18 matches
-
a jigni sensibilități? Păi, haideți, de exemplu, să vă arăt un fragment din “Povestea pulei” a lui Creangă, rescris de mine în termeni călduți și dulcegi, ca reacție la ocările unor oameni jigniți de orice cuvânt nefolosibil la pension. Mă autocitez, așadar, ca să nu vă mai trimit la articolul cu pricina: Am scris acum câteva zile o scrisoare deschisă căcatului de pe trotuar, care a provocat stări de leșin câtorva cititori mai prețioși. “Ma gândesc serios sa nu mai citesc articolele Dvs.
E ok să folosim cuvinte ca “retardat”, “cretin”, “idiot”? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18232_a_19557]
-
și tu. Avem o Uniune a Scriitorilor Veșnici. E mult mai mare și mai activă. Însă, acum este prea târziu, și „ostenit de relele străine,/ Mă-ntorc acasă și schiez, în fine, / Tot grupul viitorului tablou”. - Frumos spus. Te-ai autocitat din „Epoca de bronz” sau „Carmen Seculare et annus haud mirabilis”. Deodată, aducandu-și aminte că a uitat ceva acasă, umbră cu jobenul și pelerina neagră s-a întors și a disparut prin zid. - Ce-a fost asta, bunicule? - Sunt
POVESTIRI PENTRU COPII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 by http://confluente.ro/Povestiri_pentru_copii_al_florin_tene_1344922780.html [Corola-blog/BlogPost/340871_a_342200]
-
mea în CA al TVR. Am fost acuzață de susținerea Mișcării Legionare. În înregistrarea anexată, de câteva ori și pe parcursul mai multor emisiuni - toate realizate înainte de a fi calomniată public -, spun (cu regret mă văd în situația de a mă autocita): Nu sunt legionară, simpatizez cu partidele istorice, PNȚ și PNL, de la începutul anilor 1990" (...) Aș vrea să menționez, și voi face asta ca un laitmotiv toată seara, că nu sunt legionară. (...) Felicit comunitatea evreiască, am facut-o de atâtea ori
Oana Stănciulescu, scrisoare deschisă către Ambasada Statului Israel () [Corola-website/Journalistic/101272_a_102564]
-
o sintagmă pe cât de jucăușă, pe atât de exactă. Aș încadra-o între limitele „umorului liant”, cel care, după cum spune definiția, „animă atmosfera fără ca nimeni să se simtă stânjenit”, furnizând „o tonică senzație de unitate”. N-aș vrea să mă autocitez reluând fraze din postfața la cartea „Înger cu coarne” („Junimea”, Iași, 2007 și „Niram Art” Madrid, 2012), dar nici văd de ce ar trebui să reformulez o caracterizare care, iată, se confirmă pe deplin: „Schor este un blajin înzestrat cu ascuțit
SĂ VEZI ŞI SĂ NU CREZI... SĂ FIM SERIOŞI ! de MIRCEA RADU IACOBAN în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 by http://confluente.ro/Mircea_radu_iacoban_1402845894.html [Corola-blog/BlogPost/365443_a_366772]
-
producătorii și dificultatea de a atrage fondurile necesare. Este o luptă continuă, uneori de mai mulți ani, pentru un film. Regizorul a reușit însă aproape de fiecare dată, pentru că “ Întotdeauna viața este ciudată. Este complexă și are multe aspecte, ca să mă autocitez. S-a întâmplat de multe ori ca în așteptarea unui film să apară un altul. Așteptând Restul e tăcere, a apărut Asfalt Tango. Așteptând Closer to the Moon, a apărut Restul e tăcere. Cam așa”. Nae Caranfil vorbește și despre
Motor! Acțiune! „6,9 pe scara Richter”, o comedie burlescă, semnată Nae Caranfil by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105849_a_107141]
-
acesta a apelat la domnitorul Ghica văzând bătaia aplicată de stăpân țiganului Lupu. Eu propun domnului Vasile Ionescu să depunem anual o coroană de flori la un mormânt simbolic în memoria Primului Martir al Dezrobirii țiganilor, romul Lupu. M-am autocitat. Julieta Rotaru a prezentat magistral opera lui Barbu Constantinescu, era foarte emoționată, semn al seriozității cu care a studiat. A încercat să amelioreze și cearta dialectelor (vederea smulsă a lui Courthiade) prin exemplificarea că asociativul rom -ya este la fel de vechi
