102 matches
-
puțin lucru să știi cum să construiești un eveniment - tot așa cum în industria de divertisment e necesar să cunoști analitic și pragmatic resorturile unui spectacol. Protocolul românesc în această privință recomandă, de cele mai multe ori, o atitudine obosită, astenică și o autocompătimire neglijentă a organizatorilor, penibilă, la urma urmelor, care culminează lamentabil în cadrul solemnității finale până la totala substituire a acesteia. Am apreciat la Astra Film Fest tocmai vitalitatea fenomenului, injectată de acest public de excepție - generator de eveniment și de context cu
Orele astrale ale Sibiului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14554_a_15879]
-
trist dar adevărat. Bărbații, cei mai buni nu-și arată rănile, trag consecințele. Nu urăsc femeia, ci pe celălalt bărbat. Rezolvă lucrurile între ei. Niciodată nu-și aruncă durerea lui unei femei în obraz. Sau plâng pentru iubire, nu din autocompătimire. Totul la ei e îmbibat de plâns, cămașa, tâmplele, ceafa. Ochii sunt goi și durerea s-a scurs din ei. Trebuie să-ți întorci privirile, să nu-i mai vezi. Unii bărbați sunt îngeri. Poartă cămăși albe și miros a
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
subiectele care-l interesează și adâncind temele pe care le consideră importante. Paginile, excelent scrise, conturează profilul temperamental al autorului și fișa de temperatură a societății în care trăiește. Scriitorul nu-mi apare deloc ca un loser veritabil, specialist în autocompătimiri. Este proprietar de editură și profesor universitar, om cu amici literari, discipoli și studenți; ține cursuri de scriere creatoare și a ,moșit" ori ,nășit" nu puțini membri ai tinerei generații (de la Caius Dobrescu și Ciprian Șiulea la frații basarabeni Vakulovski
Un hacker intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10044_a_11369]
-
Cu atât mai mult, în situația mea, având copii mici de crescut a trebuit să mă adun și să mă gândesc la ei. Dacă aș fi întors în permanență ceva pe toate fețele sau dacă m-aș fi complăcut în autocompătimire, n-aș fi reușit nimic în viață, aș fi pierit și eu, și familia mea. Îmi plac provocările, iar problemele care apar mă motivează să acționez. Ce sperați să schimbați în statutul femeii? Când îmi scriam amintirile nu m-am
„Politica trebuie să se oprească la pragul casei mele“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2458_a_3783]
-
naționalismului fără perdea, a da frâu liber clasicei, bolnăvicioasei tendințe de-a ne victimiza e nu doar inutil, ci și rușinos. Lasă că jurnaliștii aflați în Australia au mai pus de la ei, pentru a învârtoșa pasta groasă și respingătoare a autocompătimirii. L-am auzit pe Cristian Țopescu - un vechi specialist al "mândriei de a fi român"! - amestecând cifrele și manipulând emoțiile astfel încât să iasă la fix eternul scenariu mioritico-tembeloid, conform căruia străinătatea fură ca-n codru comorile neprețuite ale neamului! Cum
Aur pentru Ceaușescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16710_a_18035]
-
o carte atrăgătoare este faptul că, adresîndu-se la origini unui auditoriu străin, face totală abstracție de posibila "intimitate culturală" sau complicitate a cititorului, atitudine ce duce la o remarcabilă claritate a termenilor, referințelor și argumentărilor. Refuzînd partizanatul, pozițiile echivoce și autocompătimirea, Magda Cârneci oferă publicului românesc o analiză obiectivă a unuia dintre cele mai afectate ideologic domenii ale culturii, fie ea oficială sau underground. Magda Cârneci, Artele plastice în România 1945-1989, col. Biblioteca de artă, Editura Meridiane, 2000, 250 pag., 70
Patru fețe ale trecutului by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16128_a_17453]
