201 matches
-
umbră de îndoială asupra faptului că Dumnezeu este de acord întru totul cu luarea în stăpânire a naturii de către ființele umane: "Dumnezeu a făcut omul și a pus în el ca și în toate celelalte animale o puternică dorință de autoconservare și a binecuvântat lumea cu lucruri potrivite pentru hrană și toate celelalte necesare vieții"6. În continuare, vorbește despre superioritatea speciei umane arătând că, dacă Dumnezeu a înzestrat animalele cu instincte și simțuri, omului i-a dat și rațiune pe lângă
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
3.1.1. Conceptul de proprietate Concepția lui Locke cu privire la proprietate este cel mai clar exprimată în Al doilea tratat, unde consacră un întreg capitol analizei proprietății. Capitolul debutează cu afirmația filosofului că "odată ce se nasc, oamenii au dreptul de autoconservare și, prin urmare, dreptul la hrană și băutură, precum și la celelalte lucruri pe care le oferă natura pentru ca ei să supraviețuiască"10. În paragraful imediat următor, susține că Dumnezeu "a dat oamenilor lumea în comun", afirmație care, la prima vedere
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
spune: "Viața, libertatea și averea, pe care le numesc la modul general proprietate"13. Problema este că Locke nu rămâne consecvent cu această definiție. Găsim situații în care cele trei (viața, libertatea și proprietatea) sunt disociate, ca atunci când vorbește despre autoconservare 14 sau despre puterea pe care un om o poate avea asupra altui om și care nu poate fi extinsă asupra vieții sau proprietății celui din urmă15. Aceasta ar însemna că nici libertatea, nici viața nu țin totuși de proprietate
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
este aceea de a pedepsi crimele comise împotriva legii. Omul renunță la aceste puteri atunci când devine parte a societății politice; la prima dintre ele renunță întrucât aceasta va fi reglementată de legile pozitive, în măsura în care acestea urmăresc conservarea proprietăților (și implicit autoconservarea); la cea de-a doua putere omul renunță în totalitate, obligându-se în schimb să susțină puterea executivă a societății. Renunțarea la o parte din libertatea naturală este absolut necesară în noua stare (socială) în care omul se bucură de
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
supunere absolută față de ordinele fiecărui ofițer superior, iar a nu se supune sau a contesta cele mai primejdioase și mai lipsite de rațiune ordine înseamnă chiar moartea"67. Este vorba aici de o exigență de ordin teleologic, care ține de autoconservarea comunității și de îndeplinirea eficientă a acestui obiectiv. În acest caz, avem aici un exemplu de putere absolută care este în mod rațional necesară, fără a fi însă și arbitrară 68. Ceea ce condamnă Locke nu este prin urmare puterea absolută
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
hoț mă obligă prin puterea armelor să îi dau tot ce am și eu mă supun, atunci îmi dau consimțământul; în acest caz obligația nu provine nici din puterea hoțului, nici din voința mea autonomă, ci din principiul natural al autoconservării, la care se adaugă consimțământul. Acesta este recunoașterea faptului că, într-adevăr, amenințarea hoțului constituie pentru mine un pericol, întrucât nu am puterea suficientă de a mă apăra. Dacă, dimpotrivă, constatând că am mai multă putere decât hoțul, decid să
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
De cive, Hobbes anunță că obiectul științei morale este legea morală sau legea naturii, care pentru el sunt același lucru: condiția dreptății naturale. Dacă obligația provine din legea naturală, ea este obligație față de natură și se manifestă ca dorință de autoconservare: Nu există diferență de natură între obligație și dorință"92. Această poziție a fost interpretată ca un fel de pozitivism juridic 93. Hobbes nu găsește un principiu universal care să facă posibilă o filozofie morală. Rațiunea teoretică este universală, ea
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
cu sensul de "consimțământ". Acest termen ne permite să înțelegem că, dacă un om își dă consimțământul pentru a se supune unei constrângeri externe sau pentru a realiza împreună cu alții o convenție, el creează o obligație. Când este vorba de autoconservare, obligația provine din necesitatea fizică ori fiziologică, rațiunea căutând numai mijloacele de acțiune; conștiința este un arbitru "arbitrar". 4.3.2. Problema obligației la Locke Așa cum am arătat pe parcurs, în Al doilea tratat despre guvernare raportul dintre obligația politică
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
de nevoie. Cu alte cuvinte, caracterul mai "blând" al stării naturale la Locke conduce la posibilitatea de a prefera, la nevoie, starea de natură celei civile. La Hobbes această decizie era nerațională, întrucât revenirea la natură presupunea anularea garanției privind autoconservarea: starea civilă era rezultatul necesar al unui calcul rațional plecând de la caracterul implacabil al pasiunilor. Pentru Locke, starea civilă este un bine, și dacă ea încetează să mai fie astfel, din cauza absolutismului și a tiraniei, starea de natură - adică de
