104 matches
-
așa de ușor cumpătul. Mă simt ca o idioată... Beth lăsase capul În jos, privind țintă În podea. Norman se gândi că era interesant felul În care alunecase de la starea agresivă de Încredere În sine la polul opus, În de autocompătimire umilă. Fără nici o stare intermediară. — Hai să n-o lungim prea mult, spuse Norman. Suntem obosiți cu toții. — Pur și simplu, mă simt oribil, continuă Beth. De-a dreptul oribil. Simt că v-am dezamăgit pe amândoi. În primul rând, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
o s-o las. Nu dacă găsesc o modalitate de-a o opri. Poate că nu vorbește serios. Oh, Doamne, Stevie, am uitat. Altă bombă, exact ce ne lipsea. Express încearcă să ne preia. Stevie se smulse prompt din starea de autocompătimire la primul semn de primejdie. — Cum e posibil? Jack n-a făcut niciodată vreo aluzie la asta. — Poate că nici nu știe. Murray Nelson e destul de viclean ca s-o facă fără știrea lui. Ne-ar fi avertizat dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
agent? Oftă și Îi Întinse punga lui Logan. Nu, mulțumesc, domnule. — Îți spun eu, rangul are mai puține privilegii decât ai crede. Logan Îl privi pieziș pe inspector. Insch nu era tocmai genul de ștab care să se lase pradă autocompătimirii. Cel puțin din câte știa Logan. — Vă referiți și la ofițerii trimiși să supervizeze? Întrebă el. La această replică, trăsăturile lui Insch se destinseră Într-un zâmbet larg. — Ți-a plăcut colecția Hoitarului? Deci știa despre grajdurile pline de cadavre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
degrabă o stratagemă a acestuia din urmă, pentru a se descotorosi de el și a-i uzurpa locul. Hotărî să se Întoarcă la șifonier și să se studieze În oglindă. Și să-și privească trupul nu cu dezgust, disperare sau autocompătimire, ci cu resemnare. Din oglindă Îl privea un funcționar palid, cam corpolent, cu colaci de grăsime În jurul taliei, lenjerie de corp nu prea curată, păr negru și rar pe picioarele albe, prea subțiri În comparație cu burta, plete aproape cărunte, umeri lăsați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de Adrian Șchiop. Cărtărescu nominalizat la Nobel? În muzică (mă refer exclusiv la muzică electronică românească) și în dans contemporan, lucrurile se întâmplă în continuare la fel de smooth. Sunt domenii ale culturii române care s-au desprins deja din stadiile de autocompătimire. Cât privește obișnuințele de lectură, anul 2008 va însemna începutul unei translații către hârtia digitală, propuneri foarte interesante venind din partea Amazon, Google, Apple și rețelele sociale de tip Facebook. Vom citi din curiozitate Muntele vrăjit pe iPod sau pe Kindle
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
Fără vreo veste de la tata și mama - oare se refugiaseră la timp din Danzig, împreună cu sora mea, sau se înecaseră, fiindcă se aflau la bordul lui Gustloff? -, eu mă vedeam, experimental, ca orfan, apatrid, dezrădăcinat. Îmi plăcea de mine în autocompătimirea mea, încercam roluri, mă purtam cu mine așa cum te porți cu un orfan. Mai cu seamă noaptea, pe salteaua de paie. Din fericire, existau tovarăși de aceeași vârstă în situații asemănătoare. Dar mai mult decât mama și papa ne lipsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
stingă, dar nu complet, persistând perceptibile ecouri îndepărtate, care probabil nu încetaseră niciodată, dar care acum, odată cu atenția stârnită, deveniseră reperabile. Vocea fetei îi curmă din nou meditația. Avea o voce plăcută, dar în care se ghicea o notă de autocompătimire, deloc agreabilă. ― De altfel, care-i șmecheria cu jocurile astea? Pe de o parte toată lumea vede ce se întâmplă cu câștigătorii care rămân pe Pământ; n-au treabă; sunt judecători, guvernatori, ce mai... Dar miile de câștigători, care ani de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
petreacă sâmbăta după-amiază la Luna Park. Nu mai avusesem parte de multă vreme de o perioadă de relaxare, dar când ești singur pe lume așa ceva nu pare să conteze prea mult. Stăteam în echilibru precar pe marginea unui butoi de autocompătimire când se auzi un ciocănit la ușă și Korsch intră în încăpere: — Gottfried Bautz a fost omorât, domnule, zise el imediat. — Da, am auzit. Becker zicea că te-ai dus să arunci o privire. Ce s-a întâmplat? Korsch se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