-
aproape doi metri și un gabarit asigurat de lăcomia sa, de asemenea intrată în folclor, la mâncare) le inducea groaza celor care aveau neșansa de a se afla prin preajmă. Viața sa, oscilândă între crize de mânie și secvențe de autocompătimire înduioșătoare, nu explică, însă, ca, de altfel, în nici un destin ieșit din comun, mișcările care transcend individuația și dau seama de statura politicianului. A fi maestru al „combinațiilor”, în sensul machiavellic sau al lui Richelieu, să spunem, nu epuizează conținutul
Oameni de fier by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4460_a_5785]
-
și desfrâu mintal, la moarte lentă. Sau poate că nu? Ironia acidă lasă loc bănuielii că poetul nici nu-și propune să lupte împotriva acestei stări de spleen, ci dimpotrivă, o cultivă meticulos. Dedublarea are loc, uneori, în scopul unei autocompătimiri, pe cât de caustică, pe atât de nesinceră: Și la salcie cu fermecători, Salcie cu Pajura, stă cineva și mai că e mort ai jura, stă în trândăvie, nenorocitul. (...) și doarme, doarme nenorocitul..." (Salcie cu Pajura) Starea (postura) orizontală se traduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
să ia în considerare orice idee sau îndoială, prietenos și grațios chiar și atunci când pierdea un turnir intelectual, modest, deschis către spiritul universal, dar și un om care, "în mod surprinzător a manifestat un narcisism, o meschinărie, o insensibilitate și autocompătimire surprinzătoare. De exemplu, când scria despre moartea dureroasă a primei sale soții, Nina, sau când scria și vorbea pe larg despre artrita sa chinuitoare, Eliade părea adesea încătușat în ego-ul său și incapabil să arate compasiune față de reala suferință a
Omul Eliade by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9431_a_10756]
-
Cine pe cine mai crede? Cine pentru ce mai speră? Cine pe cine mai alungă din Încețoșatul regat al speranței?,, Răspuns ,,Ești prea prețios și pe deasupra, și inexact. Aștepți de la mine un torent de lacrimi? O groază de cuvinte de autocompătimire? De sudalme Împotriva omenirii? Eu am terminat de mult conflictul cu societatea. Mă mai joc uneori, așa, din plictiseală cu ea, dar renunț repede pentru că vezi, nu mi-am făcut din speranță o fortăreață. Bineînțeles nu am de ce să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
În luna de miere este că ai o grămadă de timp În care să te obișnuiești cu situația. Nu m-a ajutat cu nimic să citesc reviste de scandal pline cu articole despre despărțiri din lumea celebrităților. Starea mea de autocompătimire era și mai mult amplificată de menajera de la casa noastră de pe plajă, atunci când aducea În fiecare dimineață tăvile cu micul dejun pentru doi, aranjate romantic cu flori și cu inimioare mexicane prin care ni se ura noroc. Nu am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
totul inutil, dar afrodisiacele ar fi putut modifica ecuația... Pe măsură ce se îmbăta mai tare, senzația de vină dulce, lipsită de țintă îl făcea pe Dan trist și sentimental. Sub efectul alcoolului, îmbibase umărul lui Carol cu lacrimi de recunoștință și autocompătimire. Ea desfăcu o sticlă albastră de bere groasă, dulceagă, produsă de un mic ordin religios din Wallonia. Bărbatul o bău pe nerăsuflate. Afrodisiacul îl ținea țeapăn. El însuși a rămas surprins, prin aburii beției, simțind că scula pricăjită i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
stranie detașare de sine, cu care își descrie copilăria, episodul accidentului de mașină, stupoarea la aflarea veștii canceroase și apoi cele cîteva întîmplări, cu adevărat bizare, pe care le trăiește pe culoarele Fundeniului. Autorul nu se complace în puseuri de autocompătimire, ferindu-se într-adins să-și plîngă de milă, de aceea frămîntările prin care trece le analizează cu ochi rece de observator impasibil. Dar ce surprinde e că, în loc să alunece în divagații sentimentale pe seama suferinței și a rostului ei, autorul