AVENTURĂ LA ACADEMIA ROMÂNĂ de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/marian_nutu_carpaci_1479860266.html [Corola-blog/BlogPost/350017_a_351346]
-
și tu. Avem o Uniune a Scriitorilor Veșnici. E mult mai mare și mai activă. Însă, acum este prea târziu, și „ostenit de relele străine,/ Mă-ntorc acasă și schiez, în fine, / Tot grupul viitorului tablou”. - Frumos spus. Te-ai autocitat din „Epoca de bronz” sau „Carmen Seculare et annus haud mirabilis”. Deodată, aducandu-și aminte că a uitat ceva acasă, umbră cu jobenul și pelerina neagră s-a întors și a disparut prin zid. - Ce-a fost asta, bunicule? - Sunt
EVADARE DIN ZID de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Evadare_din_zid.html [Corola-blog/BlogPost/348970_a_350299]
-
care să nu fie, deja, așteptat de (im)pacientul cititor. Inventată de el, cheia în care se exprimă "lumea" lui Caragiale ascultă de o rețetă inefabilă, comică pînă la frison. O lume care se repetă, într-o operă care se autocitează ar fi pierdut pe drum mulți entuziaști. De ce nu se întîmplă niciodată așa? Atracția pe care o exercită, tiranic, textul lui Caragiale spune ceva despre măsura veritabilei magii cu care el își "răpune"cititorul. O bună parte din această putere
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
atlantice, transatlantice, nord-atlantice dar și locale se dovedește cel poreclit astăzi, cu o tușă genială, Parvenide. Altfel, om cu multă doxă, foarte muncitor, Domnia sa a ajuns să se ia atât de tare în serios încât își vorbește cu dumneavoastră, se autocitează ad nauseum și se indică drept autor al nu-știu-cărei „teorii a interpretării”. Mai nou s-a hotărât să fericească poporul român cu un șef de stat, creștin-democrat, de data aceasta. Într-o țară în care se moare prea frecvent de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
perioade faste și perioade nefaste. Răul se compensează cu binele, și viceversa. Pe undeva, se stabilește un echilibru mai mult sau mai puțin precar. Am scris odată, într-un material apărut în Dilema veche, ceva care-mi place - iarăși mă autocitez -: „Cele rele să se spele, cele bune să se-adune. Numai că cele rele nu sunt lavabile, iar cele bune nu sunt adunabile.“ Mi-ar fi plăcut să mă nasc... Întrebarea asta pe care mi-ați pus-o acum e
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
o androginie abstractă, aspirând la inexistență, la nimicul suprem”. Mi s-a întâmplat să scriu, într-o culegere de aforisme de acum câțiva ani, că sfârșitul omului înțelept este acela de a se epuiza în înger. Cer scuze că mă autocitez, dar m-am întrebat dacă cuvintele lui Mincu nu sunt dictate de aceeași tonalitate gnostică (aceea, între altele, ce străbate întreaga operă a compatriotului său Cioran), dacă androginia la care aspiră, în ipostaza lui Ovidiu, nu reprezintă excesul produs de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
cazul reduse la minimum, în favoarea captării și ascultării nuanțelor secundare, vibrațiilor afective celor mai infim sesizabile ale cuvântului sau scurtei sintagme. „Cuvântul, răscrucea ecourilor !”, citim la pagina 53. Îmi înfrâng o firească jenă îndrăznind cu toată modestia cuvenită să mă autocitez, dar poate că voi fi scuzat dacă gestul acesta nu va părea nepotrivit : mi s-a întâmplat să scriu, e mult de-atunci, că aforismul poate fi și un element al poeziei. Cartea postumă a lui Marius Robescu ̀ mi