a muri e o artă. Mi-am mâzgălit biletul de adio pe hârtia superbă, cu antetul hotelului. Va fi foarte à la Virginia Woolf - tragic, dar inteligent. A scris cea mai bună scrisoare de adio din toate timpurile - curajoasă, fără autocompătimire - și a avut un efect remarcabil. Vreau să spun, toată lumea o crede genială, nu-i așa? Am început să scriu. Voi fi succintă: Tuturor celor pe care-i cunosc, în special și inclusiv lui Julie, Lara, Jolene, mamei, tatei; servitoarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
nevoie... Capitolul VIII Aceasta s-a dovedit a fi, fără știrea mea, prima întâlnire a Ex-ilor Anonimi, din care am învățat repede două lucruri. Unu: trebuie să existe o anumită formă de organizare, altfel totul va degenera într-o lamentabilă autocompătimire, fără vreun efect pozitiv asupra cuiva. Doi: trebuie să nu se consume alcool peste o anumită limită, subiecții nu au voie să participe la discuții într-o stare avansată de ebrietate. Prima noastră întâlnire nu ține cont de nici una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Cine pe cine mai crede? Cine pentru ce mai speră? Cine pe cine mai alungă din Încețoșatul regat al speranței?,, Răspuns ,,Ești prea prețios și pe deasupra, și inexact. Aștepți de la mine un torent de lacrimi? O groază de cuvinte de autocompătimire? De sudalme Împotriva omenirii? Eu am terminat de mult conflictul cu societatea. Mă mai joc uneori, așa, din plictiseală cu ea, dar renunț repede pentru că vezi, nu mi-am făcut din speranță o fortăreață. Bineînțeles nu am de ce să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nu olfactiv, ci cumva parasenzual, reflexiv, peste vreo oră în metrou. În octombrie, pe strada noastră se pusese deja o peliculă de gheață, amestecată într-un cocktail dizgrațios cu frunzele descompuse. Pe vremea asta eu trebuie, cu un sentiment de autocompătimire, dar și cu plăcerea anticipativă a sezonului vodcii, să plec la serviciu la nouă dimineața, pe o lumină încă difuză. Z. putea să rămână stăpână pe casă, mai puțin camera unde mama urmărește telenovele; de fapt, ea susține că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
sentimente de nostalgie în pofida propriei voințe. Soldații din castel sunt deja chinuiți de înfometare și, când simt că vine iarna, cu siguranță își vor da seama că sfârșitul e aproape și vor simți și mai mult ce înseamnă nefericirea și autocompătimirea. Un atac puternic în acel moment n-ar face decât să le ofere un loc potrivit pentru a muri și tovarăși de drum pentru escladarea muntelui morții. Dar, dacă ar fi ca în acest punct să amânați, un timp, atacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
totul inutil, dar afrodisiacele ar fi putut modifica ecuația... Pe măsură ce se îmbăta mai tare, senzația de vină dulce, lipsită de țintă îl făcea pe Dan trist și sentimental. Sub efectul alcoolului, îmbibase umărul lui Carol cu lacrimi de recunoștință și autocompătimire. Ea desfăcu o sticlă albastră de bere groasă, dulceagă, produsă de un mic ordin religios din Wallonia. Bărbatul o bău pe nerăsuflate. Afrodisiacul îl ținea țeapăn. El însuși a rămas surprins, prin aburii beției, simțind că scula pricăjită i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
voi răni pe micuța Moby prin preferința mea pentru talentata ei colegă - poate că se va lăsa de meserie sau va izbucni în lacrimi, se va sinucide. Dar, după câte se pare, în Insula Fericirii nu pot apărea probleme de autocompătimire. Știi, am impresia că nu sunt făcut pentru bordeluri. Nu mă pot abține să mă implic în problematica umană, minimă, așa cum e ea, și să mă lupt cu ea, așa cum fac eu. Pur și simplu, nu mă pot abține... Moby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
putea face aceasta fără să plătească. Henry Îl compătimea, dar nu simpatiza cu el - afectat de spectacolul prăbușirii, dar detașat de el. Ca Într-o tragedie antică, efectul era cathartic, eliminând compasiunea și teama, după cum afirma Aristotel; În cazul său, autocompătimirea și frica de ce avea să Îi aducă viitorul. În sfârșit, se simțea capabil să accepte umilitorul eșec al lui Guy Domville și să pornească mai departe. La mijlocul lunii mai, Între cele două procese ale lui Wilde, Începu să lucreze la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de mult îți prețuiai demnitatea? „încerci prin viața și acțiunile tale să dai un pic de sens acestui univers nebun“... La asta te refereai...? La... la această boarfă de impotență lascivă? Te-au convins să te cufunzi cu totul în autocompătimire? Te-au convins să uiți de ce-ai părăsit-o pe Dolores? Voiam să te întreb de multe ori de ce, dar așteptam să fii gata. Acum se pare că mi-am ratat șansa. Tu ești distrus, iar eu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