Mușcătura bursucului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6059_a_7384]
-
esenței umane în direcția neantului. Tony Judt e primul care a înțeles evoluția și consecințele bolii și se abține de la orice fel de speculație, neurmărind nici să câștige compasiunea cititorului, nici să-și autoinducă vreun sentiment, fie el unul de autocompătimire sau vreo falsă speranță: „În timpul zilei pot măcar cere să fiu scărpinat, mișcat, pot cere să beau sau să mi se miște după voie membrele - deoarece nemișcarea forțată timp de mai multe ore nu e doar inconfortabilă din punct e
Memorii de dincolo de mormânt (IV) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5281_a_6606]
-
de păr, ridicolul situațiilor pe care nu le mai controlează alcătuiesc esența ambelor personaje. Obsedați de femei (în poemul lui Eliot, refrenul "In the room, the women come and go / Talking of Michelangelo" sfâșie ca un pumnal mătasea moale a autocompătimirii), ei simt presiunea vieții deja risipite, redusă la gestul ridicol, de a-și proteja oasele scurtate de trecerea vremii de efectele ploii ("I grow old... I grow old.../ I shall wear the bottoms of my trousers rolled"), pentru a se
Primul Faulkner (VII) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6730_a_8055]
-
se echilibraseră, iar instrumentele lor poetice ajunseseră acordate la unison. Chiar și în poezia pe teme paseiste ori rurale (din Patriarhale, 1901), melodia versului ștergea, la Iosif, semnificația temei. Există, fără îndoială, în liedurile lui zăcăminte de sentimentalism, dulcegării și autocompătimire, exprimate prin diminutive și termeni familiari; dar, în cele mai bune exemple, adierea simbolistă trece pe deasupra cuvintelor, transformînd lamentația semănătoristă în poezie autentică: „Torcea, torcea, fus după fus,/ Din zori și pînă-n seară;/ Cu furca-n brîu, cu gîndul dus
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
a atrage, ca laptele muște, oameni cărora le place să se audă vorbind. Și vorbesc, vorbesc cu orele, nu tac nici un pic. Ieri, altfel de vorbe. Patru ore cu cineva care știe că nu mai are mult de trăit. Nici autocompătimire, nici panică, nici depresie. O dispoziție bună. Cât de frumos poate să moară un om! Citesc, topindu-mă de cald, despre cât de frig îmi este. Probabil la fel de frig cât va fi când or să apară aceste rânduri. Ce-i
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3734_a_5059]
-
care trebuie să suporți ghionturile involuntare și coatele celorlalți. Prea multe rubricuțe, care se încurcă unele pe altele, articolașe ușurele, titluri, subtitluri, intertitluri și supratitluri, pozișoare și chenărașe, aldinuțe și reclămuțe, mici păreri și mici accese de autoadulare sau de autocompătimire, micuțe și drăguțe răsfățuri și lamentări, veșnice acuze la adresa criticilor care sunt marii vinovați (bine că mai există și ceva mare) dacă o carte n-are succes, dar care n-au nici un rol dacă are. Cînd toate sunt mici, se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11221_a_12546]
-
povestirea Mariei Jalowicz, în care se înghesuie germani naziști și germani comuniști, comuniști altruiști și comuniști fanatici și cruzi, evrei deștepți și evrei limitați, evrei solidari și generoși și evrei egoiști și trădători. Nici urmă de de patos sau de autocompătimire în narațiunea sobră, directă, fără intenția de a obține efecte speciale. Marie Jalowicz povestește despre sine, despre alții, despre evenimente, pe un ton neutru și detașat de observator, fără pic de sentimentalism, cu o sinceritate absolută. Rare sunt expresiile de
