8 matches
-
disemineze cultură, să învețe oamenii să gîndească. Obiectivul său este omul deplin, miraculos și misterul său. Aici nu se produc "materii", ci spiritualitate. Oricît de mare ar fi orgoliul specialiștilor, ei nu pot vedea dincolo de peștera în care s-au autoclaustrat, de îngustimea pro-priei specializări, devenind ceea ce Malraux numea "intelectuali lipsiți de cultură". Există un mit al "bunului specialist", care face să nu fii văzut cu ochi buni dacă te aventurezi spre un nivel de cultură generală ceva mai ridicat, devii
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
zborului. Elegii, bocete, ritualuri incantatorii ale trecerii, toate acestea filtrate prin drama personală, versurile din ultimele două volume alcătuiesc totodată o artă poetică: poezia ca mijloc al mântuirii. După ce a epurat lumea/existența de zgura materialității, poezia acestui mallarmean se autoclaustrează în „fiordul ei de lacrimi”, ca „o lungă ezitare între sens/și sunet”, ca un joc de oglinzi paralele, luând „un chip al cuvântului/sau un chip de înger / sau amândouă la un loc”. O suită de eseuri, apărute mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
devine o marcă a întregului film. Regizorul Eva (Eva Mattes) încearcă o adaptare a romanului Dama cu camelii al lui Dumas-fiul într-o casă abandonată. Decorul decadent populat cu simulacre și postișe al unei case abandonate în care regizorul se autoclaustrează cu actori cu tot se acomodează cu dezinhibarea sexuală a generației Hippie a anilor ’60. Viziunea regizorală a Evei recuperează inspirat propriile chagrins d’amour într-un film care posedă la rândul său atât materialul necesar melodramei, cât și sensibilitatea
Retrospectivă Radu Gabrea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5338_a_6663]
-
el a încercat să explice anumite coordonate ale doctrinei religioase geto-dace prin stările halucinatorii (vizuale, auditive, tactile) provocate preoților și neofiților în urma unei îndelungate izolări senzoriale (sensory deprivation), în întunericul și liniștea cavernelor și a încăperilor subterane în care se autoclaustrau. Constantin Daniel a susținut că „deprivarea senzorială” avea efecte halucinogene și entheogene. Pe de altă parte, el considera că astfel de halucinații ar fi foarte asemănătoare cu cele provocate de intoxicația cu anumite extracte vegetale psihotrope. Cu alt prilej - abordând
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pe un ton înalt, de parcă ar fi recitat fragmente din Orlando furioso - Cum o să închizi ușa în astfel de situații, când știi foarte bine că ar fi caraghios ca, într-o țară liberă cum e noastră, să te mai și autoclaustrezi. Dar vezi cât paradox? În loc să i se spună postului de radio, Europa Ocupată, i se spune Europa Liberă! Ce să-i faci! Asta e Margareta care-ți face fenta. Așa se spune. Chiar așa, domnule Bogdan - încuviință Grig râzând aproape
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Orice alt lucru este mai ușor decât a scrie; Bazil se uită la mine cu sinceră compătimire, ca și cum aș fi un bolnav incurabil. În timp ce el iese În soare și aleargă după dame, se bucură adică de vârsta lui, eu mă autoclaustrez Între pagina albă și cea tipărită. Când nu mai pot să mă plimb prin lumile altora, Încerc să intru În lumea mea, dar efortul rămâne sisific; truda e atât de imensă, că nu Înțeleg această vană Încăpățânare; Îmi convoc eul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Sau: "de două zile nu am mai stins becul / stau cu mâinile la spate și mă gâdil în/ palmă cu unghiile moi. când îmi clănțănesc/ dinții îmi sug la sânge măselele rupte)" (de două zile nu am mai stins becul). Autoclaustrat într-un interior mizer, sordid, "eroul" proiecțiilor halucinante își actualizează de obicei, printr-un proces anamnetic à rebours, detaliile (ordinare sau de-a dreptul grotești) dintr-o existență provincială care îi augmentează angoasa. Exterioritatea, fie ea obiectuală sau umană, îl
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
propaganda se topește în țesutul cinematografic. După secvențe tipice, în care ilegaliștii se agită, conspiră, împușcă și sunt împușcați de Siguranță și Gestapo, Carabăț și Vaeni pun o lupă pe firul narativ, dilată spațiul și timpul filmice. Tipograful Victor se autoclaustrează în încăperea zidită, fără identitate - pulsul secvențelor din acest spațiu scade dramatic, contemplare, reverie, căderi în amintire, în vreme ce spațiul claustral se mărește, așa cum se întâmplă în psihologia prizonierului, și se umanizează cu fotografiile vechi, desenele pe pereți și imaginile din
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]