dintr-un simplu impuls, fără să fi avut de la început intenția asta, începu să-i spună lui Uri ce se întâmplase în acea dimineață. Încercă să-i vorbească scurt și la obiect, străduindu-se să nu arate nici o urmă de autocompătimire. Nu intră în amănuntele anatomice, dar văzu pe chipul lui Uri cum groaza se transformă în furie. —Nemernicii... începu el, ridicându-se în picioare. —Uri! Stai jos. Îl apucă de braț și îl trase înapoi în scaun. —Ascultă, și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ceai, și după aia direct la magazin...“ Apoi mi-am amintit, ceea ce mi-a cam stricat fluxul - păi, în seara asta s-a dus Charlie, nu? Uitasem. Păi, nu face chestia asta de obicei, nu? Ușa se trânti, întrerupându-mi autocompătimirea agreabilă, iar vocea lui Ben, care continua să mă surprindă de fiecare dată prin profunzimea ei, emise un „Salut!“ din hol. Am trântit cartoful curățat într-o cratiță cu apă și am apucat un șervet. Bună, dragă! am strigat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
În luna de miere este că ai o grămadă de timp În care să te obișnuiești cu situația. Nu m-a ajutat cu nimic să citesc reviste de scandal pline cu articole despre despărțiri din lumea celebrităților. Starea mea de autocompătimire era și mai mult amplificată de menajera de la casa noastră de pe plajă, atunci când aducea În fiecare dimineață tăvile cu micul dejun pentru doi, aranjate romantic cu flori și cu inimioare mexicane prin care ni se ura noroc. Nu am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
greu să îi încropească un dosar. A continuat să facă pe neștiutorul, dar pe urmă Gordon a părăsit orașul pe furiș, iar actul de trădare l-a făcut pe Harry să-și piardă curajul. Într-o clipă de disperare și autocompătimire, a cedat în fine și i-a mărturisit totul lui Bette. O nouă greșeală, un nou pas eronat dintr-un șir lung de poticneli și aprecieri nefericite. Pentru prima dată în toți anii de când o cunoștea, Bette a lăsat mânia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
îmi ridicase enorm moralul, dar acum că eram din nou singur, am constatat brusc ce ființă tristă și izolată devenisem - un boț de carne omenească fără țel și fără legături. Nu îmi stă în obicei să cad pradă acceselor de autocompătimire, dar, timp de vreo oră, m-am autocompătimit cu întregul abandon al unui adolescent melancolic. În cele din urmă, după două pahare de scotch și o jumătate de sticlă de vin, tristețea a început să se risipească și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
casa părinților mei și când am terminat cu cearta, am ieșit să mă plimb ca să mă calmez. Ca de obicei, ea își bătuse joc de aspirațiile mele de scriitor și, pe bună dreptate, sufletul mi-era zguduit de o sfâșietoare autocompătimire când am pornit valvârtej pe o alee în direcția pădurii pe care o exploram în plimbările duminicale din copilărie. Fără îndoială că eram mânat și de un impuls pornit din subconștient. Voiam să revăd locurile unde fusesem fericit (și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
al unui semen; că, din lașitate, ai lăsat ca un adevăr știut de tine să nu fie descoperit; că, din orgoliu, ai acceptat nenumărate lingușiri la adresa ta etc., nu poți să nu te retragi, până la urmă, Într-o stare de autocompătimire sau chiar de silă față de tine Însuți. Μ Când gândirea este dominată de emoție, ea slăbește În argumentare logică, dar câștigă În forță de evocare. Când emoția este dominată de rațiune, ea câștigă În coerență, dar scade În expresivitate. Μ
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
înghit, le beau, își spală cu ele „împuțiciunea” din trup, ceilalți le exteriorizează, le lasă să curgă, le varsă în văzul lumii. Omul religios se plînge pe sine: poetul, cel mai adesea, îi plînge pe alții. Lacrima unuia e pentru autocompătimire; a celuilalt e de regret sau de compasiune. Așa cum în istoria vieții religioase a existat o perioadă de abundență lacrimală, la fel s-a întîmplat și în istoria vieții literare. De la romantism pînă la ultimele decenii ale secolului al XIX
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]