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
văzut în Primul tratat, Scriptura nu conține suficiente informații pentru a-i da dreptate lui Filmer. Prin urmare, autoritatea politică trebuie fondată pe consensul moral la care oamenii sunt împinși prin legea naturală. Obligația naturală are două momente: primul este autoconservarea, iar al doilea este caritatea, sau conservarea vieții semenilor noștri. Așa cum a spus Greg Forster, "argumentul celor Două tratate ca întreg constă din doi pași. Primul [Tratat] vrea să arate că nici o persoană particulară nu are autorizarea manifestă de la Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Ibidem, § 93, p. 60. 88 Leo Strauss și Joseph Cropsey, History of Political Philosophy, Rand McNally & Co., Chicago, 1972, p. 470. 89 "Fie că luăm în considerare rațiunea naturală, care ne spune că, o dată ce se nasc, oamenii au dreptul de autoconservare și, prin urmare, dreptul la hrană și băutură, precum și la celelalte lucruri pe care le oferă Natura pentru ca ei să supraviețuiască; fie că luăm în considerare revelația, care relatează despre acele daruri din lume pe care Dumnezeu le-a acordat
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
nici "creat", nici "interacțional", nici "convențional", nici "tranzacțional", nici "civil", nici "instituțional". John A. Simmons, The Lockean Theory of Rights, Princeton University Press, Princeton, 1992, p. 90. 91 La Hobbes, rațiunea este un simplu calcul al mijloacelor care pot asigura autoconservarea - detaliu ce va fi interpretat ca o dovadă de ateism și de hedonism politic. 92 În capitolul XIV din Leviathan, el a definit dreptul natural ca fiind "libertatea pe care o are fiecare de a uza de propria sa putere
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
devină una radicală, dar cred că se poate susține și de pe poziții moderate, în etica mediului, dacă vom considera că omul are, totuși, un statut special ținând seama de modul în care este capabil să-și apere dreptul său la autoconservare. În fine, semnalez și o anumită ambiguitate. Dacă omul este constrâns să respecte natura și viața ca valori intrinseci, atunci se naște o ambiguitate în conceperea relației dintre om și natură: omul este considerat, în același timp, atât parte a
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
acționează pentru atingerea aspirațiilor sale. Anti-equilibrium se inspiră din natura vie și abordează realitatea economică cu ajutorul unor concepte din biologie, cum ar fi funcționarea vegetativă și cea superioară a sistemului economic. Funcția vegetativă se desfășoară fără intervenția decidentului și asigură autoconservarea sistemului, care devine inerțial, rezumîndu-se la simpla repetare a unor procese anterioare. Nivelul superior al funcționării sistemului implică schimbări mai ample și mai importante, de dezvoltare. Cea mai mare parte a proceselor reale și de reglare din cadrul sistemelor economice fac
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
cea care dă soliditate și hrană corpurilor noastre. Din afară, corpul omenesc pare a fi un sistem foarte complex. În el funcționează organe interne, celule și forțe chimice Într-un mod ierarhic ce transformă energia Într-o forță vitală, necesară autoconservării. Înaintea acestei complexități, la cel mai profund nivel, corpul uman este un câmp vibratoriu, ce pulsează cu variate frecvențe (În special În domeniul jos). Complexitatea iese la iveală din simplitate, ca un fenomen excepțional. Ceea ce dă acestui câmp vibrațional (corpul
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
Supraviețuirea - paradigma unui viitor durabil, Editura Economică, București. footnote> Pentru a trece de la aceste considerații generale la tema Resursele naturale - interfața relației om-mediu-economie, trebuie menționate sistemele biologice, definite ca: „sisteme deschise, infor maționale, care, datorită organizării lor, au capacitatea de autoconservare, autoreproducere, autoreglare și autodezvoltare; ele au un comportament antientropic care le asigură stabilitatea în relațiile lor cu alte sisteme.<footnote Mohanu, G., Ardelean, A. (1993), op. cit. footnote> „Ansamblul de elemente” este un termen folosit de L. von Bertalanffy în definiția
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
Kenya. footnote> Acest summum de cunoaștere mai este găsit la populațiile indigene, etapă în evoluția umană pe care Jean-Jaques Rousseau a denumit-o „viața naturală”, etapă în care instinctul de conservare, și experiența tradițională au făcut să apară grija pentru autoconservarea binomului om-natură. Această grijă, relațiile biunivoce om-natură, extinse apoi și la activitatea economică, se înscriu într-un context mai larg, acela al culturii, definită ca totalitatea valorilor materiale și spirituale create de omenire și a instituțiilor necesare pentru comunicarea acestor
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
