, posteritatea. De aici nota particulară, gravă a jurnalului, mai greu de găsit în spațiul teatral al corespondenței autocenzurate. Abia în epistolar vedem cum arătau hainele de "bufon regal" ale lui Ion D. Sîrbu, omul care își ascunde propria durere, care ironizează și se ironizează, spre amuzamentul adresantului. Scrisorile sale excelează (cum constată și cei ce le primesc) și
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
se autocenzureze. Silviu Angelescu, de pildă, mi-a mărturisit că În 1988, pentru a nu compromite publicarea romanului său Calpuzanii, a exclus de bunăvoie episodul referitor la Rașelica, fiica unui „cârciumar ovrei, jupân Moișă sin Bercului” <endnote id=" (825)"/>. Paginile autocenzurate au fost reintroduse În cuprinsul romanului abia În 1999, În ediția a II-a, revăzută, a cărții <endnote id="(856)"/>. În 1985 s-a publicat În România un volum de miniaturi și texte „izvodite” prin 1840 de crâsnicul Picu Pătruț
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În final la demonizarea efectivă a acestei publicații. Astfel, Necula Își motivase o intervenție astfel: „Poezia <<Eu>> emitea ideea imposibilității cunoașterii, incognoscibilității lumii, vieții (idee pur idealistă)” or, filozofia făurită de mințile bolnave al celor doi corifei germani de naționalitate (autocenzurat), Marx și Engels, propovăduia materialismul dialectic, contrar sută la sută idealismului de care omenirea a fost condusă Încă de la originile sale și până În prezent. Mare greșeală, din punctul de vedere strict comunist al tăietorului de texte, care mai adăugase și
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
scris în 1947 și publicat în 1993, Ferestre zidite. Esmeralda cuprinde două nuvele din anii ’40, revăzute de autor în 2001, după cum ne anunță Marta Petreu, editoarea volumului, și fragmente dintr-un jurnal început în 1943, „din păcate mult prea autocenzurate". Volumul este admirabil completat de desene ale autorului și desene de Gabriela Melinescu, iar pentru cititorul nespecialist, de o fișă de dicționar despre Alexandru Vona, semnată Florin Manolescu. Nuvelele aduc tonalitatea cunoscută din roman și din prozele deja publicate, în
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13948_a_15273]
-
1986), identificăm o luciditate mai largă, atât în idee, cât și în expresie. Structura acestor mărturii, însoțite de rare mărturisiri, se fixează și se răsfrânge într-un discurs intermediat între diarism și jurnalism. Avem aici, în fapt, un diarism filtrat, autocenzurat, prin jurnalism. În texte se insinuează și o cochetărie stilistică supracontrolată, care produce o pierdere a vibrației comunicării. Tabletele-eseuri apar supralicitate retoric pentru a fi pe deplin licitate reflexiv. Orașe de silabe, 1987, continuă, într-un sistem politico-social al aservirii
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
o recupereze în noul context istoric. Voica, 1929, a apărut la "Viața Românească" în 1924. Romanul va fi augmentat în aceeași revistă, într-un context literar diferit, de predezgheț al realismului socialist, în 1958. El va fi, apoi, revăzut și autocenzurat în întregime în 1972. Voica este un mic roman scos din viața rurală, cu știutele ei tranzacționisme (in)umane. Voica este nevasta care capătă drept de proprietate asupra unei părți de pământ agricol numai profitând de faptul că poate tolera
Proza Henriettei Yvonne Stahl by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8761_a_10086]
-
ridică privirea din cărți. Scriitori și opere au parte de o descriere neutră, ca într-un dicționar. Intermitent, se relevă erudiția comparatistă și cunoașterea amănuntului, dar problematizările și speculațiile de interpretare, situările și deschiderile de orizont sunt blocate, poate voit autocenzurate, dar cu un efect păgubitor. Al. Piru voia să demonstreze că în deceniul 1940-1950 nu s-a produs o ruptură între epoci politice și nu a existat un hiatus de creație. Continuitatea dintre literatura interbelică și cea contemporană nu ar
Critica de dicționar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11630_a_12955]
-
menționat și de care Stela Toma ține întotdeauna cont cu onestitate profesională. Face completări, observații critice justificate de familiaritatea cu obiectul de studiu și corectări de istorie literară în privința paternității unor texte. Preotul celibatar e un sentimental sfios, un romantic autocenzurat ce nu vrea să-și dezvăluie numele ca autor al unor elegii de dragoste stinsă. Într-un sonet trimis lui G. Bariț simte în sine "un foc prea fierbinte", pe care îl ascunde "supt șepte tari peceți" (p. 396-397), dar
Un savant de secol XIX by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10558_a_11883]
-
mitocănia ei -, îl urcă pe Alecsandri în vârful ascuțit al luptei de clasă etc.), să lungească discuția până se plictisește, întreaga sa atitudine arată a fi rezultatul unui compromis frapant între o cantitate serioasă de nervi bine controlați și destinderea autocenzurată a celui care nu are ce pierde. Ceaușescu este în plină campanie de implementare a „tezelor“, așadar întâlnirile sale cu telectualii sunt încărcate de anumite tensiuni nedorite de nici una dintre părți. El trece direct la subiect, agresiv, mitocănește, i se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]