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
supărarea, îi pusesem cu toată impertinența mea tactică întrebarea, la care el nu mi-a răspuns niciodată, tăcerea făcând parte, neîndoios, din uriașul său bun simț de prozator al cărui talent este ceva tot uriaș. Reproduc ideea, ca să nu mă autocitez: Și ce, dacă el s-ar fi aflat în locul meu și m-ar fi văzut făcându-mă singur o statuie de bancnote, demonul observației, comun tuturor celor ce scriu, n-ar fi procedat la fel, umplând târgul cu bârfa respectivă
Scene cu Marin Preda by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15112_a_16437]
-
care, pe ton sarcastico-ironic, mă refeream la una din ,originalitățile" lumii în care trăim, și anume, o lume în care după ,corupția fără corupți", ,hoțiile fără hoți", ,extremismele fără extremiști" avem și un ,comunism fără comuniști" (iartă-mă că mă autocitez, dar n-o fac decât de dragul preciziei) îmi aduce plasarea într-o categorie de intelectuali pe care îi disprețuiești profund. Ce vină (sau ce merit) am că lucrurile scrise de mine mă alătură ,grupului cultural" al celor care - tu o
Scrisoare lui Gabriel Andreescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10715_a_12040]
-
României s-a tot scris. Dar, în căutarea unui "unghi nou", ne trezim că facem din ea ceea ce n-a fost niciodată. Mă mir că Vadim Tudor, specialistul în poezii despre tovarășa, n-a fost și el convocat să se autociteze despre mama și soția eminentă, femeia înțeleaptă și omul de știință gîndind vizionar, spre propășirea țării și-a noastră biruință. Și, chiar dacă n-a fost nici măcar citat în aceste evocări, Poetul ar avea tot dreptul să spună, azi, că timpul
Simpaticul cuplu Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8854_a_10179]
-
interviu pe care Robert Șerban ni l-a luat Adrianei Babeți, lui Cornel Ungureanu și mie, răspundeam în felul următor la întrebarea dacă nu sunt cumva mult prea multe reviste în România acestui moment (iertați-mi nedelicatețea de a mă autocita!): "Publicațiile literare și culturale nu sunt niciodată prea multe. Multe sunt doar sinecurele politicienilor și ale clientelei politice. Dacă, în loc să ne pierdem vremea cu talk-show-uri și cu vulgaritățile de la televizor am citi mai multe reviste literare și mai multe cărți
Ce înseamnă o revistă literară? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9200_a_10525]
-
științifice, îndemnîndu-și colaboratorii mai tineri să procedeze aidoma. În acest fel, tenace, și de o dîrză delicatețe, a creat o mare școală de chirurgie citînd, apoi, pentru verificarea aprecierii, nume de medici iluștri. Printre aceștia se află, deși nu se autocitează, și marele chirurg care a fost (e, acum, pensionar) prof. Dan Setlacec. Nu s-a ivit, așadar, prin generație spontanee, ci a fost expresia elocventă a acelei mari școli de chirurgie românească făurită de marele prof. Hortolomei. Pagini cald-evocatoare despre
Viața unui chirurg by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17110_a_18435]
-
ieșit de-acolo acum vreo doi ani, când a redevenit personaj principal într-un alt textuleț, semnat de-un Filip chel, pe care au început să-l roadă reumatismele, tusea tabagică, gastrita și nostalgiile. E nostim și plăcut să te autocitezi, e ca și cum ai îmbrăca o cămașă pe care ai spălat-o și ai apretat-o singur, căreia i-ai cusut câțiva nasturi cu mâna ta. Iată textulețul: Eu și Pătrașcu Luigi, pionieri Aș putea să vă spun că razele soarelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]