să se producă de la sine, el păstrează cîte un as în mînecă. Aldo Agosti estimează că IC dispunea încă la vremea respectivă (ne situăm înaintea marilor procese) de o marjă de autonomie, care se raportează, fără îndoială, la tendința de autoconservare în fața victoriilor fasciste. Terenul francez constituie un cîmp de experiențe, dar el este practic ultimul posibil în țările capitaliste avansate. În funcție de încercările tactice, de inițiativele succesive și de reușita lor evidentă va apărea încetul cu încetul o linie strategică, care
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
de cel de la Washington sau Paris, am urmărit în ultimele săptămâni ale anului epopeea halucinantă a unui Parlament incapabil să aleagă președintele R.M., conform noii legi aprobate astă-vară, atunci când deputații au instituit republica parlamentară, dintr-un impuls vindicativ și de autoconservare față de regimul piramidal preconizat de dl Lucinschi, făcând din „stânga” „dreapta” și invers. Din mijlocul acestui zumzet difuz, în Parlament s-au auzit doar exclamațiile ritoase ale lui Voronin - comunistul cu idei puține, dar fixe: „Vom merge pân’ la capăt
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
Iorga, Victor Iamandi, Virgil Madgearu, Gheorghe Argeșanu ș.a.). Presiunea externă, pusă de totalitarism asupra sistemului democratic, a fost atât de uriașă încât România Mare s-a destrămat într-o clipită. g. Povara pasivității Ezitarea, rezultată dintr-un instinct puternic de autoconservare, ne-a făcut să plătim un preț uriaș. Nimic nu a fost mai greșit decât tendința de a asista pasivi la ororile petrecute în jurul nostru. Să avem curajul să ne uităm cu luare aminte spre noi înșine, căutând în adâncul
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
provoacă deseori reacții autoritare (de multe ori excesive) din partea părintelui sau cadrului didactic. În cazul În care reacția adultului este intimidantă și autoritară (de pildă simpla ridicare a vocii sau tonul amenințător), amigdala cerebrală controlează comportamentul copilului, declanșând mecanismele de autoconservare. Cu alte cuvinte, este blocată capacitatea creierului de a se concentra asupra sarcinilor de Învățare, amigdala cerebrală funcționând ca un comutator: se oprește concentrarea asupra sarcinii de Învățare, răspuns la lecție sau chiar autocontrol și se pornește mecanismul de auto-apărare
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Angi-Grațiela ANDREI () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2182]
-
alte cuvinte, este blocată capacitatea creierului de a se concentra asupra sarcinilor de Învățare, amigdala cerebrală funcționând ca un comutator: se oprește concentrarea asupra sarcinii de Învățare, răspuns la lecție sau chiar autocontrol și se pornește mecanismul de auto-apărare și autoconservare. Este evident și din acest punct de vedere cât de important este ca adultul implicat În educația copilului hiperactiv să identifice căi non-violente și non-intimidante pentru rezolvarea problemelor specifice cu care acesta se confruntă În Învățare. Studii din domeniul neurologiei
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Angi-Grațiela ANDREI () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2182]
-
compătimirea, aceasta s-ar fi transmutat într-un triumf de posesivitate. Lizzie face parte dintre femeiuștile acelea foarte dulci, blajine și pisicoase, pe care bărbații le iubesc pentru blândețea lor compătimitoare, dar care dețin o reală și neclintită forță de autoconservare. Și, mă rog, de ce nu? Vorbeam foarte puțin în timp ce ne plimbam și o surprindeam din când în când pe Lizzie privindu-mă lung, de parcă și-ar fi spus în sinea ei: „e o mare ușurare pentru el să se plimbe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
sau spontane a războiului, fiecare stat având percepția că se află în permanență expus riscului de a fi atacat de către alt stat sau grup de state. Într-un asemenea mediu de incertitudine securitară, orice stat funcționează pe baza principiului de autoconservare: securitatea și apărarea sa se realizează prin forțe proprii. În aceste condiții, este logic pentru un stat să-și dezvolte capacitățile sale militare pentru a face față oricărui risc de atac din partea altor state. Dar, în mod paradoxal, pregătirile militare
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
Immanuel Kant, și în prezent constituind o puternică bază în teoria relațiilor internaționale. În varianta sa de început, bazată pe fundamentul lockean și comercial, s-a considerat că democrațiile preferă pacea în locul războiului, datorită intereselor de bază ale cetățenilor în autoconservare și bunăstare și ele doresc să evite aventurile violente externe costisitoare. O altă determinare a acestei teorii este orientarea valorică a cetățeanului democratic, care preferă mijloacele non-violente ale managementului conflictului și identificarea de soluții la decizii bazate pe încredere, accentul
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]