MEMORIILE MARIEI JALOWICZ SIMON de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383465_a_384794]
-
petreacă sâmbăta după-amiază la Luna Park. Nu mai avusesem parte de multă vreme de o perioadă de relaxare, dar când ești singur pe lume așa ceva nu pare să conteze prea mult. Stăteam în echilibru precar pe marginea unui butoi de autocompătimire când se auzi un ciocănit la ușă și Korsch intră în încăpere: — Gottfried Bautz a fost omorât, domnule, zise el imediat. — Da, am auzit. Becker zicea că te-ai dus să arunci o privire. Ce s-a întâmplat? Korsch se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
fost acolo (la moartea tatălui e ice s-a întâplat într-o perioadă de mai sus).. Nu poți ști prin ce am trecut. De fapt nu mă poți înțelege! Și inima mea era rece. M-am închis în singurătate și autocompătimire. În cealaltă secundă trebuia să fac o alegere, să-l elimin pe Jack pentru că credeam că nu mă poate înțelege, sau să-i împărtășesc această temere. Târziu am descoperit că aceasta era alegerea adecvata--împartășirea durerii! Noutatea și exaltarea se ofilesc
COMUNICAREA CE SUSCITĂ AUTENTICITATEA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367771_a_369100]
-
copii, ce se zbate cu felurite greutăți, Titina Nica Țene s-a confruntat cu toate problemele ce-au întunecat parcursul existențial al generației din care face parte. Însă de nicăieri nu răzbate vreun zvon de bocet, ori vreo notă frizând autocompătimirea. Dimpotrivă, rememorarea traduce înțelepciunea îngemănată cu mirarea copilărească, maturitatea deplină împletită cu ironia subtilă, astfel că evocarea primilor ani pe care i-a trăit curge firesc, consemnând, ca într-o poveste destinată copiilor, fapte și întâmplări, evenimente la care autoarea
EXERCIŢII DE RECUPERAREA INOCENŢEI, CRONICĂ DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366061_a_367390]
-
inimii și a sufletului ei, prin care părinții se împărtășesc din adâncimile iubirii ei materne. Tăria credinței și „așteptarea a ceea ce poate să aducă viitorul” n-au părăsit-o nicio clipă. Nu există liniște în ceea ce privește „mâine” în scrisul ei, nici autocompătimire, ci doar o neabătuta bucurie de a trăi și o determinare de neclintit în a le reaminti părinților că nu există nimic mai important decât credință în Dumnezeu și că în această credință trebuie să trăim și conform preceptelor ei
FLORICA BAŢU ICHIM – GRĂDINA CU ÎNGERI ŞI SFINŢI de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344627_a_345956]
-
fără să plătească, căci nici acesta nu mergea acasă pe timpul vacanțelor. Nu mai avea unde. Părinții lui se despărțiră. Mama lui se duse în Italia unde se mărită cu un italian, iar tatăl său după d o i ani de autocompătimire, slab din fire fiind, se îmbolnăvi și murise de dorul femeiei iubite. De atunci și ura lui Florin exprimată, față de "sexul frumos". De la 14 ani fusese crescut de bunici, iar de doi ani murise și aceștia. Nu mai avea pe
MOŞTENIREA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341371_a_342700]
-
grozavă, prilejuit de răscoala din 1907, adoptă ca soluție alegoria, însă personificările sunt comode. Se rețin totuși câteva scene, pentru realismul și vivacitatea lor. În proză, B. utilizează clișeele timpului, adăugându-le uneori un haz sumbru. Crispate, alunecând adesea în autocompătimire, sunt „poveștile telegrafistului X.Y.”, în schimb „disertațiile” - conferințe libere pe teme ca „domnișoara Sécession”, poetul veleitar, militarul fanfaron etc. - sunt pline de vervă, mordante. SCRIERI: Vise și lacrimi, Craiova, 1901; Spre ziuă, Constanța, 1906; Domnișoara Sécession, Constanța, 1908; Poveste
BECESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285674_a_287003]